„Crede și nu cerceta”
standard cultural religios
„Sunt om de știință și cred că există o contradicție profundă între știință și credința religioasă. …A venit timpul ca oamenii raționali să spună că e de ajuns. Credința religioasă limitează libertatea de gândire, divizează și este periculoasă.”
Richard Dawkins – documentarul „The root of all evil – the God delusion”
„Știința nouă… a continuat zdrobirea lumii vechi”
Nicolae Bălcescu
„Există indicii temeinice că nici cercetarea-dezvoltarea sponsorizată de către guvern, nici comunitatea științifică în general, nu abordează într-o manieră corespunzătoare noile descoperiri…Oamenii de știință suferă de faptul că le este greu să învețe principii noi și să accepte schimbări care sunt contrarii învățăturilor și teoriilor cu care sunt ei obișnuiți și pe care le acceptă în domeniul cercetării…Oamenii de știință nu reușesc să trateze serios și practic cercetarea…Munca lor este atât de împărțită între diverse discipline, încât este greu să se înțeleagă direcția pe care o au, în afară de aceea de a dezvolta comercializarea descoperirilor făcute.”
Albert Roy Davis și Walter C Rawls, Jr. – „Magnetismul și efectele sale asupra organismelor vii”
„Ca și om de știință, consider că trebuie să mă îndrept încotro mă conduc datele și faptele analizate, nu să încerc să le încadrez pe acestea în teoriile general acceptate de către comunitatea științifică„
Robert Schoch
„Cântece și tradiție fac una; ele se tălmăcesc și se întregesc”
Alecu Russo
“Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie de El”
Dr. Louis Pasteur
Asemănător războiului cultural dintre sexe, religia și tradiția pe de o parte, știința și tehnologia de cealaltă parte, sunt concepte culturale majore, care împart omenirea în tabere aflate în conflict, datorită modului în care fiecare dintre noi înțelege, gândește, simte și percepe realitatea.
Dat fiind că tema tehnologiei a fost abordată deja AICI, vom considera acest material ca fiind partea a II-a în cunoașterea cât mai profundă și autentică posibil a miturilor și prejudecăților care apar în domeniul religie și tradiție vs. știință și tehnologie. Poate că cel mai important aspect pe care îl voi încerca în acest material este reprezentat de oferirea unei perspective noi, în care religia și tradiția pe de o parte, știința și tehnologia pe de altă parte, nu se exclud una pe cealaltă, ci dimpotrivă, acestea se îmbină, pentru binele nostru al tuturor.
Avertismentul bine-cunoscut deja (cred eu), indiferent dacă sunteți persoane religioase sau tradiționaliste, ori înclinate către știință și tehnologie, este acela de a parcurge acest material doar dacă apreciați că puteți da dovadă de o deschidere radicală a minții și a inimii, în fața unei perspective care este posibil să vă deranjeze, să simțiți că vă confruntă exact principiile și ideologiile pe care le considerați voi ca fiind mai scumpe și mai adevărate în viață.
Ca de obicei, este foarte important de reținut că nu vă cer să fiu crezut pe cuvânt. Tot ceea ce îmi doresc este să trezesc curiozitatea de a cerceta, studia și experimenta la modul cât mai personal și autentic posibil niște lucruri care, așa cum pățim toți, deși credem că sunt convingerile și principiile noastre personale, este posibil să nu fie altceva decât standarde, concepe culturale și ideologii care ne-au fost inoculate prin educație, prin consumul informațiilor de un anumit tip și doar din anumite surse preferate de către noi, sau pur și simplu, prin conviețuirea într-un mediu de o anumită factură.
Foarte important de luat în calcul este și faptul că, indiferent de principiile și ideologiile la care ați aderat, nimeni nu vă cere să renunțați la ele și să îmbrățișați acum, fără niciun discernământ, o nouă perspectivă sau ideologie. Sub nicio formă, aceste materiale nu sunt create sau publicate pentru a judeca, condamna pe cineva sau pentru a delibera că un anumit concept, standard cultural, ideologie sau principiu este bun sau rău. Dimpotrivă, aceste materiale îndeamnă inclusiv la contestare a conținutului lor, însă în mod cât mai argumentat și documentat posibil, preferabil, nu doar prin citit cărți și materiale disponibile pe internet, ci mai ales prin propriile experiențe și trăiri.
Aceste materiale cultivă, înainte de orice, practicarea deschiderii minții la modul radical, în adevăratul sens al cuvântului. Insist și tot repet acest aspect deoarece este singurul lucru pe care vi-l cer.
Ce este religia?
Religia a fost dintotdeauna unul dintre cele mai influente concepte culturale în civilizația umană, fie că ne place sau nu să acceptăm această realitate.
Conform DEX, „religie” înseamnă:
– sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem, totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare;
– confesiune, credință, crez, cult;
– disciplină care se predă în școli, având ca scop instruirea și educarea elevilor în spiritul religiei;
– ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul;
– lucru sacru, sfânt;
– credință în forțe supranaturale și adorarea lor, credința într-o divinitate;
– formă a conștiinței sociale, constituind o reflectare imaginară a realității naturale și sociale, prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult;
– credință în existența unei forțe supranaturale (care implică un ansamblu de acte rituale) și adorarea ei.
Este fascinant cum aparținătorii speciei noastre, indiferent de cultură sau de epoca istorică, au simțit nevoia de a crede într-o entitate superioară, omnipotentă și omniprezentă, într-un creator cu puteri supranaturale, a tot ceea ce există. Dintotdeauna, oamenii au simțit puternic existența acestei forțe. Îndrăznesc să cred că religia există încă dinaintea evoluției omului în Epoca de Piatră fiind, într-un fel sau altul, un concept atât de vechi ca și specia noastră.
Ce este tradiția?
Conform DEX, „tradiție” înseamnă:
– informație (cu conținut real, legendar sau semi legendar) privitoare la anumite fapte, evenimente din trecut, transmisă oral de-a lungul timpului;
– ansamblu de concepții, credințe, obiceiuri, uzanțe, datini, care se statornicesc în cadrul unei colectivități (popor, națiune etc.) și care se transmit din generație în generație;
– fel de a gândi, de a acționa, de a crea etc., preluat de la înaintași;
– folclor, patrimoniu cultural;
– ansamblu de concepții, de obiceiuri, de uzanțe, datini și credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică.
Ce este știința?
Conform DEX, „știință” înseamnă:
– ansamblu sistematic de cunoștințe veridice despre realitatea obiectivă (natură și societate) și despre realitatea subiectivă (psihic, gândire);
– tip de cunoaștere sigură și rațională în legătură cu natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență în forma unui corp de adevăruri despre un obiect propriu;
– ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor;
– totalitatea cunoștințelor acumulate de omenire în decursul vremurilor;
– totalitatea cunoștințelor dintr-o anumită ramură;
– specialitate.
O nouă perspectivă asupra religiei și a tradițiilor, în raport cu știința și cu tehnologia
Țin să menționez încă de la început că, deși niciodată nu am avut o problemă cu conceptul de Dumnezeu sau de divinitate în sine, până de curând, nici nu am fost interesat de acest subiect. O mare parte a vieții mele am fost genul de persoană realistă, logică, rațională, care se bazează doar pe ceea ce poate vedea și atinge. Pentru mult timp, am avut încredere că specialiștii din diverse domenii științifice de-aia sunt specialiști, fiindcă ei știu ce este mai bine pentru noi și că știința, alături de tehnologie, așa cum sunt ele, reprezintă calea de a ne face viața mai ușoară și mai bună. Pentru mult timp, am considerat că religiile și instituțiile religioase nu sunt altceva decât instrumente de manipulare și îndobitocire în masă a omenirii. Pentru mult timp, am considerat persoanele religioase, mă refer, acei credincioși care merg la biserică frecvent, țin post, fac tot ce le zice preotul etc., ca fiind persoane slab dotate intelectual, retrograde și inferioare mie, judecându-i și condamnându-i pentru asta.
În privința tradițiilor, o mare parte din viața mea am considerat că acestea reprezintă povești de adormit copii și, în general, chestiuni fără nicio utilitate practică, lucruri care ar trebui păstrate și conservate în muzee ale satelor, pentru fanii acestui tip de cultură.
De curând însă, am avut mai multe revelații care mi-au schimbat total perspectiva asupra religiilor și tradițiilor, în special în raport cu știința și cu tehnologia. Mai exact, perspectiva mea actuală asupra acestui subiect, și pe care vă propun să o luați în calcul prin acest material este următoarea:
Religia și tradiția înseamnă de fapt știință, tehnologie, spiritualitate și înțelepciune universală încriptate în mituri, iar științei și tehnologiei actuale le lipsesc exact înțelepciunea și spiritualitatea universale, pe care le regăsim încriptate în religie și în tradiții.
Am ajuns la această concluzie autentic și pur personală, după ce am intrat în foarte multe detalii pe tema teoriei dezastrului care a marcat sfârșitul ultimei ere glaciare. Despre această teorie, și tot ceea ce implică aceasta, regăsiți mai multe informații AICI.
Așa cum menționam și în materialul special dedicat acestui subiect, nu cred că este momentul să mergem atât de departe încât să îmbrățișăm această nouă teorie ca fiind cu certitudine adevărul asupra a tot ceea ce s-a întâmplat. Totuși, această teorie se bazează pe niște fapte și realități pe care nimeni nu le contestă, implicațiile sale fiind mult mai largi decât teme arheologice, climatologice sau geologice, de care sunt interesați doar specialiștii sau pasionații în domeniu. Aceste fapte și realități, necontestate de către nimeni, sunt capabile să schimbe cu totul standardul cultural și ideologiile actuale în multe privințe, independent de veridicitatea teoriei dezastrului de la sfârșitul ultimei ere glaciare.
Iată câteva exemple de realități și fapte incontestabile, care exced chiar teoriei dezastrului de la sfârșitul ultimei ere glaciare, însă pe care le-am descoperit urmând firul argumentațiilor acestei teorii:
1. Arca lui Noe este un mit care se regăsește în tradițiile și religiile tuturor culturilor, din toate epocile istorice cunoscute de către noi: la celți, romani, greci, indieni, mesopotamieni (concretizat în cultura Orientului Mijlociu prin Epopeea lui Ghilgameș), la amerindieni (pentru mai multe detalii despre mitul Arcăi lui Noe în cultura andină a Americii de Sud, recomand „Secrets of the Incas” – Bill Sullivan sau documentarul realizat pe marginea acestei lucrări), micronezieni, aborigeni, chinezi, africani etc. Deși unele popoare au avut contact între ele, astfel că mitul ar fi putut fi preluat prin interacțiunea între acestea (de exemplu, mesopotamienii au avut contact cu egiptenii, evreii și grecii, mai departe, aceștia au avut contact cu romanii etc.), altele nu au putut interacționa la vremea apariției variantei mitului, specifică popoarelor respective (de exemplu, popoarele antice europene nu au avut posibilitatea de interacțiune cu amerindienii sau cu popoarele din insulele Oceanului Pacific). Din toate acestea, personal, în mod firesc, am tras concluzia că, la un moment dat, s-a întâmplat ceva ce a marcat memoria tuturor oamenilor, de pe toată planeta, în egală măsură. Mai mult, teoria dezastrului de la sfârșitul ultimei ere glaciare susține că topirea calotei de gheață din cauza încălzirii bruște a climei, a avut ca și efect, printre altele, ploi foarte puternice și lungi, inundații catastrofale pe întinderi foarte mari de uscat, în urma acestora apărând mări care în timpul ultimei ere glaciare nu existau (de exemplu, Marea Mânecii sau a Nordului în Europa, Marea Japoniei sau a Chinei de Sud în Asia etc.).
2. Lucrarea de istorie a științei „Hamlet`s Mill” a lui Giorgio de Santillana și Hertha von Dechend studiază, pe de o parte, exact acest aspect de existență a unor mituri comune tuturor popoarelor și culturilor de pe planetă, iar pe de altă parte, știința și tehnologia care se ascund încriptate în conținutul acestora. Ca și obiect de studiu în această lucrare, autorii iau mitul lui Hamlet, arhicunoscut în vremea noastră grație piesei lui Shakespeare, însă care este de fapt o legendă care, la fel ca și Arca lui Noe, se regăsește în cultura și tradițiile tuturor popoarelor lumii. Ca și „mostră” a științei și tehnologiei care se ascund încriptate în mitul lui Hamlet, amintesc referirea din legendă, cum că unchiul eroului poveștii, se retrage la un moment dat din calea mâniei lui Hamlet într-un palat subteran de metal, luminat de un soare și de o lună artificiale. O asemenea referire ne poate face ușor să ne gândim la un buncăr subteran, iluminat electric.
3. Generațiile până în 40 de ani, poate ne amintim basmul lui Petre Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, în care un tânăr prinț pleacă în căutarea nemuririi, și după un drum lung cu o grămadă de peripeții, ajunge în final pe tărâmul tinereții veșnice, în care uită de tot trecutul său, însă pe care i se spune că, daca îl va părăsi, va muri. Într-o zi, vânând un iepure, prințul părăsește tărâmul tinereții veșnice și, cuprins fiind de un dor nebun de casă și de părinți, pleacă înapoi la ai lui. Pe drum, în locurile prin care trecuse în călătoria sa, în care se bătuse cu balauri și cu vrăjitoare, găsește acum orașe și lucruri de neînchipuit. Acasă ajuns, moșneag în locul tânărului voinic care plecase de pe tărâmul tinereții veșnice, găsește o ruină în locul palatului în care se născuse, și moartea, care înainte de a îl lua, îi spune ce bine că a venit, că îl aștepta de prea mult timp. Este destul de clar că, în acest basm popular, se regăsește o aplicație a teoriei relativității a lui Einstein, mai exact faptul că, dacă cineva ar călători, teoretic, un an lumină prin spațiul cosmic, timpul ar trece diferit pentru călător decât pentru restul oamenilor de pe Pământ, astfel că acesta, dacă s-ar întoarce după o asemenea călătorie, este posibil ca pe planetă să fi trecut sute sau mii de ani, în timp ce el ar fi rămas la fel. De remarcat și faptul că basmul a fost cules și publicat de către Petre Ispirescu în anul 1872, în timp ce Einstein și-a formulat teoria relativității în doua etape, una în 1905, iar a doua în 1916, astfel că nu se poate susține că ar putea fi vorba despre vreo posibilă „făcătură”. Mai mult, acest basm nu se regăsește doar în tradiția populară românească ci și în cea a slavilor antici, a evreilor și a etiopienilor.
4. Mai mulți experți nonconformiști au efectuat și efectuează în continuare studii inedite asupra Bibliei, prin care au ajuns la concluzia că, dat fiind că în alfabetele antice în care a fost scrisă Biblia originală, nu existau caractere separate pentru cifre și litere, dacă Biblia ar fi privită ca fiind o înșiruire de cifre în loc de litere și de cuvinte, se ajunge la concluzia că aceasta reprezintă de fapt un cod, la fel ca cele informatice care ne ajută să ne folosim computere în zilele noastre. Mai mult, există paragrafe cheie în Biblie care, citite fiind ca cifre în loc de litere, reprezintă de fapt proporții și formule aparținând geometriei sacre, care se pare că se regăsește peste tot în natură și în univers.
5. Am găsit ca fiind o lectură foarte interesantă lucrarea lui John Michael Greer – „The secrets of the temple: Earth energies, Sacred Geometry and lost keys of Freemasonry”. Deși, per total, am concluzionat că nu sunt de acord cu soluțiile de sustenabilitate propuse de către autor, acestea având, în opinia mea cel puțin, un caracter destul de econazist, informațiile prezentate în această lucrare sunt extrem de utile în deschiderea minții în fața unei noi perspective asupra a ceea ce ar putea însemna religia și tradițiile. Mai exact, o mare parte a lucrării constă în expunerea de către autor a rezultatelor unor studii inedite ale religiilor și templelor lumii, indiferent de cultură și de popor, precum și ale mențiunilor din Biblie și alte scrieri religioase cu privire la acestea. Se pare că, la origine, orice religie a avut ca și esență fertilitatea și viața. Oamenii, indiferent de religie și de divinitatea adorată, practicau ritualuri religioase, într-un fel sau altul, cu credința că astfel vor obține recolte bogate. Demn de observat și faptul că cele mai vechi temple și lăcașuri de cult din istoria cunoscută de către noi, sunt în general construcții mai vechi decât religia care a ajuns să se practice în incinta acestora. Mai mult, atât în zona unor asemenea temple și lăcașuri de cult, cât și în aproprierea unor construcții megalitice, s-a observat că agricultura era cândva practicată mai performant și intensiv. Studii recente arată că este vorba despre electromagnetismul locului în care se află construcțiile respective, care sunt edificate din anumite materiale (roci foarte dure), într-o anumită orientare față de astre și punctele cardinale. Este foarte probabil ca înseși construcțiile, fiind edificate într-un anumit mod, din anumite materiale și amplasate în anumite locuri, să fi amplificat efectul electromagnetic caracteristic locației, și acesta să fi avut un efect foarte benefic asupra culturilor din zonă (electroagricultura). Cu alte cuvinte, este posibil să fie vorba despre o tehnologie necunoscută întrutotul nouă acum. Cel mai probabil, această tehnologie nu le era cunoscută nici popoarelor antice sau primilor creștini, care deși au observat că în zona construcțiilor edificate la această manieră, pământul este mai fertil decât în restul zonelor, au presupus cu naivitate că este vorba despre vreo entitate supranaturală, pe care au transformat-o în zeu la care se rugau pentru recolte bogate în incinta construcției respective, pe care au transformat-o în templu de divinizare a entității supranaturale respective.
6. Atlantida – continentul-insulă legendar, scufundat în apele mării și negăsit nici în ziua de azi, ai cărui locuitori atinseseră un nivel foarte înalt și despre care ne scrie Platon în dialogurile sale, Timaios și Critias. Cercetători au calculat data aproximativă la care Platon susține că s-ar fi scufundat Atlantida, aceasta rezultând cu 11.000 – 12.000 de ani în urmă, adică exact când s-a sfârșit ultima eră glaciară.
7. Aproape toate civilizațiile vechi (mesopotamienii, egiptenii, chinezii, popoarele Inca, Nazca și Nahua din Americi) au în tradițiile si religiile lor credința că zei cu pielea de culoarea albă, au venit ori din cer, ori pe calea apei, pentru a îi învăța să trăiască și să îi civilizeze, lăsându-le și construcții pe care să le transforme în temple în care să îi venereze.
8. În toate culturile si tradițiile lumii există conștiința unei „epoci de aur” a umanității, în timpul căreia toți oamenii trăiau vieți de ordinul sutelor de ani, liniștiți, împliniți și fericiți unii cu alții.
Sunt doar câteva exemple de știință și tehnologie, spiritualitate și înțelepciune universală, încriptate în miturile și tradițiile de peste tot de pe Pământ. Luând în calcul toate acestea, inclusiv teoria dezastrului de la sfârșitul ultimei ere glaciare, o nouă posibilă poveste a umanității se conturează destul de clar în minte:
În timpul ultimei ere glaciare oamenii aveau un nivel foarte înalt, folosind tehnologii și cunoștințe mai avansate decât noi acum. Probabil că descoperiri ale geneticii, disponibile atunci, sau un nivel foarte avansat în științele medicale, a permis oamenilor să își crească speranța de viață foarte mult.
Cele mai importante așezări, așa cum se întâmplă și acum, erau situate pe țărmul oceanelor și mărilor de la acea vreme, în zonele cu climă mai caldă, relativ departe de calota glaciară. Ulterior unui dezastru de proporții planetare, calota glaciară s-a topit foarte rapid, apărând ploi puternice (potopuri) si inundații catastrofale, care au acoperit cu ape întinderi foarte mari de uscat. Puținii supraviețuitori au căutat refugiu la înălțime sau în peșteri, departe de ape și de dezastru.
Să ne imaginăm că am trăi noi acum un asemenea eveniment. Ar trebui să ne părăsim brusc comoditatea vieții cu care suntem obișnuiți, din orașele și metropolele noastre, să abandonăm tot ceea ce înseamnă confort și tehnologie. Am rămâne eventual doar cu telefonul mobil – ultima urmă de tehnologie și civilizație pe care am putea să o purtăm asupra noastră. În peșteră însă, telefonul mobil ca atare, nu ne-ar folosi la nimic. De aceea, ori obiectului per ansamblu, ori unor componente ale sale, le-am găsi, cel mai probabil, întrebuințări mai adaptate noilor noastre nevoi de supraviețuire.
Două – trei generații mai târziu, trăind în peșteri, nimeni nu va mai ști ce este acela un telefon mobil. Totuși, amintirea obiectului și a posesorului său, vor rămâne cumva în conștiința urmașilor.
Două mii de ani mai târziu, când lumea s-a schimbat cu totul și urmașii supraviețuitorilor dezastrului vor putea ieși din peșteri la lumină, vor rămâne cu amintirea telefonului mobil și a celui care l-a posedat, sub forma unor legende și mituri despre o zeitate care i-a ajutat să supraviețuiască, cu ajutorul unui obiect miraculos, transformat în conștiința colectivă în ceva mai accesibil puterii de cunoaștere și de înțelegere a comunității în care circulă mitul respectiv. Mai mult, când vor găsi o piramidă sau altă rămășiță a construcțiilor de piatră din trecut, despre care eventual au și auzit povești de la înaintașii lor, vor crede că acelea sunt semne lăsate de zei pe Pământ, astfel că, într-un fel sau altul, vor acorda acelor construcții o conotație divină, religioasă, iar pe constructori îi vor privi ca pe zeii lor, care le trimit semne și le poartă de grijă în continuare.
Mituri și prejudecăți privitoare la religii, tradiții, știință și tehnologie
Între timp, omenirea evoluează pe parcursul a 8.000 de ani, și ceea ce noi credem că descoperim pentru prima oară, de fapt, re-descoperim și adaptăm nevoilor noastre de acum: cioplitul, sculptatul și alte meșteșuguri, lucrul cu diamantul și cu ultrasunetele, teoria relativității a lui Einstein, motorul electric, internetul și tehnologiile wireless ale lui Tesla, astronomia, geografia, cartografia și geometria, fizica, genetica și medicina etc. Totuși, toate acestea, și multe altele pe care noi doar ce le descoperim, sau nici măcar nu le știm încă, au fost cunoscute și folosite deja de oamenii de acum zeci de mii de ani. Singurele locuri în care mai putem găsi urmele acestor tehnologii și cunoștințe avansate sunt în religii și în tradiții, unde sunt încriptate, așteptând să fie descifrate, înțelese și folosite din nou.
În același timp, fie că suntem credincioși fie că nu, 8.000 de ani mai târziu, în zilele noastre, presupunem că religiile sunt literalmente despre zei și ființe supranaturale, în legătură cu care avem doar două opțiuni: ori credem că există, ori că nu.
Prin acest material vă invit să luați în calcul posibilitatea existenței unei a treia variante
Îmbunătățirea calității vieții prin știință și tehnologie este evidentă. Totuși, personal, am ajuns la concluzia că știința, tehnologia și realismul au limitările lor destul de mari. Este adevărat că știința și tehnologia au făcut posibile creșterea speranței de viață până aproape de 100 de ani în țările civilizate, infrastructuri mai rapide, internetul, călătorii în spațiul cosmic și altele asemenea. Totuși, nici știința, nici tehnologia, nu au reușit până acum să rezolve marile probleme și întrebări ale umanității, cum ar fi eliminarea totală a foametei și a sărăciei, energie curată și accesibilă tuturor, eradicarea bolilor, explicația vieții și a morții etc. Consider că atât științei, cât și tehnologiei, le lipsește exact sufletul, care ar putea fi insuflat doar printr-o infuzie de spiritualitate și înțelepciune în aceste domenii.
Mai exact, dacă ne gândim puțin, vom ajunge la concluzia că nicio inovație științifică sau tehnologică, nu ar fi făcută disponibilă publicului larg, dacă nu poate lua forma unei afaceri de milioane sau miliarde de dolari.
„Păi cum? Este ceva rău în asta? Oamenii de știință și inventatorii ar trebui să muncească pe gratis și să trăiască doar cu aer?”
Nicidecum. Nu despre asta este vorba. Bineînțeles că oricine trebuie să fie răsplătit pentru munca sa. Însă una este să dorești să îți asiguri un trai decent din munca de care ești pasionat, alta este să vrei să te îmbogățești cu orice preț din asta. În domeniul științei și al tehnologiei, mereu apare câte un personaj sau câte o companie finanțatoare în cercetare-dezvoltare, care urmărește în primul rând facerea de bani mulți, înaintea facerii de bine.
Gândiți-vă la smartphone-ul vostru. În opinia voastră, acesta a fost creat, în primul rând, pentru a vă face vouă bine, cu toate funcțiile și opțiunile care v-ar trebui vouă ca și utilizatori, sau a fost creat în primul rând pentru a fi un produs vandabil cu cât mai mult succes, alături de brand-ul sub care se urmărește să se vândă, în milioane de unități? Oare nu este la fel și cu automobilele, televizoarele, medicamentele, internetul, rețelele de socializare și toate celelalte produse ale științei și tehnologiei?
Să o luăm și pe partea cealaltă. Imaginați-vă că știința ar crea un aliment universal, care s-ar putea oferi gratis tuturor oamenilor din lume, rezolvându-se astfel problema foametei, sau ar apărea o tehnologie care ar oferi energie curată și gratis tuturor oamenilor de pe planetă. Credeți că asemenea produse s-ar accesibiliza publicului? Mă îndoiesc, atât timp cât nu s-ar putea dezvolta o afacere foarte profitabilă din toate acestea.
Nu aș vrea să privim această perspectivă ca pe o teorie a conspirației. Este vorba pur și simplu despre nivelul oamenilor care, chiar dacă vorbim despre experți și oameni de știință, este posibil să mai aibă pași de făcut în evoluția conștiinței și mentalității lor.
A fi om de știință nu înseamnă neapărat a avea cel mai înalt nivel de conștiință și cea mai evoluată mentalitate. Dimpotrivă, este posibil ca un om de știință să fie destul de obtuz în fața perspectivelor și posibilităților diferite de ideologiile sale realiste și raționale. Este foarte posibil ca un om de știință să descalifice posibilitatea ca într-o tradiție șamanică să se afle leacul cancerului sau al HIV-ului încă dinainte de a afla despre ce este vorba, fiind blocat în perspectiva că medicamentul pentru asemenea boli trebuie neapărat să se găsească doar prin experimente efectuate în laboratoare de specialitate. Este foarte posibil ca un om de știință să nu aibă nicio curiozitate să afle măcar despre ce este vorba într-o tradiție vindecătoare, să o analizeze din punct de vedere științific, și abia apoi să se pronunțe dacă aceasta este sau nu utilă. Este ca și când am merge în fața unui judecător, care ne-ar respinge cazul înainte de a putea măcar să deschidem gura, pe motiv că este vorba despre noi.
Între timp, avem posibilitatea de a ne cumpăra gadget-uri super cool și faine, cu care să ne facem selfie-uri frumoase, dar suntem în pericol constant să murim de cancer, HIV sau diabet.
Comunitatea științifică este foarte obtuză cu privire la noile descoperiri care pot schimba cu totul teoriile general acceptate. În această idee, citiți despre lupta lui Cristofor Columb, care a încercat să convingă mai multe monarhii europene să îl sprijine în expediția pe care o plănuia, de a ajunge în India, adică în orient, navigând către vest, ținând cont de faptul că Pământul este de fapt rotund, nicidecum plat, așa cum era general acceptat de către comunitatea științifică de la acea vreme. Veți observa opoziția vehementă arătată în special de către Universitatea din Salamanca – cea mai înaltă autoritate științifică a Spaniei medievale, cu privire la încercarea măcar, de a verifica veridicitatea acestei noi posibilități, care contrazicea cu totul teoria general acceptată atunci cu privire la forma planetei. Cristofor Columb a găsit până la urmă sprijin de la monarhia spaniolă, a întreprins expediția plănuită, însă aceasta ca urmare a unui joc politic, nicidecum datorită deschiderii comunității științifice față de lucruri noi.
Dacă citiți „Magnetism and its effects on the living system”, de Albert Roy Davis și Walter C Rawls, Jr., veți descoperi scepticismul, repulsia și închiderea de care, în vremea Războiului Rece, au dat dovadă aproape toate guvernele și comunitățile științifice ale lumii, indiferent dacă aparțineau blocului comunist sau celui capitalist, cu privire la noi descoperiri și aplicații ale magnetismului terestru în vindecarea bolilor, tratarea diverselor afecțiuni, creșterea productivității în agricultură și zootehnie. Acestea sunt practici antice, regăsite în vremurile noastre în tradițiile lumii, reluate ca obiect de studiu științific în secolul XX de către un grup de fizicieni nonconformiști, deschiși și bine intenționați, motivați în primul rând de ideea de a face bine, nu de aceea de a se îmbogăți. Cu excepția Indiei, Israelului și, într-o oarecare măsură, a U.R.S.S., toate guvernele și comunitățile științifice din lume, au respins noile descoperiri și teorii din cauza acelorași două motive: era vorba despre schimbări care contraziceau cu totul teoriile general acceptate în materie de magnetism, și nu se vedea oportunitatea cu privire la cum s-ar putea face foarte mulți bani din publicizarea acelor descoperiri și teorii.
Noua teorie a dezastrului de la sfârșitul ultimei ere glaciare se lovește de scepticismul și repulsia comunității științifice a arheologilor, ale căror teorii general acceptate în cercurile lor sunt contrazise astăzi de cercetări geologice și climatologice. A accepta că Piramidele și celelalte construcții megalitice au fost clădite de către o civilizație superioară nouă, care a fost distrusă în urma unui dezastru de proporții planetare, contrazice teoria general acceptată că respectivele construcții au fost ridicate cu unelte primitive de bronz. Toate urmele clare de știință și tehnologie avansată care se regăsesc în aceste construcții, sunt privite ca niște simple coincidențe de către arheologii contestatari ai noii teorii cu privire la dezastrul de la sfârșitul ultimei ere glaciare.
Care este diferența între această atitudine și extremismul religios? Care este diferența între comunitatea științifică și instituțiile religioase, intolerante cu privire la ceea ce este nou și în afara propriilor principii și idei? Care este diferența între teoriile științifice general acceptate de către comunitatea oamenilor de știință și preceptele religioase acceptate de către credincioși? Cu ce favorizează libertatea de gândire, unitatea și cu ce este mai puțin periculoasă știința practicată în acest mod obtuz, în comparație cu credințele religioase?
„Eh, bineînțeles că nu este bine să se abordeze lucrurile așa. Astea sunt însă cazuri izolate, oricum știința și oamenii care o practică sunt mai ok decât religia și fanaticii religioși.” Din păcate nu, această manieră obtuză este cea standard în care se practică știința. Trece foarte mult timp până când o nouă teorie sau descoperire, oricât de clară și de bine demonstrată ar fi ea, să fie acceptată ca adevăr științific. Și da, comunitatea științifică este înaintea religiei, însă nu cu atât de mult cât v-ar plăcea vouă, științificilor și tehnologicilor, să credeți.
De cealaltă parte a baricadei, nici religia și tradiția nu sunt capabile să rezolve marile probleme ale umanității. În zilele noastre, religia și tradiția, numai de spiritualitate și înțelepciune nu se ocupă. La fel ca în cazul științei și tehnologiei, religia și tradiția s-au transformat atât în afaceri extrem de profitabile, cât și în instrumente de manipulare și controlare a maselor. Instituțiile si cultele religioase sunt caste închise, de tipul „stat în stat”, cu iz de crimă organizată și paradisuri de evaziune fiscală legală. Negarea de către religie a unor avansuri științifice, cum ar fi teoria evoluționistă a lui Charles Darwin, nu sunt altceva decât reacții în fața unei posibile concurențe, care se simte că ar putea deturna „clientela” de credincioși.
Tradițiile de orice fel sunt marketate și vândute peste tot în lume, fiind de multe ori falsificate si golite de sensul lor original, tocmai în ideea de a le face mai vandabile. Sute de escroci vând leacuri și practici tradiționale vindecătoare-minune, sau experiențe cu mescalină și Ayahuasca în junglă, cu unicul scop de a face bani, punând în pericol sănătatea sau chiar viețile oamenilor.
Mai mult ca orice, tradițiile sunt folosite de politicieni în scopuri naționaliste sau populiste, pentru manevrarea unei mase electorale cât mai mari, astfel încât aceștia să își păstreze puterea și să își mențină pozițiile din care pot perpetua corupția și devaliza economiile naționale pe care le conduc. Curentele tradiționaliste și naționaliste nu fac altceva decât să promoveze divizarea și discriminarea pe criterii de religie, rasă, naționalitate și orientare sexuală, sub aparența unui fals sentiment de patriotism.
În ciuda tabloului lugubru descris mai sus atât cu privire la știință și tehnologie, cât și cu privire la religie și tradiție, oricât de greu ne-ar fi, nu trebuie să judecăm prea aspru pe nimeni. Niciodată nu trebuie să uităm că toți facem lucrurile cât de bine suntem noi capabili să le facem, și că fiecare dintre noi face exact atât cât poate. Nu vreau să insinuez nimic jignitor, aș vrea să luăm această afirmație ca atare. Fiecare are propriul nivel de educație, conștiință, cultură, astfel că și perspectivele, principiile și ideologiile pe care fiecare dintre noi le va îmbrățișa, vor fi foarte diferite și puternic influențate de mediul în care ne dezvoltăm.
Nu pot să nu remarc și să admir totuși, minima deschidere a religiei și tradiției față de știință. Nici preoții, nici credincioșii sau tradiționaliștii, în zilele noastre, nu mai contestă, dimpotrivă, acceptă și folosesc la scară largă mașinile, internetul, televiziunea și telefonia mobilă. De cealaltă parte, blocul științific nu găsește utilă în niciun fel ținerea unui post sau participarea la o slujbă de Înviere.
Simt că este momentul potrivit să dezvolt ideea materialismului. În zilele noastre, atât știința și tehnologia, cât și religia și tradițiile, se bazează pe acest concept.
Nu este surprinzător caracterul materialist al științei și al tehnologiei. Prin esența lor, aceste două discipline presupun cunoașterea materiei, a lucrurilor palpabile, care se pot vedea sau percepe cu celelalte simțuri ale noastre. Surprinzător este însă că, deși religia ar trebui să aibă un profund caracter spiritual, să se bazeze pe lucruri imateriale, pe care ar trebui să le crezi fără să le poți vedea sau atinge, de fapt, și acest domeniu, se bazează dintotdeauna, tot pe materialism.
Nu mă voi referi aici la preoții și liderii de cult care au averi incomensurabile, deși și aceasta este tot o formă de materialism. În sensul mai larg al conceptului însă, religia în sine se bazează pe materialism. Exact ca și în cazul științei și tehnologiei, religia se fundează pe lucruri materiale, palpabile, pe care le putem vedea sau percepe cu alte simțuri de-ale noastre. Pentru a practica o religie, trebuie să avem o reprezentare materială a zeității în care credem, sub forma unei icoane, picturi, sculpturi sau statui. Pentru a crede, trebuie să practicăm religia într-un templu special dedicat venerării divinității în care credem.
Câți oameni ar mai practica religia dacă nu ar avea o biserică, moschee, icoană sau crucifix la care să se închine?
Nu știu câți dintre voi v-ați rezervat măcar 20 de minute din viețile voastre pentru a căuta minime informații despre Isus, personajul istoric, real, și care sunt sursele pe care le avem pentru a ști cu certitudine că acesta într-adevăr a existat. Dacă faceți acest minim studiu, veți observa că existența lui Isus, ca și personaj istoric, real, este foarte îndoielnică.
Este foarte posibil ca Isus, Moise, Mohamed, Buddha și toți ceilalți profeți sau semi-zei din istoria umanității, să fi fost doar creații simbolice pentru a determina credința într-o nouă religie. De ce? Fiindcă noi, oamenii, avem nevoie de puncte de sprijin și lucruri pe care le putem vedea sau atinge pentru a crede, chiar dacă este vorba despre religie și spiritualitate. Dacă nu ar fi fost un Isus reprezentat ca răstignit pe o cruce într-o biserică, dacă nu li s-ar fi spus o poveste a unui om care a existat odată ca niciodată, dacă li s-ar fi spus că Dumnezeu este Tot, Absolutul și Infinitul, cel mai probabil, oamenii nu ar fi înțeles nimic și religiile nu ar mai fi avut niciun succes.
Perspectivele limitate și ideologiile obtuze, materialismul și intoleranța față de perspective noi, radicale, ignoranța, orgoliul și egoismul, sunt specifice atât științei și tehnologiei, cât și religiei si tradițiilor, așa cum sunt practicate și înțelese toate acestea în zilele noastre.
Acesta este contextul actual. Indiferent dacă sunteți religioși, tradiționaliști, științifici sau tehnologici, lăsați deoparte pentru un minut propria perspectivă și ideologie, și haideți să ne imaginăm împreună o altfel de lume.
Să ne imaginăm cum ar fi dacă știința și tehnologia ar recunoaște importanta spiritualității. Să ne imaginăm o lume în care știința și tehnologia se practică cu înțelepciune, în primul rând, pentru a face bine, nu pentru a face bani. Să ne imaginăm o lume în care oamenii de știință au curiozitatea să studieze scrierile religioase și tradițiile din punct de vedere științific, și ar decripta miturile conținute în acestea. Să ne imaginăm o lume în care un lăcaș de cult nu mai este folosit și privit ca atare, ci ca un loc cu o utilitate foarte practică, în scop agricol sau pentru orice alt motiv, descoperit tocmai datorită renunțării la orgolii, și curiozității de a descoperi despre ce este vorba de fapt și care este posibila tehnologie sau cunoștință care se ascunde în spatele ideii de templu. Să ne imaginăm o lume în care știința nu mai reneagă practicile șamanice și tradiționale de vindecare a diverselor afecțiuni, ci în loc de a le descalifica din start ca fiind escrocherii, le analizează temeinic întâi. Să ne imaginăm o lume în care mescalina, Ayahuasca, LSD și alte substanțe psihedelice, nu mai sunt consumate în conjuncturi obscure, periculoase și ilegale, ci după studii temeinice încuviințate de către guvern, se folosesc în tratamente psihologice sau psihiatrice.
Să ne imaginăm o lume în care religiile și tradițiile se întrepătrund cu știința și cu tehnologia și din sensul credincioșilor și al tradiționaliștilor.
Religiile actuale au rămas neschimbate de mai bine de 1000 de ani. Poate că la vremea apariției lor erau extrem de practice și utile, adaptate nevoilor și problemelor oamenilor de atunci, însă în tot acest timp, lucrurile s-au schimbat radical. Cum ar fi dacă religiile s-ar transforma, chiar cu „riscul” apariției unor noi religii, care pe lângă învățămintele lui Isus, Mohamed sau Buddha, iau în calcul și avansurile tehnologice, științifice și filozofiile laice apărute între timp, studiile făcute asupra psihicului uman și așa mai departe? Cum ar fi ca la slujba de la biserică să se vorbească și să se practice metode despre cum să îți învingi temerile pe care le ai zilnic, să se dezbată despre minoritățile sexuale, diferențele dintre Masculin și Feminin, despre ce înseamnă de fapt globalizarea, cum să alegem cu cine să votăm, cum să găsim căi sustenabile de a trăi, cum să ne alegem locul de muncă și persoanele potrivite nouă, despre mituri și prejudecăți comune zilelor noastre și cum să le depășim, despre non-dualitate pe înțelesul tuturor, despre cunoaștere, toleranță, gândirea cu adevărat critică și independentă, conștiință și despre cum să ne ridicăm nivelul ca oameni? Cum ar fi o lume în care cultele religioase sunt un exemplu de ONG-uri performante în societate, care ajută oamenii nevoiași nu să trăiască din mila publică sau a statului, ci să beneficieze de o educație, să își ia o calificare și să își găsească un loc de muncă din care să reușească să se întrețină pe ei și familiile lor? Cum ar fi o lume în care cultele religioase ajută, în colaborare cu psihologi, economiști și sociologi, ridicarea nivelului unei comunități, ținând cont în primul rând de specificul acesteia? Cum ar fi o lume în care cultele religioase ajută la scară largă victimele violenței în familie și alte persoane aflate în asemenea situații de dificultate?
Mă văd nevoit să revin la aceeași concluzie: dacă religia și tradiția pe de o parte, știința și tehnologia de cealaltă parte, ar deveni elemente complementare în loc de a fi antitetice, dacă ar interveni cooperarea în locul competiției între aceste două categorii de concepte, probabil că am trăi într-o lume mai bună. Despre cooperare și competiție am scris mai multe AICI.
Există deja, de ambele părți ale baricadei, persoane care încearcă să aibă deschiderea de a vedea și de cealaltă parte a gardului.
De partea științei și a tehnologiei, există oameni ca Gregg Braden, Robert Schoch, Joe Dispenza, Brien Foerster, Cristian Presură sau Bill Sullivan, Albert Einstein sau Nicola Tesla, care încearcă ori să vadă știința și tehnologia care sunt încriptate în religiile si tradițiile lumii, ori încearcă sau au încercat să cuprindă în studiile lor și dimensiunea spirituală sau înțelepciunea care trebuie să există în tot și în toate.
De partea religiei și a tradiției, există persoane precum Papa Francisc, sau preotul Adrian Singurov, sprijinit de jurnaliști ca Oreste, care dau dovadă de o reală deschidere față de știință, tehnologie, noi perspective asupra a ceea ce înseamnă religia și ideea de divinitate, toleranță, deschidere și curiozitate față de alte religii.
Concluzii
Poate că este momentul să ieșim din perspectiva limitată că am avea doar două variante: ori credem că divinitatea este o ființă supranaturală care vede tot ce facem și ne pedepsește când greșim, ori refuzăm să credem asta. Poate că religia este cu totul altceva decât credem noi. Poate că tradițiile cuprind un patrimoniu științific și tehnologic extrem de valoros, care așteaptă doar să fie descoperit și exploatat. Poate că știința și tehnologia nu au răspunsurile la toate problemele umanității și mai au multe trepte de urcat pe scara evoluției. Poate că tocmai aceasta ar fi următoarea etapă a evoluției științei și tehnologiei: o deschidere reală față de spiritualitate, religii și tradiție.
Poate că fără înțelepciune si conștiință nimic nu va fi complet și bine făcut cu adevărat. Trebuie doar să avem deschiderea față de noi perspective și posibilități.
Sursa foto: Shutterstock
transcendental.com 