Un concept foarte interesant pe care l-am descoperit de curând este cel al Filozofiei Sistemelor. Există mai multe surse de informare disponibile online cu privire la acest subiect: cărți, articole sau video-uri, care sugerez să fie căutate și „consumate” pentru formarea unei opinii proprii și autentice asupra subiectului. Recomand mai ales materialele în limba engleză, disponibile ca „Systems Thinking”. În acest material voi expune, cât mai scurt și relevant posibil, propria mea părere despre acest concept. Deși se referă, într-adevăr, la ceva ce ține de filozofie, nu aș vrea să creadă cineva că este vorba despre idei și concepte abstracte, genul de masturbare mentală care nu are nicio utilitate practică. Dimpotrivă, pentru mine, Filozofia Sistemelor a devenit un concept care este deja parte din cultura și mentalitatea mea personală, care mă ajută să iau decizii mai adecvate și mai conștiente, atât la serviciu, cât și în viața privată.
Ce înseamnă Filozofia Sistemelor?
Foarte pe scurt, Filozofia Sistemelor este un curent de gândire care abordează realitatea și Universul ca un mega-sistem, format dintr-o rețea de sub-sisteme care, pentru funcționarea bună a întregului, trebuie să funcționeze și să interacționeze armonios între ele. În concepția acestei gândiri, un sistem și rețeaua de sub-sisteme care îl formează pot însemna orice.
Pentru a înțelege ceea ce înseamnă acest mod de gândire într-un mod inteligibil pentru mine, am făcut exercițiul de imaginație de a încerca să văd lucrurile la modul următor:
Fluxurile de energie formează quarcii și fotonii, care la rândul lor formează sub-particulele atomice, care la rândul lor formează atomii, care la rândul lor formează celulele, care la rândul lor formează organe, care la rândul lor fac parte din corpul meu, care la rândul său, alături de spirit și personalitate face parte din persoana mea, care la rândul său face parte din structura firmei de care aparțin, care la rândul său face parte din ramura economică în care aceasta activează, care la rândul său este parte din economia națională, care la rândul său este parte a economiei Uniunii Europene, care la rândul său este parte din economia continentală europeană, care la rândul său face parte din economia mondială, care la rândul său este o componentă a civilizației omenești, care la rândul său face parte din peisajul larg al planetei pe care viețuim, care la rândul său face parte din Sistemul Solar, care la rândul său face parte din galaxia Calea Lactee, care face parte din Univers…si așa mai departe, către infinit, acesta existând în ambele sensuri, atât la nivelul microscopic de la care am pornit, cât și la nivelul macro la care m-am oprit totuși la un moment dat.
Acest exercițiu de imaginație poate fi făcut oricum, inclusiv la nivel de atomi, celule, copac, pădure, natură, planetă etc., sau atomi, celule, animal, specie etc. Privind din această perspectivă, totul înseamnă un sistem format din mai multe componente, care face parte din alt sistem, care se regăsește în cadrul altui sistem, care se află în cadrul altui sistem și așa mai departe, o rețea de sisteme și sub-sisteme conectate între ele.
Schimbările de cultură și de mentalitate pe care le poate produce acest mod de gândire
Prima și cea mai importantă schimbare este înțelegerea faptului că absolut totul este interconectat. Noi, oamenii, suntem parte din natură, fie că trăim într-o peșteră, colibă în pădure sau undeva în vârful muntelui ori pe o insulă părăsită, fie că trăim în cea mai avangardistă metropolă a omenirii. Mai mult, apartamentul sau biroul situat în metropola SF face parte din natură, în egală măsură ca și peștera, coliba din pădure, creierii munților sau insula părăsită. Îmi doresc ca, în acest context, să înțelegem noțiunea de „natură” într-un sens mai larg, adică acela potrivit căruia peștera, coliba, insula părăsită și metropola super-modernă se află pe aceeași planetă, că în realitate, toate acestea fac parte din același film, nu se află în galaxii separate sau universuri paralele, fiind de fapt toate, sub-sisteme ale aceluiași sistem mai larg, reprezentat de civilizația omenirii și planeta în sine. Atât metropola modernă, cât și coliba, peștera și insula părăsită, se afla înconjurate de atmosfera terestră, sunt bătute de vânturi, atinse de precipitații…amintesc aceste elemente doar pentru a scoate în evidență puțin mai mult ideea principală care trebuie înțeleasă aici. La fel, oamenii din metropola avangardistă au, cel mai probabil, aceleași nevoi și dorințe ca și omul care trăiește într-o peșteră sau într-o colibă din pădure: nevoia de a-și satisface instinctele firești ale supraviețuirii biologice (mâncat, băut, sex, necesități fiziologice, nevoia unui adăpost etc.), nevoia de iubire, de securitate, liniște și împlinire etc. Ceea ce diferă este reprezentat de modalitățile in care se pot satisface aceste nevoi și nivelul la care se întâmplă procesul de satisfacere. Totuși, acestea sunt doar detalii, nevoile și obiectivele sunt în final aceleași, diferă doar contextul în care se petrece totul. Cu alte cuvinte, aceeași poveste, adaptata mediului în care se întâmplă.
Oamenii vor avea mereu instinctul firesc de a-și adapta mediul propriilor nevoi, modificând natura, fie în sensul construirii unei colibe, fie în acela de a ridica un oraș. Oricum, și coliba, și orașul, oricât de evoluat ar fi el, tot în natură se află, și tot cu elemente din natură se edifică. Problema intervine atunci când omul uită că peștera, coliba sau metropola sa avangardistă nu sunt întregul univers, ci sunt de fapt sisteme, componente ale unor sisteme și mai mari, care la rândul lor fac parte din sisteme și mai ample. Omul însuși este un sistem, format din sub-sisteme, și la rândul său, ca și element component, face parte din sisteme mai mari.
Privind realitatea din această perspectivă, după înțelegerea interconectării, în mod firesc, se înțelege altceva, încă și mai profund: armonia care trebuie să existe între elementele componente ale unui sistem, pentru ca acesta să funcționeze în mod adecvat. In ceea ce mă privește, pe de o parte, acest mod de gândire m-a ajutat să înțeleg că eu, ca și sub-sistem format la rândul meu din mai multe sub-sisteme componente, trebuie să mă îngrijesc, de exemplu, să mănânc de dimineață și să am o anumită disciplină alimentară, pe lângă urmarea unei alimentații echilibrate și practicării sportului. Am înțeles că trebuie să caut metode de reducere a stresului care, inevitabil, apare câteodată. În acest fel, organele și celulele care formează corpul meu, ajută întreaga mea persoană să funcționeze corespunzător nevoilor și în armonie cu sistemele mai mari din care fac parte: familia, compania pentru care lucrez, comunitatea de care aparțin, națiunea, omenirea și Universul per total. După ce am înțeles aceste lucruri despre mine, mi-am concentrat atenția pe celelalte componente cu care interacționez în cadrul sistemelor mai mari din care facem cu toții parte. Mai exact, am înțeles că și colegii mei, salariați pe care îi coordonez, trebuie să aibă niște condiții de muncă, materiale și morale, care să le permită, ca și componente ale sistemului mai mare reprezentat de compania din care facem toți parte, să interacționeze cât mai armonios cu mine, cu conducerea companiei, între ei, și în acest mod, să se asigure funcționarea cât mai bună a întregului. Mai mult, preocuparea mea s-a extins și asupra clienților și furnizorilor cu care interacționează compania, în contextul economiei naționale și europene, astfel încât, prin respectarea condițiilor de afaceri stabilite de comun acord cu aceștia, și solicitarea aceluiași tip de atitudine din partea acestora, să interacționăm armonios între noi, asigurându-se astfel și buna funcționare a sistemelor mai mari din care facem cu toții parte, ca și companii și ca oameni.
Alt mod în care se schimbă mentalitatea și perspectiva cuiva care îmbrățișează acest mod de gândire este înțelegerea mai profundă a cooperării care există peste tot, în natură și în societatea omenească, reușindu-se astfel să se iasă întrucâtva din perspectiva competiției ca și bază a umanității. Mai multe detalii despre cooperare și competiție am scris AICI.
Alte schimbări care „riscăm” sa ni se producă în mentalitate și cultură prin acest mod de gândire sunt următoarele:
– dorința de a aborda realitatea într-un mod mai integrativ, holistic și ecologic;
– tendința de a privi totul ca o posibilă resursă care poate fi valorificată pentru binele componentei însăși și a sistemului din care aceasta face parte: gunoaiele nu mai sunt deșeuri de care nu mai știm cum să scăpăm și unde să le punem, ci devin resurse reciclabile într-o economie circulară, din care pot rezulta produse noi (haine, materiale de construcții, ambalaje etc.), produse recondiționate, precum și servicii conexe absolut necesare sustenabilității acestui tip de economie: colectare selectivă, producția celor necesare asigurării colectării, transport, depozitare, tratare etc.: sisteme, care interacționează armonios ca și componente ale unor sisteme mai mari.
Asistații social pot fi, nu obligați, ci motivați să nu mai stea acasă, să își ia un loc de muncă, fiindcă merită, îi ajută, și în acest mod, se activează niște resurse umane semnificative pentru societate. La fel, cerșetorii sunt ajutați să își găsească un loc de muncă și să își obțină minima calificare pentru aceasta, în loc să fie lăsați pe străzi, și doar alungați de colo-colo de către forțele de ordine. Rezolvarea reală a problemei parazitismului social constă într-o viziune care presupune soluții definitive și reale, adică ajutarea respectivilor oameni să aibă o minimă educație, un loc de muncă și chiar o locuință dacă este cazul, ca și componente ale unor sisteme mai mari din care aceștia fac parte: familii, comunități etc.
Exemplele pot continua, vă provoc să vă gândiți și voi la propriile exemple, pentru a înțelege mai bine acest mod de gândire.
Opusul tuturor celor de mai sus este reprezentat de majoritatea țărilor de pe planetă, care funcționează, însă ca o mașină în prag de daună totală. Sistemele și componentele lor există, însă nu interacționează neapărat în mod armonios între ele. Omul cu natura, oamenii între ei, companiile, țările și comunitățile între ele, interacționează haotic, nu în principal pe baze de armonie, interconectare și cooperare în avantajul tuturor, ci pe baze de competiție, individualism, egoism, exploatare, anihilare, dezacord, conflict, epuizare, consumerism etc.
Cam atât despre Filozofia Sistemelor. De această dată, am să îndrăznesc să vă dau o temă „pentru acasă”: în următoarea săptămână, încercați să priviți absolut tot ceea ce vă înconjoară, inclusiv propriile persoane, din această perspectivă, a sistemelor formate din componente și care la rândul lor, sunt parte din sisteme mai ample. Încercați să găsiți calea ca toată această rețea de sisteme și sub-sisteme pe care o descoperiți, să funcționeze cât mai bine și mai armonios. Dacă impactul afectiv, psihologic sau financiar este prea mare, nu este necesar să faceți ceva concret, este suficient să încercați să vă imaginați soluții și opțiuni. De exemplu, dacă acest mod de gândire va conduce la ideea că totul ar funcționa mai bine dacă v-ați părăsi partenerul de viață, v-ați schimba locul de muncă sau v-ați închide firma, nu trebuie să acționați imediat, gândiți-vă la opțiuni și soluții, care să se bazeze pe colaborare, armonie și interconectare, nu pe egoism, dezechilibru și deconectare de natură sau de ceilalți.
Atenție! Această temă presupune expandarea preocupărilor măcar un pas mai departe: dacă sunteți preocupați doar de propriile persoane, să vă extindeți preocuparea la întreaga familie; dacă aceasta este limita voastră, să vă gândiți și la angajator, sau la clienți și parteneri, sau la întregul cartier, oraș, la întreaga țară, la întreaga UE, la parcul din centru sau la pădurea de la marginea orașului etc. Să încercăm, ca sistem, să interacționăm în mod firesc cu toate aceste sisteme care ne înconjoară și care înainte nu ne interesau. Să înțelegem că exact interesul și interacțiunea, conștiente, armonioase și mutual avantajoase între noi și aceste sub-sisteme, vor face ca angrenajul mai mare din care facem parte să funcționeze mai bine, și doar așa se va ajunge la satisfacerea unor nevoi cum ar fi împlinirea de sine ori sentimentul de liniște.
Sursa foto: Shutterstock
transcendental.com 