Masculin vs. Feminin –demontarea prejudecăților războiului cultural dintre sexe

Am nevoie de un bărbat, nu de o femeie. Femeie știu și eu să fiu

citat contemporan dintr-o anonimă
Listen to the audio version (available only in Romanian)

Probabil că aceasta este una dintre cele mai delicate teme pe care le voi aborda în aceste materiale, referindu-mă la subiectul războiului cultural dintre sexe – una dintre cele mai actuale și spinoase realități ale vieților noastre. Ca de obicei, îndemn la contemplare și experimentare cât mai autentică și personală asupra temei războiului cultural dintre sexe și a prejudecăților pe care le implică acesta, indiferent de ceea ce veți afla din acest material.

Desigur, asta numai dacă vreți să faceți acest efort.

Datorită sensibilității subiectului abordat, mai mult ca oricând, voi încerca să tratez situația cât mai deschis, echilibrat și nepărtinitor posibil. Sub nicio formă, prin acest material, nu intenționez să validez cumva vreun punct de vedere al bărbaților sau femeilor, exprimat în contextul războiului cultural dintre sexe.

Fundamentul actual al războiului cultural dintre sexe

În ultimii 100 de ani, perspectiva asupra sexelor s-a schimbat profund în societatea umană, atât din partea bărbaților cât și din partea femeilor, atât față de aparținătorii sexului opus, cât și față de sie însuși. Mișcarea feministă a schimbat totul în această materie. În urma acestui fenomen, femeile au căpătat drept de vot, dreptul de a munci în aceleași domenii și cu aceleași drepturi ca și bărbații, interzicerea discriminării și a hărțuirii pe criterii de sex, sancționarea acestor fapte, protecția socială și juridică a femeilor în egală măsură ca și aceea acordată bărbaților etc. Deși sunt încă multe părți ale lumii în care emanciparea femeilor nu s-a desăvârșit încă, ba chiar poate că încă nici nu a început, fiind chiar în societățile super-democratice și civilizate aspecte în care încă se mențin conservatorisme la acest capitol, tendința este clară, aceea de egalizare a femeilor cu bărbații și de emancipare a acestora în societate.

Țin să menționez încă din capul locului că sincer, apreciez mișcarea feministă și emanciparea femeilor ca un fenomen pozitiv, o evoluție în societatea umană. Faptul că femeile au același statut în societate ca și bărbații, din punct de vedere politic, economic, juridic și social, nu poate fi decât un mare plus pentru societate și civilizație per ansamblu, oricât ar încerca unii să nege, contreze și să demonizeze acest fenomen.

Totuși, pentru că în orice lucru bun există și părți negative, nici mișcarea feministă și emanciparea femeii nu puteau să facă excepție de la această regulă. Cel mai mare, probabil singurul aspect negativ în emanciparea femeilor în societate, este reprezentat de faptul că se consideră că este bine și firesc ca egalitatea între sexe să se manifeste din absolut toate punctele de vedere. Nu doar din punct de vedere politic, economic, social și juridic, ci inclusiv din punct de vedere psihologic, sexual și comportamental. Noi, cei care am copilărit și ne-am trăit adolescența în anii `90 și la începutul anilor 2000, am fost îndoctrinați, la nivel de concept cultural și conveniență socială, că este în regulă și că trebuie, este absolut necesar să tratăm sexul opus la fel ca pe cei aparținând aceluiași sex ca noi. Din absolut toate punctele de vedere. Practic, că femeile trebuie să trateze bărbații la fel ca pe prietenele lor cu care croșetează sau ies la shopping, și că bărbații trebuie să trateze femeile ca pe prietenii lor cu care merg la fotbal sau la bere.

Vă dați seama deja măcar puțin din cât de profund greșită este o asemenea abordare? O evoluție în societatea si civilizația umană s-a transformat, într-o oarecare măsură, într-un fel de comunism.

De asemenea, această abordare de egalitate între sexe din absolut toate punctele de vedere, a creat și creează în continuare o mulțime de confuzii, de ambele părți. Femeile ajung să creadă că eșuează în viață dacă nu excelează în carieră și nu aduc bani în casă, dacă nu își doresc cu ardoare sex anal sau alte lucruri pe care mulți bărbați doresc să le experimenteze din punct de vedere sexual, sau dacă nu sunt șefi la ele acasă, iar bărbații ajung să creadă că este ceva în neregulă cu ei dacă nu se transformă în pisoiași sensibili și sentimentali, care ascultă cu sfințenie de femeile lor. Cu alte cuvinte, ca orice altă formă de comunism, ignorarea sau chiar negarea diferențelor naturale, evidente, profunde, care există între bărbați și femei, conduce la neînțelegeri, frustrare, suferință și conflicte de tot felul de ambele părți. În cazuri extreme, conduce la infidelitate, comportament deviant, abuz verbal sau psihic, iar în cele mai dramatice cazuri, chiar la violență fizică.

Consecința firească a acestei specii de comunism, a acestor conveniențe sociale și ideologii îndoctrinate în mințile tuturor oamenilor indiferent de sex, este reprezentată de lipsa educației, a dorinței măcar de a înțelege firescul psihologic și comportamental al persoanelor aparținând sexului opus.

Logic, dacă bărbații și femeile sunt egali din toate punctele de vedere, atunci o femeie ar trebui să se comporte și să gândească la fel ca un bărbat, și invers, adevărat?

Înseamnă a ajunge să ignorăm inclusiv că există vreo diferență între sâni și pectorali sau penis și vagin. Da, pare absurd, însă egalitatea absolută, din toate punctele de vedere, exact asta înseamnă. Precis din această cauză, bărbații au tendința să trateze femeile ca și când acestea ar trebui să aibă același mod de a gândi, dori și comportament ca și când ar avea penis, iar femeile au tendința de a trata bărbații ca și când aceștia ar gândi, dori și s-ar comporta ca și când ar avea vagin. Practic, oamenii ajung de multe ori să se simtă în propria piele, ca bărbat sau femeie, ca o minoritate sexuală care își neagă constant pornirile, dorințele și preferințele naturale ale firii sale.

Prejudecăți comune, specifice războiul dintre sexe

Știu că în contextul egalității totale dintre sexe, așa cum acest fenomen este înțeles acum, simpla idee că ar exista o diferență cât de mică între bărbat și femeie, este interpretată ca fiind ceva negativ. Știu că, în general, dacă se vorbește despre diferențe, se invocă doar o așa-zisă superioritate a bărbatului în fața femeii sau invers. Deși există acest curent cultural masiv și agresiv chiar, de egalitate totală între sexe, cum că toți am fi la fel din toate punctele de vedere, exact din această cauză, ca o contra-reacție firească, ambele tabere ale războiului dintre sexe aroga celeilalte tot felul de caracteristici, care mai de care mai „simpatice” și mai „pozitive”. În urma promovării egalității dintre sexe la modul comunist în care acest fenomen se întâmplă, generator de confuzie, frustrări și conflicte de ambele părți, în urma adevăratului război cultural care rezulta din toate acestea, prejudecățile care apar în perspectiva bărbaților asupra femeilor sunt următoarele:

– femeile sunt materialiste;

– femeile sunt superficiale, în sensul că sunt nestatornice, sunt târfe bune doar pentru a face sex cu ele și nimic altceva;

– femeile sunt cheltuitoare;

– femeile sunt bârfitoare;

– femeile sunt răutăcioase și răzbunătoare;

– femeile sunt ipocrite și mincinoase;

– femeile trebuie să stea „la cratiță”, acela fiind locul potrivit pentru ele;

– femeile sunt impulsive, incoerente, ilogice și iraționale;

– femeile sunt imposibile;

– femeile se plâng toată ziua din tot felul de nimicuri;

– femeile sunt dramatice, isterice și exagerează întotdeauna cu tot;

– femeile sunt mai proaste decât bărbații.

La rândul lor, în contextul războiului cultural dintre sexe, femeile au propriile prejudecăți „simpatice” în referire la bărbați:

– bărbații sunt superficiali, în sensul ca vor numai sex;

– bărbații sunt infideli;

– bărbații nu au sentimente;

– bărbații sunt obsedați și perverși;

– bărbații sunt violenți;

– bărbații sunt mincinoși și ipocriți;

– bărbații sunt mai proști decât femeile.

Acestea sunt, desigur, doar câteva exemple. În realitate, lista prejudecăților este mult mai lungă, în ambele cazuri. Ambele părți însă ignoră diferențele naturale care există între Masculin și Feminin, din această ignoranță, rezultând lipsa de înțelegere a persoanelor de sex opus și, în final, perspective, opinii și prejudecăți precum cele menționate mai sus.

Diferențele esențiale care există între Masculin și Feminin

Acestea sunt profunde, pornind de la nivel genetic și biologic. Modul mai potrivit de exprimare, da, este cel de diferențe între „Masculin” si „Feminin”, nu între „bărbați” și „femei”.

„Bărbat” și „femeie” desemnează persoane, indivizi, semeni de-ai noștri. Ceea ce trebuie cunoscut, analizat, conștientizat și acceptat, atât în contextul egalității, cât și al războiului cultural dintre sexe, este ceea ce înseamnă „Masculin” și „Feminin”, care sunt diferențele între aceste două concepte. „Masculin” și „Feminin” desemnează o psihologie, un firesc, o atitudine, o întreagă perspectivă asupra vieții.  

Masculinul desemnează acel tip de atitudine și perspectivă expansivă, curajoasă, de penetrare, experimentare, cunoaștere a lumii și a vieții, în sensul cuceririi acestora. Masculinul desemnează perspectiva de modelare, construire și sistematizare a realității. Masculinul înseamnă logică, rațiune, pragmatism și identificare a soluțiilor.

Femininul desemnează acel tip de atitudine și perspectivă de interiorizare, predare în fața lumii, vieții și realității, acceptare a acestora așa cum sunt ele, creare a relațiilor la modul durabil, pe termen lung, „go with the flow”, accentuarea sentimentelor în locul faptelor, intuiție în locul logicii și al rațiunii.

Masculinul și Femininul sunt, cu alte cuvinte, cele două perspective asupra lumii și realității, diametral opuse, însă complementare în totalitate. Pe parcursul evoluției, atât la alte specii de animale, cât și în cazul oamenilor, încă de la începutul speciei noastre, s-a cristalizat în mod natural faptul că partea masculină caută de mâncare și vânează, iar partea feminină are grijă de copii acasă. Dacă stăm să ne gândim, este foarte firesc și bine să fie așa, fiindcă dacă ar fi existat doar Feminin, cel mai probabil, oamenii ar fi murit de foame în condițiile în care, inclusiv bărbaților, având o perspectivă total Feminină, le-ar fi păsat mai mult de sentimentele prăzii, în loc de vânarea ei. Nici în sens invers nu ar fi fost mai bine, adică dacă ar fi existat doar Masculin, femeile, din această perspectivă, nu ar fi fost capabile să ofere copiilor lor dragostea și grija de care ar avea nevoie pentru a deveni niște adulți sănătoși și normali din toate punctele de vedere.

Dacă este să privim Masculinul și Femininul ca extreme, toți bărbații și femeile, ne aflăm undeva între acestea două. Practic, fiecare dintre noi are și Masculin, și Feminin în propria psihologie și perspectivă asupra vieții și realității. Bineînțeles, majoritatea bărbaților vor avea mai mult Masculin, iar majoritatea femeilor vor avea mai mult Feminin în propria psihologie, perspectivă și atitudine. Totuși, primul lucru foarte important pe care trebuie să îl înțelegem și acceptăm este acela că, bărbați fiind, avem elemente ale Femininului în psihologia și perspectiva noastră, la fel cum și femeile, au elemente aparținând Masculinului în psihologia și perspectiva lor. Dacă ești un manager talentat și pasionat de munca sa, aceasta este o caracteristică a Masculinului, indiferent dacă ești bărbat sau femeie, iar dacă ești un părinte care își iubește și îi place să își alinte și să se joace cu copilul lui, aceasta este o caracteristică a Femininului, indiferent de sex.

Știu că, în acest punct, pare că argumentația ar fi în favoarea egalității dintre sexe în  sensul acela comunist, că toți suntem absolut la fel, indiferent de sex. „Dacă toți avem și Masculin și Feminin în propria psihologie și perspectivă, asta înseamnă că de fapt noi toți, și bărbați și femei, suntem la fel, adevărat?” Dimpotrivă, acesta este fundamentul diferențelor majore și profunde care există între bărbați și femei.  

Diferențele esențiale între Masculin și Feminin din punct de vedere științific

Diferențele între Masculin și Feminin sunt atât de profunde, încât își au originea în biologia și genetica noastră, încă din stadiul de făt. Există mai multe studii psihologice, neurologice și anatomice asupra creierului masculin și al celui feminin, rezultând diferențe destul de mari între cele două, atât din punct de vedere anatomic, cât mai ales, din punct de vedere al modului și zonelor din creier în care se produc procesele de gândire. Oricum, cu toate plusurile și minusurile care s-au observat în cazul ambelor tipuri de creiere, făcând o comparație între cele două, vestea rea pentru părțile războiului cultural dintre sexe, care mereu încearcă să își evidențieze superioritatea propriei tabere în fața celeilalte, este aceea că știința actuală ne arată că, per total, ca și medie, creierul masculin și cel feminin sunt la fel de înzestrate în privința capacității de îndeplinire a unor sarcini și funcții necesare supraviețuirii și satisfacerii nevoilor societății. Este adevărat, căile de a obține același rezultat diferă, în funcție de specificul creierului, de a fi masculin sau feminin. Este ca și când am viziona un film pe o casetă VCR, la cinematograf sau pe un smartphone – tehnologia folosita diferă, însă rezultatul este același: vizionarea unui film.

De asemenea, există mai multe studii endocrinologice care arată importanța imensă și diferențele majore care apar nu doar în fiziologia, ci și în psihologia și comportamentul unei persoane, datorită cantităților de hormoni masculini (testosteronul) sau feminini (estrogenul) care se produc în corpul unui bărbat sau al unei femei.  

Studiile asupra psihologiei și comportamentului masculin și feminin au relevat faptul că preferințele bărbaților față de culori mai sobre, un anumit tip de vestimentație și chestiunile în general mai tehnice și mecanice, iar ale femeilor față de culori mai deschise, fuste și alte tipuri de îmbrăcăminte asemenea, empatie și sentimente, nu țin doar de conveniențele sociale și culturale, care se căpătă numai și numai din educație și conviețuirea cu ceilalți. Dimpotrivă, există studii care au relevat faptul că aceste tendințe și preferințe se manifestă încă din primele zile de viață, când nicio influență culturală nu poate interveni încă.  

Alte studii au arătat că bărbații au o înclinație mai mare către orientarea în spațiu și aprecierea distanțelor, acestea fiind caracteristici ale Masculinului. Aceasta este si o posibilă explicație a modului mai special în care femeile își conduc mașinile. Totuși, acest aspect, devenit stereotip deja în cultura noastră, nu înseamnă că nu există și excepții, în sensul că sunt bărbați dezastruoși la capitolul orientare în spațiu și apreciere a distanțelor, precum și femei cu reale înclinații la acest capitol. Cu alte cuvinte, sunt bărbați cu mai mult Feminin și femei cu mai mult Masculin în această privință, în psihologia și perspectiva lor. De aceea, dacă ești tipul de bărbat macho, dus la sală, dar stai cam prost cu orientarea în spațiu, oricât ai trage tu de fiare, tot ai ceva Feminin în tine, mai exact, în psihologia și perspectiva ta.

De asemenea, studiile psihologice și sociale efectuate pe tema diferențelor dintre sexe arată că, în câmpul muncii, bărbații ocupă în general funcții tehnice, cum ar fi inginerie sau construcții, în timp ce femeile ocupă foarte multe funcții în domenii mai adaptate specificului preponderent Feminin al psihologiei și perspectivei lor, cum ar fi cele din învățământul preuniversitar.

Atenție! Aceasta nu înseamnă că o femeie nu ar putea fi un inginer foarte bun sau că un bărbat nu ar putea fi un dascăl briliant. Înseamnă doar că, în funcție de specificul propriu al fiecăruia dintre noi, avem o anumită psihologie și perspectivă asupra lumii, vieții și realității, ceea ce ne oferă anumite înclinații și preferințe spre anumite lucruri, total diferite, în funcție de tipul psihologiei și perspectivei noastre: Masculină sau Feminină. Această diferență este atât de profundă și importantă, încât o persoană cu psihologie și perspectivă preponderent Masculină, nici nu se va gândi vreodată să facă ceva specific psihologiei și perspectivei preponderent Feminine. Lucrurile se vor petrece la fel și în sensul invers.  

În referire la concepția că sexul opus este mai prost decât noi, știința ne arată că există 8 forme de inteligență, analizându-se posibilitatea ca numărul acestora să fie de fapt mai mare. Logica și rațiunea sunt o formă de inteligență specifică Masculinului, însă și intuiția, specifică Femininului, este tot o formă de inteligență. Și bărbații, și femeile, avem și logică, și rațiune, și intuiție. În funcție de preponderența Masculinului sau Femininului în psihologia și perspectiva noastră, predomină una sau alta dintre formele de inteligență specifice tipologiei noastre firești. În general, acest clișeu vine mai mult din partea bărbaților, că femeile sunt proaste fiindcă nu au logică și rațiune. Însăși știința neagă o asemenea concepție, fiindcă a fi inteligent nu înseamnă doar a avea logică și rațiune. Și intuiția este o formă de inteligență cu nimic mai prejos și mai puțin evoluată decât logica și rațiunea. De asemenea, noi bărbații, ar trebui să recunoaștem că majoritatea, avem carențe la capitolul intuiție, și în loc să o ignorăm sau chiar să o negăm pe aceasta ca fiind o formă de inteligență, am face bine să îi recunoaștem importanța și valoarea. Același lucru ar trebui să îl facă femeile cu logica și cu rațiunea. Dacă este să fim total sinceri cu noi înșine, va trebui să recunoaștem, bărbați fiind, că sunt situații care nu pot fi rezolvate deloc, sau cel puțin, nu cu același succes, bazându-ne doar pe logică și rațiune, așa cum și femeile, într-un moment de sinceritate cu ele însele, trebuie să recunoască faptul că apar momente în care doar intuiția, nu face mare lucru.

Schimbările majore pe care le implică conștientizarea și înțelegerea diferențelor dintre Masculin și Feminin

Este suficient pentru a înțelege că bărbații și femeile nu sunt la fel? Este suficient pentru a realiza că egalitatea dintre bărbați și femei, din absolut toate punctele de vedere, nu există? Este suficient pentru a conștientiza că promovarea conceptului cultural de egalitate totală dintre sexe este o utopie absurdă, un comunism cultural, care face mai mult rău decât bine?

Să presupunem că da, este suficient. După ce se produce această schimbare de perspectivă în noi, indiferent dacă suntem bărbați sau femei, care este următorul pas?

În mod firesc, urmează viziunea asupra unei societăți în care diferențele naturale dintre bărbați și femei sunt conștientizate, acceptate și luate în calcul din punct de vedere cultural, menținându-se în același timp egalitatea din punct de vedere politic, economic, social și juridic. Da, următorul pas în societățile în care s-a produs și s-a desăvârșit deja emanciparea femeii nu este reprezentat de mai multă egalitate, promovarea și mai mult a ideii că bărbații și femeile sunt în realitate absolut la fel, ci de conștientizarea, acceptarea și adaptarea culturii și sistemelor  societății respective la diferențele naturale existente între aparținătorii celor două sexe. Practic, ar trebui conștientizată și recunoscută doar diferența culturală existentă între cele două sexe, menținându-se în schimb egalitatea din toate celelalte puncte de vedere. Acest detaliu, aparent insignifiant, ar face diferența.

Această conștientizare și acceptare ar trebui să se producă la toate nivelurile, de la actul de guvernare și sistemul de educație, până la nivelul fiecăruia dintre noi.

În societățile democratice, puternic capitalizate și industrializate ale zilelor noastre, ideea că o femeie este „casnică” reprezintă ceva jignitor și o rușine. Puținele femei care nu au un loc de muncă sunt privite ori ca rămase în urmă și inferioare, ori ca profitoare și materialiste, genul de persoane care parazitează pe alții care lucrează pentru ele. Desigur, există și asemenea situații de parazitare a bărbaților de către femei, care se folosesc de puterea lor de seducție pentru a își atinge anumite interese materiale, însă cred că este greșit să generalizăm. Tocmai asemenea generalizări au indus această concepție care a ajuns la nivel de standard cultural în societate.

Pe de altă parte, consumerismul excesiv, spiritul de competiție, individualist și egoist care de asemenea, fac parte din standardul cultural al zilelor noastre, nevoia de a avea din ce în ce mai mult, în contextul războiului cultural dintre sexe, se traduce în concepția că și femeia trebuie să fie independentă financiar, să „aibă banul ei” și să „fie pe picioarele ei”, că a nu avea un loc de muncă înseamnă să depinzi de bărbat, femeie fiind.

Un spirit bazat pe cooperare în loc de competiție în acest context ar însemna recunoașterea faptului că, în realitate, bărbatul și femeia, Masculinul și Femininul, se completează perfect unul pe altul, sunt interdependente, nu se poate una fără alta, aceasta fiind starea firească a lucrurilor, recunoașterea și acceptarea lor fiind o necesitate la fel de mare și de firească pentru fiecare dintre noi, precum apa sau aerul.   

Cred că schimbarea ar trebui să se întâmple de la cap, adică de la nivel de guvern.

Cred că guvernele țărilor moderne și puternic industrializate ar trebui să evolueze spre „reabilitarea” conceptului de „casnică”, prin diverse măsuri care ar trebui luate. A fi casnică nu înseamnă a îi parazita pe alții și a nu avea un loc de muncă. Bunica mea de exemplu, a avut serviciu doar 6 ani. Restul vieții și l-a petrecut ocupându-se de treburile casei și de creșterea și educarea a 4 copii, printre care eu și fratele meu. Văzând-o pe ea, pot spune din propria experiență că a fi casnică este, cum se spune în engleză, „a hell of a job”. A fi casnică înseamnă a gestiona treburile casei, înseamnă a avea rolul principal în creșterea și educarea copiilor, adică în îndrumarea și iubirea acestora în sensul evoluției lor în niște adulți sănătoși și funcționali în societate. Cu alte cuvinte, a fi casnică înseamnă a fi partea care asigură în principal existența unui cămin stabil, sănătos, liniștit și fericit pentru întreaga familie. Bineînțeles, în societatea noastră actuală, puternic capitalizată, super-competitivă și excesiv de consumatoare, concepții și valori precum „cămin”, „educație”, „sustenabilitate” și „dezvoltare durabilă” nu mai înseamnă nimic. Nevoia indusă de cât mai mulți bani, cât mai mult consum, se traduce și în nevoia de cât mai mulți lucrători în câmpul muncii. Într-un asemenea context, bineînțeles că a fi casnică este perceput ca fiind ceva negativ. Practic, are loc o Masculinizare a femeii, de egalizare a acesteia cu orice preț și din toate punctele de vedere cu bărbatul, chiar cu prețul negării naturalului sau propriu, din punct de vedere psihologic și comportamental.

În scenariul unei evoluții de la o societate bazată pe competiție la una fundamentată pe cooperare, sistemele sunt regândite în sensul recunoașterii importanței și valorii imense a Femininului, a firescului acestuia, în perfectă completare și interdependență cu Masculinul. Un guvern care conștientizează aceste diferențe, va recompensa prin măsuri financiare și sociale preponderentul Feminin în psihologia și comportamentul firesc al femeii, în egală măsură ca și preponderentul Masculin în psihologia și comportamentul bărbatului. Un asemenea obiectiv ar putea fi atins și prin reabilitarea conceptului de „casnică” și recunoașterea importanței acestui statut în societate. De exemplu, femeile care aleg să fie casnice, ar putea primi o indemnizație la nivelul unui salariu minim brut pe economie, aceasta fiind ca o măsură – parte a sistemului de asigurări sociale al unei țări. Desigur, ar trebui creat un sistem prin care să primească acest venit doar casnicele care dovedesc că își îndeplinesc rolul acasă, urmând să aibă obligația de a prezenta periodic dovezi cum că, de exemplu, copiii pe care îi au în grijă sunt sănătoși și au note bune la școală. Acestea sunt până la urma detalii, principalul este acela că, printr-o asemenea măsură, s-ar elimina conceptul cultural potrivit căruia a fi casnică înseamnă a fi un parazit inutil în societate, s-ar reduce dependența de bărbați a femeilor fără loc de muncă salarizat, s-ar asigura o minimă independență financiară a femeii chiar dacă este casnică, și s-ar elimina discriminările care există acum în lege, în România de exemplu, doar anumite categorii de femei, care sunt căsătorite doar cu anumite categorii de bărbați (de exemplu, polițiști sau militari), dacă nu au un loc de muncă, beneficiază de asigurare de sănătate reținută din salariul sau pensia soțului.

Atenție! Nu sugerez că toate femeile ar trebui să fie transformate în casnice. Ar trebui doar asigurat un cadru legal care să ofere în mod real, și această posibilitate femeilor.

O societate conștientă și evoluată, o adevărată democrație, bazată pe libertate și autodeterminare, ia în calcul toate posibilitățile și asigură cadrul necesar pentru ca fiecare, indiferent de religie, sex, naționalitate, preferințe, perspective sau concepții, să aibă șansa de a fi împlinit și fericit. O asemenea abordare implică și conștientizarea, înțelegerea și acceptarea de către însuși guvernul unei țări, a existenței Masculinului și Femininului în psihologia și comportamentul oamenilor, precum și asigurarea membrilor societății, indiferent dacă sunt Masculini sau Feminini, a cadrului necesar atingerii propriei fericiri și împliniri.

Nu oare aceasta ar însemna o adevărată egalitate între sexe în societate?   

Reabilitarea socială, economică, juridică și culturală a conceptului de „casnică” este doar una dintre măsurile guvernamentale care se pot lua în sensul conștientizării, înțelegerii și acceptării în societate a diferențelor între Masculin și Feminin, precum și a beneficiilor acestei recunoașteri. Este absolut necesar ca asemenea măsuri să fie însoțite de educarea corespunzătoare a membrilor societății în care se produc asemenea schimbări. O măsură, oricât de evoluată și benefică ar fi ea, trebuie să fie însoțită de ridicarea nivelului de conștiință al oamenilor cărora li se aplică măsura respectivă. În caz contrar, oamenii nu vor înțelege care este evoluția și beneficiul, astfel că o măsură bună, poate face mai mult rău. Oamenii trebuie să fie pregătiți chiar și pentru mai bine. Pe de altă parte, evoluția poate fi uneori un proces dureros și îndelungat. De aceea, cred că omenirea va fi pregătită pentru asemenea măsuri undeva mai în viitor, chiar și în societățile occidentale. O țară cum este România de exemplu, dat fiind nivelul de conștiință și de dezvoltare personală a majorității membrilor societății, nu cred că este pregătită pentru asemenea schimbări. Nu vreau să fiu interpretat că acesta ar fi un lucru rău, pur și simplu, acesta este nivelul nostru actual ca societate. Orice om și orice comunitate trebuie să evolueze firesc, nu trebuie să sară peste etapele naturale ale evoluției sale. Acesta este alt lucru esențial care trebuie luat în calcul. Despre toate acestea însă, cu altă ocazie.

În privința schimbărilor radicale care ar trebui să se producă în noi toți ca urmare a conștientizării, înțelegerii și acceptării diferențelor care există între Masculin și Feminin, acestea implică recunoașterea și înțelegerea atât a ceea ce ne dorim noi de fapt, cât și a ceea ce își doresc persoanele de sex opus.

În contextul comunismului cultural al egalității dintre sexe, bărbații au tendința să își dorească femei care arată ca top modele cu care pot sparge semințe, bea bere, merge la meciuri și cu care pot practica sexul anal și alte fantezii pe care le au. La rândul lor, în același context, femeile au tendința să își dorească bărbați care arată ca niște masculi feroce care se îmbracă în roz și cu haine mulate, cu care pot sta la shopping ore întregi, pot croșeta, pot plânge ore întregi exprimându-și sentimentele și pot vorbi despre zodiac și cosmetice toată ziua.

De fapt, din cauza preponderentului Feminin al psihologiei femeii, acesta însemnând înclinație către sentimente, empatie, afecțiune, iubire și stabilitate, ceea ce își doresc femeile în realitate de la bărbați  este dragoste, empatie și siguranță. Pe de alta parte, din cauza preponderentului Masculin al psihologiei și perspectivei lor, tot ceea ce își doresc bărbații de la femei de fapt este sex și respect. Da, atât în cazul femeilor cât și în cazul bărbaților, lucrurile sunt chiar atât de clare și de simple.

Într-adevăr, exista destule femei care par a își dori mașini, lux, case cu piscină, haine și bijuterii scumpe, cariere de succes sau să fie ele șefii în casă, însă înainte de a le condamna și demoniza pentru asta, să realizăm întâi că întreaga societate le inoculează ideea că așa trebuie să fie. Trebuie să conștientizăm că asemenea atitudini din partea femeilor apar în contextul unui întreg standard cultural care încearcă să le masculinizeze. De partea cealaltă, înainte de a condamna și demoniza bărbații care se transformă în metrosexuali, care ascultă cu sfințenie de femeile lor, se îmbracă în roz, cu haine mulate sau cu buricul gol, să realizăm întâi că același standard cultural încearcă să îi feminizeze. Este vorba despre fenomenul cunoscut în cultura contemporana ca „pizdificarea” bărbatului.

Mai departe, este important să conștientizăm că fiecare dintre noi, în funcție de sexul căruia îi aparținem, de multe ori, nu facem altceva decât să reconfirmăm și să susținem acest standard cultural, fiind complici în promovarea acestei forme de comunism. Bărbat fiind, înainte de a condamna și disprețui femeia pentru că vrea să fie ea cocoșul în casă sau că se opune la tot ceea ce spun eu, ar trebui să mă gândesc întâi că poate eu sunt cel care, în primul rând, tratând-o ca și pe „egalul meu”, adică la fel ca pe un bărbat, care ar trebui să aibă aceeași logică, rațiune, mentalitate, dorințe, preferințe și porniri ca și mine, îi ignor de fapt femeii mele specificul său firesc Feminin, i-l neg și i-l atac direct, în mod constant și sistematic. Bineînțeles că reacțiile vor fi pe măsură.

De cealaltă parte, femeie fiind, înainte de a-ți condamna bărbatul și a-l cataloga ca fiind lipsit de sentimente, sau înainte de a-l demoniza din cauza că este infidel, gândește-te că poate tu ești prima care i-a ignorat, negat și atacat direct, constant și sistematic specificul psihologiei și perspectivei sale Masculine. Gândește-te că poate ai încercat să îți „pizdifici” bărbatul în aproape tot ceea ce a însemnat viața ta de cuplu de până acum. Bineînțeles, acesta va căuta în altă parte pe cineva care să îl înțeleagă așa cum este și cum își dorește el de fapt să fie.

Desigur, niciodată nu este vorba numai de asta. Totuși, această lipsă de înțelegere a specificului psihologiei și perspectivei partenerului de sex opus, reprezintă unul dintre fundamentele conflictelor care în general apar în cuplurile zilelor noastre.

În loc de toată această atmosferă generală de confuzie, frustrare, suferință și conflict, poate că ar trebui să încercăm să înțelegem mai mult dorințele și modul de gândire al partenerului de sex opus. Poate că ar merita ca, măcar din când în când, bărbații să își trateze femeile ca și când ar fi zeițele lor adorate. De cealaltă parte, poate că ar fi bine ca femeile să încerce ca, măcar câteodată, să își trateze bărbații ca și când ar fi niște războinici feroce. Asta este tot ceea ce trebuie, nimic mai mult. 

Cum putem face asta? Ar trebui să începem prin a conștientiza, înțelege și accepta în noi înșine perspectiva specifică sexului opus. Practic, oricât de absurd și stereotipic ar părea, bărbații ar trebui să își cunoască mai bine latura feminină iar femeile ar trebui să procedeze la fel cu latura lor masculină. Acesta este un exercițiu foarte bun de practicare a cunoașterii pe baza propriei experiențe și existențe. Despre cunoaștere și nivelurile acesteia, puteți afla mai multe AICI. Atenție! Nu sugerez mai multă egalitate în sensul de comunism cultural actual, adică femeile să se masculinizeze mai mult, iar bărbații să își desăvârșească „pizdificarea”. Mă refer la găsirea, înțelegerea și acceptarea elementelor de psihologie și perspectivă specifică sexului opus, Masculine sau Feminine, pe care prin natura noastră proprie, le avem în propria noastră psihologie și perspectivă.  Următorul pas ar trebui să fie acela de a conștientiza, înțelege și accepta faptul că perspectiva opusă psihologiei și modului nostru preponderent de gândire, de a privi viața, lumea și realitatea, nu este cu nimic inferioară sau superioară, mai bună sau mai rea, mai mult sau mai puțin în regulă sau frumoasă decât perspectiva propriului nostru specific, Masculin sau Feminin.

Consecința firească este aceea că vom înțelege mai bine psihologia și modul de gândire specific sexului opus. Bărbatul va înțelege că, atunci când femeia lui i se plânge, ea nu are nevoie întotdeauna de soluții logice și raționale la problemele despre care simte nevoia să vorbească, ci are nevoie câteodată doar de cineva care să o asculte, la care să se elibereze, să își exprime sentimentele și care să fie empatic cu ea. De cealaltă parte, când un bărbat vine morocănos și cu capsa pusă acasă, femeia va înțelege că bărbatul ei nu are nevoie mereu să își exprime sentimentele sau de empatia ei, ci de fapt, trebuie lăsat doar câteva momente, să tragă de fiare, să se joace jocul lui video preferat sau să repare ori să meșterească ceva. Femeia va înțelege că, uneori, bărbatul trebuie lăsat să facă… niște „man stuff”, singur sau cu alți bărbați, și că acest „man stuff”, în 99,99% dintre situații, dacă bărbatul va fi lăsat să fie el însuși, nu va implica infidelitate din partea lui.  

Concluzii

După cum se poate vedea din toate cele de mai sus, tema egalității și a războiului cultural dintre sexe este mult mai profundă decât a accepta sau nu anumite fantezii sexuale sau mici certuri în cupluri. De fapt, în acest material, nu am reușit să cuprind nici măcar vârful aisbergului în totalitate.

Foarte important de înțeles este și faptul că atât egalitatea dintre sexe în maniera comunistă actuală, cat și războiul cultural dintre sexe, nu sunt planuri meschine, concepute și aplicate în mod conștient de George Soros sau vreo ocultă mondială care intenționează să ne pizidifice, masculinizeze, sau homosexualizeze în mod deliberat. Este vorba despre pur și  simplu stadiul nostru actual ca și societate, și opunerea de rezistență, ignoranță și inconștiență cu privire la următorul nivel de evoluție pe care, la un moment dat, oricum îl vom atinge, orice ar însemna asta. Diferența o face doar timpul necesar și modul în care se va produce această evoluție.

Ca de obicei, conștientizarea, înțelegerea și acceptarea, prin intermediul propriei experiențe și trăiri, vor fi definitorii. Ca de obicei, deschiderea minții și a inimii la modul radical, ne va ajuta să vedem și alte perspective. Ca de obicei, propriul orgoliu va fi principalul obstacol din cale. Dacă suntem genul de oameni care avem inoculate în minte doctrine sexiste, cum ca sexul opus ne-ar fi inferior în vreun fel, că bărbații sunt mai ceva decât femeile sau invers, bineînțeles că ne va fi foarte dificil să luăm în calcul perspective diametral opuse. Desigur că orice opinie sau perspectiva contrară, o vom descalifica și disprețui din start ca fiind un atac la propria persoană și ființă.

Ca de obicei, nu este obligatoriu să schimbăm nimic la noi dacă nu vrem. Dacă vrem să vedem femeile în continuare ca pe niște ființe inferioare, care trebuie să ne fie sclave sexuale, sau femei fiind, dacă preferați să vedeți toată viața bărbații ca pe niște animale obsedate de sex, este la fel de bine ca și când am încerca să ne schimbăm perspectiva.

Totuși, la fel de adevărat este că, cu cât avem mai multe prejudecăți, cu atât nivelul nostru de confuzie, frustrare și suferință va fi mai mare. Deschiderea minții înseamnă în final ridicarea nivelului de conștiință, a nivelului nostru ca oameni. Procesul poate fi lung și dureros câteodată, însă trebuie luat în calcul faptul că merită efortul.

Efectul deschiderii minții și al ridicării nivelului de conștiință constă în reducerea sentimentelor de frustrare și suferință, direct proporțional cu ridicarea nivelului de împlinire și fericire. Până la urmă, nu așa vrem să trăim toți, simțindu-se bine cu noi înșine și cu ceilalți?

Gândiți-vă la asta.

%d blogeri au apreciat: