Părțile pozitive ale dezastrelor

Listen to the audio version (available only in Romanian)

Atât Universul, cât și planeta și specia noastră, au fost marcate de-a lungul timpului de catastrofe care au schimbat pentru totdeauna cursul lucrurilor. Rareori iau în calcul oamenii posibilitatea producerii unui dezastru. În general, privim dezastrele ca acele lucruri care, chiar dacă se vor produce, nu ni se vor întâmpla nouă. Dezastrele sunt acele situații care sunt incluse în orice tip de contract, la finalul acestuia, într-un paragraf de maxim doua rânduri, intitulat „forță majoră”, restul contractului cuprinzând modalitățile în care ne asigurăm că vom obține de la cealaltă parte ceea ce ne dorim, și ceva în plus dacă se poate.

Ce este dezastrul?

Conform DEX, „dezastru” înseamnă:

– situație anormală deosebit de gravă (cauzată de un eveniment tragic, natural sau provocat);

– catastrofă, nenorocire mare, urgie, calamitate, cataclism, dezorganizare, distrugere, ruină, prăpăd, flagel;

– stare de decădere, de degradare a firii umane în raport cu celelalte elemente ale universului;

– rău care afectează viața economică și socială.

Dezastrul poate fi de mai multe tipuri:

– în funcție de efectele sale în spațiu, dezastrul poate fi local, regional, planetar sau cosmic;

– în funcție de cauză, dezastrul poate fi cauzat de om (de exemplu, războiul) sau natural (cutremur, inundație ori incendiu masiv, furtună, tsunami, epidemie sau pandemie, o cometă sau un meteorit căzute pe Terra etc.).

Exemple de dezastre care au marcat universul, planeta, omenirea în ansamblu sau diverse comunități locale din lume

Big Bang-ul care se pare că a creat universul perceptibil de către noi, se încadrează în categoria dezastrelor naturale de proporții cosmice.

Extincția dinozaurilor de acum 65 de milioane de ani, din cauza unui meteorit cu un diametru de 10 km căzut undeva în zona Peninsulei Yucatan din Mexicul de astăzi, se încadrează în categoria dezastrelor cu efect planetar, din cauze naturale.

Alt dezastru natural cu efect planetar sau poate chiar cosmic, se pare că s-a produs acum aproximativ 11.000 – 12.000 de ani, când planeta noastră a ieșit foarte brusc din ultima eră glaciară. Nu se știe încă exact care a fost cauza, un meteorit, o cometă sau o cauză cosmică, care a produs schimbări dramatice nu numai pe planeta noastră, ci în întregul univers. Despre acest dezastru și implicațiile sale majore asupra noastră astăzi, voi scrie în alt material, cu altă ocazie.

În anii 536 și 541 – 544 d. Hr. s-a petrecut alt dezastru natural cu efecte planetare. Fără a se ști cu certitudine cauza celor petrecute atunci (un lanț de erupții vulcanice foarte puternice sau o serie de meteoriți căzuți pe Terra), știm sigur, atât din sursele istoriografice datând din acea epocă, cât și din dovezi care țin de domeniul paleoclimatologiei și paleobotanicii, că în acea perioadă, întreaga planetă a fost acoperită de un nor de praf care a împiedicat razele solare să ajungă peste tot așa cum ar trebui. Efectul pentru natură a fost reprezentat de o scădere bruscă și majoră a temperaturilor pe întregul Glob, dispariții de specii de plante și animale. Pentru oameni, efectul a fost reprezentat de imposibilitatea de a mai practica agricultura, ceea ce a condus la subnutrire și foamete generalizată. Lipsa razelor solare a avut drept consecință și insuficiența vitaminei D asigurată de către acestea și scăderea imunității, ceea ce a favorizat  marea epidemie de ciumă din vremea împăratului Iustinian al Imperiului Bizantin, în anul 542 d. Hr.

Alte dezastre naturale cu efect semnificativ sunt reprezentate de epidemia de ciumă din anii 1341 – 1342 sau pandemia de gripă spaniolă din anii 1918 – 1920.

Dezastre naturale cu efect local sunt reprezentate de cutremurele din țara noastră, de la 26 octombrie 1802 sau 4 martie 1977, cutremurul urmat de tsunami din data de 26 decembrie 2004 care a afectat sud-estul Asiei sau cutremurul urmat de tsunami din martie 2011, dezastru care a afectat semnificativ Japonia.

Dezastrele cauzate de om sunt reprezentate de exemplu de: invazia hunilor în Europa din antichitatea târzie, campaniile tătarilor din vremea lui Genghis Han, Marea Criză economică din anii 1929 – 1933, accidentul nuclear de la Cernobîl din aprilie 1986, ISIS în Siria, atentatele de la 11 septembrie 2001, cele doua războaie mondiale.

Cel mai recent dezastru cu efect planetar este reprezentat de pandemia de coronavirus, care nu are numai efecte epidemiologice, ci și profunde consecințe sociale, economice, financiare și culturale, asupra întregii omeniri.

Diferite perspective asupra dezastrelor

Noi oamenii, percepem dezastrele care ne afectează ca pe nenorociri, momente traumatizante, dramatice, tragice, aducătoare de boli, sărăcie, război, violență, moarte, distrugere, producătoare de schimbări majore în viețile noastre și în tot ceea ce înseamnă cultură, societate sau civilizație per total. Bineînțeles, toate acestea depind de aria în care se produce dezastrul, aceste efecte fiind percepute, spațial vorbind, la nivel local, regional, sau la nivel de întreaga specie.

Nu realizăm însă că nu suntem singurii care suferim din cauza dezastrelor. Fiecare ființă vie trăiește propriile sale catastrofe și momente traumatizante. Uneori, noi provocăm dezastre altor specii, pe care le privim ca și amenințări și ne facem un obiectiv din a le demoniza și extermina. Să ne gândim la gândacii de bucătărie sau de Colorado, lăcuste sau șobolani, plante pe care le catalogăm ca fiind buruieni și alte ființe care, intersectându-se cu interesele de supraviețuire sau de igienă ale oamenilor, sunt exterminate constant de către aceștia. Să ne gândim la probabil miile de miliarde de astfel de ființe care au fost exterminate de către noi de-a lungul timpului. Să ne gândim la bacteriile, microbii, virușii și toate celelalte micro-organisme care, reprezentând amenințări la adresa sănătății sau vieților noastre, le ucidem sistematic, prin vaccinuri, medicamente și tratamente. Să ne gândim la defrișările de păduri pe care le săvârșim. Să ne gândim la miile de miliarde de tone de ființe pe care le-am ucis și le ucidem în continuare, pentru a ne asigura hrana.

Nu putem ști cu certitudine, fiindcă suntem doar oameni, însă dacă ar fi ca un copac, șobolan sau gândac de bucătărie sa aibă o proprie perspectivă asupra realității, mai mult ca sigur, conviețuirea speciei lor cu cea a oamenilor, s-ar percepe ca un dezastru continuu.

Mai mult, mi se pare ignorant și obtuz să apreciezi că în mod cert, doar oamenii au capacitatea de a avea perspective asupra realității sau că perspectiva umană ar fi singura care contează. Dacă și un copac, un porc, o găină sau o lăcustă au propriile perspective asupra realității? Adevărul este că suntem doar oameni, nu copaci, lăcuste sau alte specii de plante și animale, pentru a putea susține cu certitudine că oamenii sunt singurii care au perspective asupra realității. Oare cum s-o vedea o defrișare din perspectiva unui copac sau a pădurii din care acesta face parte? Oare cum s-o vedea măcelul din abatoare de către găini, vite si porci? Oare cum s-or vedea vaccinurile de către virușii pentru care acestea au fost create?

În contextul pandemiei de coronavirus, mi se pare hilar cum unii se exprimă cu privire la această materie organică „nenorocitul de virus”, „inamicul nevăzut și nemilos”, „virusul ucigaș” etc. Dacă virusul ar fi afectat în continuare doar liliecii, de unde se presupune că a fost contactat de către oameni, sunt convins că ne-ar fi fost egal dacă acest virus există sau nu. Oare unui porc sau unui câine i s-ar părea coronavirus ca fiind nenorocit, ucigaș, pervers și nemilos? Coronavirus este nenorocit, nemilos, pervers și ucigaș doar pentru că ne afectează nouă sănătatea și viața, se intersectează cu supraviețuirea și interesele noastre. În realitate, și acest virus, la fel ca noi, ca toate celelalte organisme vii și materii organice, încearcă doar să existe și să supraviețuiască. Problema este că, neavând conștiință, fiind o materie fără capacități psihice și cerebrale de niciun fel, își parazitează gazda fără a lua în calcul că aceasta este o resursa care, dacă moare, va muri și el odată cu ea. Din perspectivă existențială, acesta reprezintă un egoism suprem și sadic. Să ne privim puțin și pe noi însă. Prin defrișări făcute fără cap, poluare, împrăștierea de gunoaie în natură, braconaj, consumerism excesiv, lăcomie și goana constantă după lux și bogăție, nu suntem și noi un fel de coronaviruși pentru planetă și pentru însăși specia noastră? Nu cumva ne secătuim la maxim gazda de resurse, până când riscăm ca aceasta să moară, și noi odată cu ea? Nu cumva suntem și noi la fel de nenorociți, nemiloși, perverși și ucigași ca și coronavirus? 

Din punct de vedere filozofic și existențial, cancerul reprezintă acea forță care nu mai are niciun obstacol în dezvoltarea sa spre infinit. Cam așa a ajuns și specia noastră pe Pământ, o forță care nu mai are niciun obstacol real în dezvoltarea sa. Inexistența obstacolelor care să ne pondereze  evoluția, ne-a transformat în cancer și viruși pentru planetă, la fel de inconștienți și sadici ca și coronavirusul pe care noi îl demonizăm atât. Totuși, la fel ca și cancerul biologic, lucrurile nu pot sta așa la infinit. În materie de Univers și de natură, mereu se restabilește echilibrul, în cazul nostru, prin apariția, în mod absolut natural, a unei forțe care să o tempereze pe cea care tinde să devină sau s-a transformat deja în cancer. Aceste fenomene sunt asemănătoare luptei sistemului imunitar al unui organism împotriva unei boli. La fel, și Universul și natura, își apără echilibrul care asigură supraviețuirea și existența tuturor elementelor componente în cuprinsul acestora. Istoria dezastrelor ne arată că forțele transformate în cancer, care nu au mai reușit să se re-integreze în firescul lucrurilor, au fost până la urmă exterminate. Aceasta este până la urmă rațiunea dezastrelor. Fie că vorbim de catastrofe naturale sau cauzate de om, izvorul apariției dezastrelor și rațiunea lor este mereu aceeași: limitarea unei forțe transformate în cancer, iar în procesul de limitare, dacă forța devenită cancer nu mai poate reveni la firesc, va dispărea în dezastrul apărut. Al Doilea Război Mondial de exemplu, a apărut în mod natural și necesar în acel context, în care fascismul și nazismul s-au transformat în cancere ale omenirii din punct de vedere politic, militar și social.

Părțile pozitive ale dezastrelor

Deși fiecare dezastru a avut părțile sale pozitive, nu voi face aici antologia efectelor benefice ale tuturor dezastrelor majore petrecute de-a lungul timpului. Aceasta fiindcă, în primul rând, cu excepția dezastrelor petrecute în ultima sută de ani, înregistrările cu privire la dezastre nu sunt foarte riguroase, astfel că se poate specula și interpreta foarte mult. În al doilea rând, mă feresc să vorbesc din ceea ce cunosc doar pe bază de concepte, pe cât posibil, încerc să mă obișnuiesc să vorbesc din ceea ce cunosc bazat pe propria experiență sau existență. Despre cunoaștere am scris pe larg AICI. De aceea, voi folosi ca și studiu de caz dezastrul actual pe care îl trăim cu toții, fiind și cel mai important subiect din lume la ora aceasta.

Da, pandemia de coronavirus, ca orice alt dezastru, are părțile sale pozitive. Desigur, trebuie să avem ochi să le vedem și minte să le conștientizăm. Iată câteva părți pozitive ale pandemiei de coronavirus, pe care le-am observat eu:

Este evident efectul de regenerare a naturii. Nivelul de poluare cu noxe și din arderile de combustibili fosili a scăzut semnificativ, nivelul gunoaielor aruncate aiurea a scăzut, stratul de ozon se reface în ritm alert, specii de plante și animale își recuperează teritoriile de mult abandonate din cauza poluării excesive a respectivelor zone. Toate acestea rezultă din cauza restricțiilor de circulație impuse oamenilor de către aproape toate statele lumii, prin instituiri de carantine generale sau totale. Aș vrea să conștientizăm acest efect asupra naturii, prin luarea unei pauze de către omenire. Aș vrea să vedem cum noi, oamenii, am ajuns să fim ca acel membru al familiei, pe care ceilalți încearcă să îl accepte și să îl iubească așa cum este el, însă toată lumea respiră ușurată când acesta este departe. Aș vrea să realizăm cancerul pe care îl reprezintă omenirea pentru planetă. Aș vrea să conștientizăm cum noi suntem singurii care pierd din acest dezastru, în rest, toată natura are de câștigat. Atât de mult ne-am îndepărtat noi oamenii, de firescul lucrurilor și de legile naturale ale Universului. Acest dezastru are rațiunea de a ne readuce la locul nostru.

În materie de relații de muncă, atât angajatorii, cât și salariații, au fost obligați să descopere beneficiile regimului de telemuncă și de lucru de acasă. Statisticile arată o ușoară majoritate a celor care consideră că lucrul de acasă este mai benefic decât cel la birou, existând o flexibilitate mai mare a programului, precum și posibilitatea de a petrece mai mult timp cu familia. Bineînțeles că există și dezavantaje, cum ar fi lipsa de socializare directă cu colegii sau distragerea destul de des a atenției de la lucru, însă totul este abia la început, lumea descoperă și învață încet-încet sa folosească aceste noi metode în modurile cele mai bune cu putință.

Online este cuvântul de ordine în administrație. Într-o țară precum România, în care procesul de informatizare și digitalizare a administrației este unul foarte lent și greoi, din cauza dezastrului coronavirus, acest proces s-a accelerat într-un ritm fără precedent. Semnătura electronică s-a generalizat deja la nivelul tuturor autorităților publice, care sunt deja obligate să primească documente online, indiferent dacă au sau nu politici și proceduri specifice implementate în acest sens.

Guvernele au conștientizat lipsurile imense ale sistemelor de sănătate. Un efect pozitiv al acestui dezastru este acela că statele lumii vor fi mai motivate să investească în sănătate, existând deja obligații sau recomandări ONU în acest sens.

Multe companii și mulți oameni care lucrează în mediul privat au fost scoși din ale lor într-un mod destul de violent, fiind forțați să ia în calcul activități și oportunități noi pentru a supraviețui în timpul dezastrului. Multe dintre aceste schimbări se vor permanentiza, cel mai probabil, devenind reguli după trecerea calamității.

Oamenii au devenit mai conștienți de importanța imensă a măsurilor minime de igienă, cum ar fi spălatul pe mâini și altele asemenea. Aceste aspecte țin de educația elementară, și cel mai probabil, se vor introduce peste tot, în lumea civilizată cel puțin, cursuri de igienă elementară, precum și obligații legale în materie de sănătate și securitate în muncă, cu privire la obligativitatea angajatorilor de a își asigura permanent un stoc minim de echipamente de protecție (măști, mănuși) și dezinfectanți.

Oamenii încep să conștientizeze drepturile și libertățile lor fundamentale, pe care înainte de acest dezastru le luau „de bune” și nici măcar nu le mai observau. Libertatea de a ieși din casă când dorim, să mergem unde dorim, simpla posibilitate de a merge să ne cumpărăm o pâine, la serviciu sau la o plimbare în parc, atunci când vrem noi, fără a da socoteală nimănui, sunt deja și vor fi mai mult apreciate și conștientizate. Bineînțeles, acesta este doar un exemplu. În mare, avem acum ocazia să realizăm că aveam deja tot ce ne trebuia pentru a ne asigura fericirea, însă noi, am devenit ignoranți în timp cu privire la aceste chestiuni elementare, în aparență simple, însă fundamentale în viețile noastre.  

Poate că cel mai important efect pozitiv al dezastrului coronavirus, este reprezentat de coeziunea mai mare între oameni și redescoperirea importanței și beneficiilor cooperării, în locul rivalităților si competiției (despre cooperare și competiție am scris pe larg AICI). Oamenii sunt mai abordabili, mai înțelegători, renunță încet-încet la orgolii care acum, în acest context, par absurde și prostești. Oamenii înțeleg mai bine acum că putem supraviețui doar împreună, și că singuri, în realitate, nu putem face absolut nimic.

Mai mult, în „nemernicia” mea, în orgoliul și simțul meu de părtinire actual, un efect pe care îmi doresc să îl văd după trecerea dezastrului, est acela ca oamenii să mizeze mai mult pe sustenabilitate, în loc de consum excesiv, acumulare de bogății și profituri fără sfârșit. Îmi doresc ca cât mai multă lume să conștientizeze, în urma acestui dezastru, utopia pe care o reprezintă acest obiectiv pe care mulți îl au încă, de a acumula toți banii și toată bunăstarea din lume, și că de fapt, belșugul trebuie să fie împărțit între cât mai mulți oameni. Aș vrea să conștientizăm după acest dezastru, că propagarea și asigurarea accesului cât mai multor oameni la bunăstare și la beneficiile civilizației, la minima sănătate și educație, nu este comunism, și că acesta este de fapt următorul nivel, un stadiu superior al democrației, nicidecum o întoarcere la stalinism. Îmi doresc să vedem mai mult importanța asigurării bunăstării sistemului din care și noi, la rândul nostru sisteme fiind, facem parte, și că aceasta este de fapt calea către împlinire și fericire, nu egoismul și individualismul, anihilarea sau exploatarea celorlalți în propriul beneficiu. Despre acest subiect, regăsiți mai multe AICI.

Cu cât proporțiile dezastrului sunt mai mari, cu atât oamenii conștientizează mai mult toate efectele pozitive ale acestuia, în strânsă legătură cu efectele sale negative, și cu atât mai mult, după ce trece nenorocirea, cresc șansele ca efectele pozitive ale dezastrului să se permanentizeze în cultura, economia, comportamentul și educația oamenilor, și după trecerea pericolului.

Concluzii

Doresc să închei acest material cu un citat din Albert Einstein care circulă foarte mult în această perioadă pe internet, în special în lumea vorbitoare de limbă spaniolă:

„Nu ne putem aștepta la schimbări dacă vom continua să facem aceleași lucruri. Creativitatea se naște din necesitate, așa cum ziua se naște din întunericul nopții. În perioada crizei se nasc invențiile, descoperirile și marile strategii. Cine depășește criza, se depășește pe sine însuși, fără a rămâne “depășit”. Cine atribuie crizei eșecul, își amenință propriul talent și respectă mai mult problemele decât soluțiile. Adevărata criză este criza incompetenței. Problema persoanelor și țărilor este lenea și indiferența pentru a găsi soluții și ieșiri din astfel de situații. Fără criză nu există duel, fără duel viața este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înflorește ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză, orice vânt este doar o adiere. Dacă vorbim de criză o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu criza amenințătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăși.”

Sursa foto: Shutterstock

%d blogeri au apreciat: