După ce în partea a I-a am văzut care este modelul dinamicii evoluției în spirală (AICI), în partea a II-a vom vedea nuanțele acestuia în psihicul și conștiința oamenilor, atât la propriu, cât și la figurat.
Nuanțe la propriu
Nimeni nu are psihicul și conștiința într-un singur stadiu. Mai degrabă, mintea fiecăruia dintre noi se află în două-trei stadii concomitent.
Este momentul oportun să introduc în discuție conceptul de „centru de greutate” în contextul dinamicii evoluției în spirală. Acesta desemnează stadiul preponderent în psihicul și conștiința noastră. De exemplu, dacă am 20% albastru, 70% portocaliu și 10% verde, înseamnă că sunt preponderent portocaliu, în acest stadiu aflându-se centrul meu de greutate. Acesta se poate afla și undeva între două stadii, de exemplu, am 40% albastru, 40% portocaliu și 20% verde în psihicul și conștiința mea, ceea ce marchează centrul meu de greutate și poziția mea pe spirală undeva între albastru și portocaliu. Majoritatea oamenilor au centrul de greutate undeva între două stadii.
Mai mult, în teoria modelului dinamicii evoluției în spirală există conceptul de „axe ale dinamicii”. Acestea sunt reprezentate de mai multe aspecte considerate a fi esențiale în viața unui om: carieră, familie, relații sociale, relații sexuale și amoroase, convingeri etc. Pe fiecare dintre aceste axe poți fi în alt loc pe spirală (de exemplu, la capitolul carieră poți fi portocaliu, la familie verde, la amor/sex te poți afla la stadiul bej sau roșu, iar la convingeri poți fi o persoană galbenă sau turcoaz).
Caracteristicile enumerate în cazul fiecărui stadiu în partea a I-a a acestui material, se regăsesc doar parțial în psihicul și conștiința noastră. Astfel, putem fi o persoană naționalistă, ceea ce ne încadrează în stadiul albastru, însă în același timp, putem să nu fim religioși, să fim atei și să credem în știință și tehnologie, ceea ce ne încadrează în stadiul portocaliu. Astfel, cel puțin pe axa convingerilor, ne-am avea centrul de greutate undeva între albastru și portocaliu.
În continuare ne vom folosi de câteva exemple, pentru a înțelege mai bine nuanțele spiralei, care se îmbină în psihicul și conștiința umană, cu mențiunea că exemplele se vor concentra mai mult pe axa convingerilor, cu referire, în cazul fiecărui exemplu, la poziția centrului de greutate pe spirală.
Mihai Viteazul, Decebal, Vlad Țepeș și toți ceilalți domnitori eroi ai neamului s-au aflat cu psihicul și conștiința undeva între roșu și albastru. Nimeni nu le contestă gloria și vitejia, însă aceasta a avut ca și motivație mai degrabă păstrarea puterii și a poziției de monarh deținută de către fiecare dintre aceste personaje, decât patria și poporul.
Ca și personaje contemporane nouă, Donald Trump și Liviu Dragnea se află la același nivel, undeva între roșu și albastru, cel puțin în calitate de manageri și politicieni. Să nu uităm că stadiul roșu este unul egocentrist și individualist, exploatator și manipulator, așa că mulți oameni aflați la acest stadiu, inclusiv cei enumerați aici, nu se vor da înapoi din a manipula cu discursuri albastre, în care ei cred doar parțial, un grup albastru de oameni, cu scopul de a își atinge interesele roșii.
Doar un pas înaintea lui Decebal, Vlad Țepeș sau Donald Trump se află persoanele ca Rareș Bogdan, care se află undeva între albastru și portocaliu. Aceștia nu vor risca totul, inclusiv destabilizarea unei țări sau pierderea de vieți omenești pentru a își atinge interesele, mai degrabă se vor folosi de discursuri cu caracter pro religie, tradiții sau națiune, în care ei cred doar parțial, pentru a câștiga de partea lor o masă de oameni aflați la stadiul albastru, în scopuri electorale, comerciale sau de marketing. Rareș Bogdan mi se pare un exemplu foarte relevant în acest sens, fiind în opina mea cel puțin, un vânzător foarte bun de idei și concepte albastre, către oameni albaștri în mentalitate și perspectivă.
Un exemplu foarte interesant de psihic și conștiință între albastru și portocaliu, mai mult portocaliu decât albastru, mi se pare domnitorul Munteniei, Radu cel Mare. Un om înaintea vremurilor lui, acesta și-a păstrat puterea într-un mod inedit pentru acele vremuri. A fost un domnitor supus, care a plătit tribut tuturor. Pentru a-și permite acest lux, Radu a sprijinit meșteșugurile și comerțul în țară, obținând rezultate foarte bune. În zilele noastre, strategia sa de guvernare s-ar traduce în susținerea mediului de afaceri și creșterea nivelului de trai al populației (în plan intern) și integrare euro-atlantică (în plan extern). De aceea, în ciuda spiritului său supus față de străini, Radu Vodă a rămas în memoria poporului ca „cel Mare”, nu vreun trădător sau monarh rău.
Socialismul este un aspect care, în funcție de forma sa, se poate regăsi în mai multe stadii pe spirală. Cel de tip leninist este preponderent albastru, cel stalinist este undeva între roșu și albastru, cel ceaușist sau chinezesc este undeva între albastru și portocaliu, iar cel de tip modern, scandinav sau neo-zeelandez, se află pe spirală undeva între portocaliu și verde, sau verde pur. Aceasta este greșeala pe care mulți oameni la stadiul portocaliu o fac: cred că toți socialiștii sunt la fel, așa că o deschidere față de ei va arunca țara în regimul din anii U.R.S.S.-ului stalinist. Asta înseamnă absolutizare și acesta este riscul unei perspective atât de limitată. De aceea, în anul de grație 2020, un tip socialist, preponderent verde, precum Bernie Sanders, nu are șansa să candideze măcar la președinția SUA. De fapt, aceasta este drama politică a tuturor progresiștilor din lume. Aceștia, începând să gândească relativist și mai integrat la stadiul la care se află, intuiesc că socialismul nu trebuie să fie neapărat un regim dictatorial și opresiv după modelul comunismului secolului XX, ci o infuzie de socialism, prin asigurarea sau întărirea unor drepturi fundamentale în mod universal, oferirea șansei la un minim nivel de trai și educație tuturor, ar fi necesară în capitalismul actual. Totuși, majoritatea în țările occidentale, nefiind încă pregătită pentru socialism în niciuna dintre formele sale, nici măcar într-o variantă benefică și superioară capitalismului, progresiștii socialiști aflați la stadiul preponderent verde pe spirală, sunt mai tot timpul întrecuți în competițiile electorale de către conservatori sau liberali, aflați pe spirală undeva între albastru și portocaliu.
Partidul Social-Democrat și Partidul Național Liberal din România, în opinia mea, ambele se încadrează între albastru și portocaliu (social democrații mai albaștri, iar liberalii mai portocalii).
De fapt, majoritatea lumii civilizate cred că se încadrează undeva între albastru și portocaliu. China, prin sistemul său socialist, are caracter albastru, însă în egală măsură, este portocalie, prin producția intensivă, atragerea de mulți investitori străini prin mâna de lucru ieftină și regimul fiscal extrem de avantajos, precum și prin exploatarea excesivă a resurselor naturale și a mediului înconjurător.
România se află, cred eu, de aproape 100 de ani, între albastru și portocaliu. Inclusiv în era comunistă, cu tot sistemul represiv, securist, de tip albastru, România a avut și un puternic caracter portocaliu, prin industrializarea și urbanizarea intensivă a țării. La ora actuală, preponderent, mediul urban este portocaliu iar cel rural este albastru.
Inclusiv în SUA, statele din Sud sunt preponderent albastre, conservatoare și tradiționaliste, iar cele din Nord sunt mai degrabă portocalii, unele metropole precum San Francisco sau Seattle aflându-se deja undeva între portocaliu și verde pe spirală.
Asociațiile profesionale, de tipul barourilor sau camerelor reprezentative ale profesiilor liberale, fiind foarte greu accesibile și bazate pe conceptul de castă, sunt albastre ca și organizare, în timp ce majoritatea membrilor acestor asociații, sunt la stadiul portocaliu.
Evoluând pe spirală, un caz foarte interesant mi se pare cel al lui Ion Mihai Pacepa care, în urma unei dileme transcendentale, pare să fi trecut brusc din stadiul albastru în cel portocaliu. Lumea albastră a României comuniste în care s-a regăsit la noul stadiu i s-a părut atât de străină, l-a oripilat atât de mult, încât a sacrificat totul: statutul în societate, funcția, reputația, a ajuns să fie privit pentru tot restul zilelor un trădător de țară, un „fugit”, un pericol public, riscându-și probabil chiar viața, numai pentru a ajunge într-un mediu mai potrivit noii sale perspective, undeva în SUA.
Despre asta vorbim aici, acest model nu este doar un concept filozofic sau psihologic mai mult sau mai puțin interesant, este vorba despre chestiuni de viață și de moarte, despre lucruri care ni se întâmplă, ne marchează pentru tot restul vieții iar noi suntem total nepregătiți în fața lor.
Psihicul și conștiința oamenilor pot fi foarte înșelătoare câteodată. Călin Georgescu este un exemplu de om, care la cum vorbește, pare să aibă o perspectivă cel puțin galbenă, pare să știe foarte bine despre ce este vorba în materie de spiritualitate, unitate, non-dualitate, Univers, însă datorită teoriilor conspiraționiste la care face de asemenea referire, admirării unui personaj ca Donald Trump, și caracterului naționalist al discursului său, nu îl pot încadra mai sus de stadiul albastru pe spirală. Desigur, aceasta nu îi știrbește în niciun fel calitățile culturale și intelectuale.
Asemănător lui Călin Georgescu, Laurențiu Primo și a lui emisiune online, Actualitatea Românească, deși promovează idei specifice stadiilor verde și galben, cum ar fi democrația participativă sau meritocrația, în realitate, nici acesta nu se încadrează pe spirală mai sus de stadiul albastru.
Un exemplu asemănător de mare și incontestabil erudit contemporan este Cristian Tudor Popescu. Acesta, în situațiile în care mai publică câte un articol cu specific filozofic și existențial, despre divinitate și Univers, deși se vede clar că a studiat fenomenul, concluziile și perspectivele sale sunt destul de limitate, astfel încât nu îl pot încadra pe spirală mai sus de stadiul portocaliu.
Un exemplu foarte relevant de psihic și conștiință aflat între albastru și portocaliu este Viorel Cataramă. În privința caracterului albastru al perspectivei sale, nu cred că există mai albastru, iar în privința caracterului portocaliu al acesteia, nu cred că există mai portocaliu decât Viorel Cataramă.
Războiul de Independentă al SUA, Revoluția Franceză de la 1789, Revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821 și căderea blocului comunist la sfârșitul secolului XX, fenomen în care se încadrează și Revoluția Română din decembrie 1989, din perspectiva spiralei, reflectă răzvrătiri și dileme transcendentale colective ale stadiului portocaliu, împotriva stadiului albastru.
Evoluând și mai mult pe spirală, aproape tot ceea ce înseamnă alianța USR-PLUS în România, Renew Europe și alte partide progresiste în Europa și în lume, se încadrează undeva între stadiul portocaliu și verde. Portocaliu, datorită micilor afinități față de multinaționale și a grijii de a nu le deranja cumva, verde, datorită politicilor pro-mediu și pro-socialiste în stilul modern, specifice majorității politicienilor care fac parte din aceste grupuri.
Un exemplu foarte relevant de perspectivă relativistă, specifică stadiului verde, este World Happiness Report întocmit anual, de 8 ani încoace, de către ONU. Spre deosebire de alte rapoarte și statistici la stadiul portocaliu, care se bazează pe criterii materialiste, obiective, relevante din punctul de vedere al unor experți (cum ar fi PIB-ul, indicii economici, serviciile publice oferite populației etc.), World Happiness Report reflectă opinia și perspectiva subiectivă a oamenilor asupra indicilor respectivi și asupra vieții în general, într-o anumită țară sau într-un anumit oraș. Intenția auto-declarată a celor care întocmesc acest raport anual este aceea de a da oamenilor, celor mulți, puterea asupra statisticilor și indicilor care se referă la ei și care îi privesc în mod direct, restabilindu-se astfel democrația și în acest domeniu. Ce poate fi mai la stadiul verde decât asta? Aceste statistici și rapoarte, fie că sunt la stadiul portocaliu, verde sau galben, mi se par extrem de relevante. De aceea, pe viitor, voi publica materiale speciale despre aceste subiecte, existând la acest moment mai multe rapoarte și statistici care, dacă sunt luate în calcul combinat, ne pot oferi o perspectivă într-adevăr meta asupra lumii și societății.
Dragoș Pătrar mi se pare unul dintre puținii, dacă nu chiar singurul jurnalist de pe sticla din România de la acest moment care, prin emisiunea sa online, „Cafeneaua nației”, se află la un stadiu între portocaliu și verde, mai mult verde decât portocaliu, datorită implicării sale în acțiuni și subiecte cu caracter social, cum ar fi salariul minim, condițiile de muncă pentru lucrători, învățământul de nișă, asistența socială sau măsurile prin care statul ar putea ocroti întreprinzătorii mici și mijlocii în fața companiilor mari.
Din perspectiva spiralei, personajul lui Kevin Spacey din filmul „American Beauty” reprezintă, în opinia mea, un exemplu foarte relevant, frumos și expresiv al unei dileme transcendentale de la stadiul portocaliu la stadiul verde.
Dacian Cioloș și Vlad Voiculescu se află, din punctul meu de vedere, la stadiul verde, având însă și nuanțe destul de pronunțate de galben în psihicul și conștiința lor, datorită modului holistic și integrativ în care văd uneori lucrurile.
Persoanele ca George Soros și Oana Bogdan se află, în opinia mea, cel puțin undeva între verde și galben ca și nivel de conștiință. Înainte de a gândi despre ei că sunt comuniști, globaliști sau nebuni, gândiți-vă că poate nu avem noi încă nivelul de a înțelege mentalitatea unor asemenea oameni. Nu vă cere nimeni să vă schimbați concepțiile și ideologiile, de dragul imaginației, încercați pentru un minut doar, să luați în calcul această posibilitate.
Marcus Aurelius, împăratul filozof al Romei, este un exemplu de lider vizionar aflat la stadiul galben, cu mult înaintea vremurilor sale, și chiar înaintea timpurilor noastre, datorită încercării sale de a combina spiritualitatea cu politica în conducerea unui gigant precum Imperiul Roman. Lucrarea sa „Meditații” este extrem de valoroasă, fiind actualmente, probabil singura scriere a unui lider politic cu privire la un nivel superior de a face politică.
Corupția este o infracțiune mai rar la stadiul roșu, și preponderent la stadiul portocaliu. Lupta anti-corupție este o acțiune aflată fie la stadiul albastru (în varianta românească, de inchiziție socială, având ca obiectiv principal încarcerarea vinovaților, și în secundar recuperarea pagubelor), sau portocaliu ori chiar verde (în varianta statelor capitaliste puternic industrializate, de recuperare în principal a pagubelor, și chiar de tolerare sau legalizare a corupției până la un anumit punct, prin reglementarea lobby-ului și advocacy-ului). Foarte relevant în acest sens este studiul „Lobby în România vs. Lobby în UE”, întocmit în 2015 de o echipă interdisciplinară formată din membri ai Institutului European din România. Studiul prezintă fenomenul corupției și lupta de prevenire și combatere a acestuia într-o lumină specifică stadiului galben, dintr-o perspectivă meta, astfel că în viitor, voi dedica un material întreg, special pe tema acestui studiu.
Un alt concept versatil, care se poate regăsi concomitent la diverse stadii pe spirală, este cel de smart-city. Acesta poate fi portocaliu, implementat doar ca o digitalizare de dragul digitalizării, verde, implementat în special pentru protecția mediului prin reducerea poluării aerului (în special în orașe precum Brașovul), sau galben, implementat ca o digitalizare pentru protecția mediului și creșterea mobilității urbane, în sensul accesibilizării infrastructurii unui oraș în beneficiul cât mai multor oameni (așa cum se întâmplă într-o oarecare măsură în Cluj-Napoca).
Pactul European Green Deal este un exemplu de strategie aflată pe spirală undeva între verde și galben, având obiectivul ca, până în anul 2050, Uniunea Europeană să devină un bloc de state preponderent verde ca și stadiu al psihicului și conștiinței colective, prin obținerea neutralității UE din punct de vedere al emisiilor CO2 (adică să se emită în atmosferă atât dioxid de carbon cât poate natura să absoarbă), fără a lăsa pe nimeni în urmă în desfășurarea acestui proces.
ONU este un exemplu foarte bun de organizație aflată pe spirală la stadiul galben, prin rolul său foarte complex la nivel mondial, în special prin asigurarea unui echilibru geo-politic planetar, care să prevină posibile catastrofe cum au fost războaiele mondiale.
Nuanțe la figurat
Pentru a înțelege și folosi cu succes modelul dinamicii evoluției în spirală, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte extrem de importante:
Toți oamenii aflați la nivelul 1 gândesc despre cei aflați la alt stadiu decât ei că sunt răi, inferiori, infractori sau de-a dreptul nebuni. De fapt, la fiecare stadiu, se petrec lucrurile firești într-o societate, cum ar fi afacerile, comerțul, arta, știința, tehnologia, spiritualitatea sau criminalitatea. Fiecare stadiu are oamenii săi harnici și cumsecade, leneși și ipocriți, fiecare stadiu are intelectualii și erudiții săi. Există afecțiuni psihice la fiecare stadiu, așa că nu doar cei aflați la galben sau turcoaz pot intra în categoria „nebuni”.
Ca și exemplu, deși stadiul portocaliu este cel axat pe comerț și afaceri, marketing-ul religios și vânzarea imaginilor unor mistici precum Arsenie Boca, reprezintă o afacere la stadiul albastru.
Alt exemplu: deși stadiul roșu poate părea cel mai „certat cu legea”, am citit la un moment dat o știre cum un grup militant pentru drepturile animalelor, a comis un atentat terorist cu bombe artizanale și victime omenești la arena de coride din Bogotá – Columbia, cu puțin timp înaintea redeschiderii acestui obiectiv pentru spectacolele cu tauri și toreadori. Acesta este un comportament criminal specific stadiului verde.
Astfel, judecățile de valoare cu privire la celelalte stadii sunt doar reacții ale orgoliului si propriului simț de părtinire, care în general, se simte atacat de perspective care se află la alt stadiu pe spirală. În realitate, niciun stadiu nu este mai bun sau mai rău ca altul, fiecare se află la nivelul său și fiecare evoluează în stadii superioare, unii mai repede alții mai încet, este adevărat, însă esențial de reținut este faptul că, în toate cazurile, direcția este doar către evoluție.
Ceea ce unui om situat într-un anumit punct pe spirală i se poate părea retrograd și greșit, în situația altuia, aflat mai jos pe spirală, poate să pară o evoluție simțitoare. Pentru conștientizarea acestui lucru, foarte iluminator este documentarul de la Vice, „The cannibal warlords of Liberia”, în care se poate vedea cum religia în forme primitive, în faze incipiente ale stadiului albastru, reprezintă o evoluție imensă în comparație cu nivelul între violet și roșu preponderent al unei populații.
Vârstele menționate la fiecare stadiu în partea a I-a sunt doar orientative și teoretice, astfel încât, dacă vom prinde vârsta de 70 de ani de exemplu, cei mai mulți dintre noi, nu o vom face ca mistici la stadiul turcoaz. Depinde de o multitudine de factori, însă în principal, de fiecare dintre noi, cum și cât evoluăm pe spirală într-o viață de om. Există oameni care pot ajunge la stadiul galben la 30 de ani, sau oameni care rămân blocați pentru tot restul vieții la stadiul violet sau roșu. Este extrem de important de luat în calcul acest lucru.
Nu se poate sări peste stadii. Practic, dacă apreciezi că ești la stadiul portocaliu însă îți place galben, poate că te gândești : „Ok, de mâine o să fiu galben!”. Din păcate, nu funcționează atât de simplu. Pentru a ajunge la stadiul galben, trebuie să treci întâi prin stadiul verde. Astfel, dacă acest model ți-a atras atenția, consideri că ți-ar putea fi util și îți propui să ajungi două-trei stadii peste cel actual, nu te gândi cum să ajungi direct la stadiul dorit, fă-ți o strategie cum să evoluezi prin toate stadiile până acolo, cât de repede se va întâmpla asta, depinzând numai și numai de tine. Fără o asemenea abordare, cel mai probabil, vei rămâne blocat la stadiul actual.
Degeaba ar merge cineva în Liberia să îi învețe pe liberieni despre avantajele democrației, afacerilor și inteligenței artificiale, ori despre importanța protecției mediului. Înainte de a avea pretenția ca acei oameni să înțeleagă cum funcționează democrațiile occidentale, aceștia trebuie trecuți întâi prin întreg stadiul albastru.
Este posibil ca modelul dinamicii evoluției în spirală să vă pară greșit și pe dos.
„Eu sunt o persoană credincioasă/patriotă, un bancher lacom nu are cum să fie deasupra mea ca și nivel de conștiință!”
„Eu lucrez toată ziua, fac afaceri și creez locuri de muncă, cum ar putea un hipiot drogat și șomer să aibă un nivel mai înalt de conștiință ca mine?!?”
„Arsenie Boca și misticii sunt o vrăjeală pentru habotnici, știința și tehnologia sunt calea să ne fie mai bine, nu are cum tâmpenia aia de stadiu turcoaz, care nici măcar nu înțelege nimeni prea bine ce înseamnă, să fie deasupra stadiilor portocaliu sau verde!!”
Exact în acceptarea acestor aspecte constă înțelegerea modelului și evoluția pe spirală, adică ridicarea nivelului de conștiință. Știu că poate fi foarte dificil să „mușcăm glonțul”, însă fiecare dintre noi poate evolua, inclusiv la acest capitol.
A trece în alt stadiu nu înseamnă a uita cu totul stadiile prin care s-a trecut deja. Dimpotrivă, stadiile de la nivelurile mai înalte pe spirală includ stadiile poziționate mai la bază, nu se îndepărtează de ele. Dacă treci din albastru în portocaliu, vei integra în conștiința și psihicul tău lecțiile învățate și perspectivele specifice tuturor stadiilor prin care ai trecut înainte: albastru, roșu etc. Toate religiile mari ale lumii, aflate la stadiul albastru, implică un anumit grad de superstiție și de credință în forțe supranaturale care ne guvernează viața, aceste aspecte fiind specifice stadiului violet. Mai departe, descoperirea adevăratei spiritualități de la stadiile galben și turcoaz, nu ar fi posibilă fără trecerea prin religia de la stadiul albastru, cu toate lucrurile pe care le implică acesta, indiferent dacă nouă ni se par a fi rele sau bune. Toate acestea sunt aspecte negative sau pozitive doar pentru noi, în realitate, sunt lucruri firești si necesare într-un proces de evoluție, pe care le percepem ca atare doar când trecem la stadiul următor, incluzându-le în psihicul și conștiința noastră și ducându-le la un nivel superior. Atât stadiul roșu, cât și cel albastru, sunt autoritare și se bazează pe reguli. Stadiul roșu are specifice sistemele de reguli stabilite și aplicate impulsiv, stadiul albastru are specifice sistemele de reguli sofisticate, instituționale și birocratice, urmând ca la stadiul portocaliu să se petreacă o simplificare și accesibilizare a regulilor etc. Toate acestea implică o trecere peste prejudecățile pe care le avem față de celelalte stadii de pe spirală. Până nu realizăm acest lucru, orice am crede despre noi înșine, cel mai probabil, suntem de fapt blocați încă în stadiul în care oricum ne aflam deja, într-un punct de pe spirală localizat mai jos decât ne place nouă să credem.
O concepție greșită este aceea că, cu cât evoluăm, cu atât avem mai puține probleme. Într-o țară ca România, în special progresiștii, cred că în țările avansate, pentru că acolo au infrastructuri și niveluri de trai ok, oamenii nu mai au atâtea probleme. Nicidecum. Problemele sunt la fel de multe și de spinoase, doar că acestea sunt de altă natură și la alt nivel, specifice stadiului la care se află colectivele respective. Statisticile de acum 3 ani arătau cum Australia de exemplu, o țară ale cărei orașe principale mereu ocupă locuri fruntașe în privința infrastructurii și nivelului de trai, are cei mai singuratici oameni și una dintre cele mai mari rate de sinucidere din lume. Aceeași tendință se regăsește și în SUA, Marea Britanie și alte țări cu infrastructuri și niveluri de trai ok. Aceasta deoarece, până în zilele noastre, toate acele țări și-au rezolvat problemele de infrastructură și nivel de trai, însă dacă ei nu mai au aceleași probleme pe care le are țara mea, aceasta nu înseamnă că problemele lor s-au terminat sau că acestea sunt mai puțin spinoase decât ale mele. Din nou, este vorba despre absolutizare și intervenția orgoliului și propriului interes care mă împinge să cred că, dacă eu consider esențial să pot să circul pe o autostradă de exemplu, aceasta înseamnă că cei care au autostrăzi, ori nu mai au probleme, ori problemele lor sunt insignifiante în comparație cu ale mele. Problemele care determină un australian să se sinucidă, pentru el, la nivelul lui, sunt la fel de mari ca ale tale, care încă nu circuli pe o autostradă în România. Absolutizarea și orgoliul funcționează și în cealaltă direcție, în sensul că oamenii aflați preponderent la stadiul albastru, când aud de statistici cum ar fi cea despre rata de sinucidere în Australia, imediat interpretează că oricum, infrastructura și nivelul de trai ok nu rezolvă nimic, mai bine să rămânem să ne descurcăm cu ale noastre, așa cum putem învăța din religie și tradițiile noastre strămoșești.
Așa funcționează mentalitățile stadiilor nivelului 1 de pe spirală, sunt incapabile de a avea o viziune meta, specifică începând cu nivelul 2 și cu stadiul galben, o viziune lipsită de prejudecăți cu privire la o perspectivă sau alta. Exact aceste mentalități limitate, pline de simț de părtinire față de standarde culturale și ideologii, împiedică rezolvarea problemelor specifice locului și stadiului, atât într-o țară ca România, cât și într-o țară ca Australia.
Utilitatea modelului dinamicii evoluției în spirală
Gândiți-vă că lucrați într-o companie cu un personal preponderent între albastru și portocaliu, cu un manager undeva între roșu și albastru, iar voi sunteți undeva la stadiul verde. Nu ar fi util să înțelegeți acest lucru și să luați niște decizii din punct de vedere profesional?
Nu ar fi util să știți unde vă aflați pe spirală, astfel încât să vă alegeți locul de muncă, prietenii, anturajul, iubitele sau soția în consecință?
Care ar fi relația cu rudele noastre, dacă am ști stadiul de pe spirală la care se află fiecare?
Cum ar fi, ca antreprenor, să știm cărui tip de potențiali clienți li se adresează produsele și serviciile noastre? Gândiți-vă că voi aveți un produs sau un serviciu verde, care niciodată nu va prinde la cei aflați la stadiul albastru sau portocaliu. Același lucru este valabil și pentru artiști și formatorii de opinii de pe rețelele de socializare.
Gândiți-vă cum ar fi să fiți manageri și să cunoașteți stadiul la care se află fiecare dintre subordonați și parteneri.
Gândiți-vă cum ar fi să fiți politicieni și să cunoașteți stadiul la care vă aflați voi și cărui tip de electorat ar trebui să vă adresați.
Gândiți-vă că sunteți guvernanți și cunoașteți nivelul la care se află majoritatea populației în țara pe care o conduceți.
Gândiți-vă că, progresiști la stadiul portocaliu și verde fiind, realizați că o țară precum România, înainte de a ajunge la stadiul între portocaliu și verde sau full verde dorit de voi, trebuie să treacă întâi prin întreg stadiul portocaliu.
Gândiți-vă cum ați vota dacă ați ști care este stadiul vostru, stadiul fiecărui candidat și stadiul majorității populației țării. Gândiți-vă că, dacă până acum nu vă interesa subiectul, poate că acum ați fi mai siguri și ați avea o motivație să începeți să participați la vot.
Gândiți-vă că pe parcursul vieții, oricum veți suferi schimbări de viziune și perspectivă. Cum ar fi să fiți pregătiți în fața acestora, să gestionați cum trebuie trecerile dintr-un stadiu în altul și să cunoașteți ceea ce vă așteaptă dincolo de această trecere?
Aceasta este utilitatea modelului dinamicii evoluției în spirală.
Auto-analiză din perspectiva spiralei
Înainte de a concluziona pe tema dinamicii evoluției în spirală, vă propun un exercițiu: auto-încadrarea propriului psihic și conștiință în contextul modelului. Ulterior, încercați să încadrați și persoane din jurul vostru: rude, prieteni, colegi, vecini, orașul, națiunea din care faceți parte etc. și încercați apoi să interacționați cu ceilalți, știind aceste aspecte. Pentru a vă face o încadrare cât mai riguroasă, sunt absolut necesare trei sugestii:
1. Nu vă limitați doar la ceea ce ați aflat din partea a I-a și a II-a a acestui material, în ciuda volumului imens de informații pe care îl puteți regăsi aici. Studiați modelul mai mult, din cât mai multe surse, încercați să vă formați o părere cât mai autentică cu privire la acesta, nu mă credeți pur și simplu. Ceea ce ați aflat de aici este strict părerea mea, fiind posibil ca voi să vă formați o cu totul altă opinie despre acest model, inclusiv aceea că pentru voi, este vorba despre un concept absolut inutil.
2. În timpul studierii modelului, fiți atenți la propriile ideologii și prejudecăți. După cum am specificat și mai sus, este posibil ca modelul să vi se pară pe dos, greșit, în sensul că este posibil să nu înțelegeți de ce, sau să vă fie greu să acceptați că stadiul care vi se pare a fi cel mai rezonabil și ok (acesta fiind probabil și stadiul în care vă aflați ca și centru de greutate), nu se află în vârful spiralei.
3. Fiindcă orgoliul este ceva într-adevăr dat dracului, când vă faceți încadrarea, luați serios în calcul faptul că veți avea tendința de a vă încadra cu cel puțin două stadii mai sus decât sunteți de fapt. Dacă sunteți preponderent portocalii, primul gând care vă va trece prin minte va fi „sunt galben!” iar dacă sunteți de fapt preponderent albaștri, primul vostru impuls va fi să vă gândiți: „da, sunt verde!” Trebuie să aveți foarte mare atenție la acest lucru.
Fiindcă eu mi-am făcut deja încadrarea pe spirală (cât de sincer și riguros am fost eu în stare), ca și exemplu și studiu de caz, ne vom lua pe mine, psihicul și conștiința mea, așa cum acestea sunt astăzi.
Apreciez că în proporție de maxim 20% mă aflu în stadiul portocaliu, aceasta mai mult datorită muncii mele, ca și conducător și asociat în mai multe firme. Activitatea curentă mă face să mă lovesc de foarte multe lucruri la stadiul portocaliu: negocieri, marketing, publicitate, contracte comerciale, competiție etc., astfel că vrând-nevrând, sunt obligat de multe ori să văd lucrurile dintr-o perspectivă portocalie. Mai mult, trebuie să recunosc că îmi place încă, într-o oarecare măsură, confortul dat de tehnologie și de lumea capitalistă în care trăim, nu mă consider materialist, însă îmi place să câștig.
În proporție de minim 60%, și centrul meu de greutate, consider că actualmente, se regăsește în stadiul verde. Sunt o persoană din ce în ce mai preocupată de mediul înconjurător, încerc pe cât posibil să îmi colectez selectiv gunoaiele (hârtie/carton, plastic și ulei uzat din gătit, iar articolele electrice și electronice pe care nu le mai folosesc, le las la puncte specializate de colectare), am iluminat preponderent ecologic în casă (becuri led, eficiente energetic), deși am mașină, folosesc o trotinetă electrică sau transportul în comun pentru deplasări în oraș, dat fiind că localitatea în care locuiesc statornic are un transport public din ce în ce mai puțin poluant, circul mai mult cu trenul în afara localității. Mă revoltă să văd un gunoi aruncat aiurea pe stradă sau pe cineva plimbându-se cu motocicleta într-o rezervație naturală, în egală măsură cum mă încântă să văd un iluminat public modern și eficient energetic. Perspectiva mea preponderent verde mă afectează și din punct de vedere profesional: nu îmi văd subordonații ca subordonați, ci mai degrabă ca egali și colegi, am acordat întregului personal al firmelor pe care le conduc participare la profit, astfel încât firmele să devină din „ale mele” „ale noastre”, am asigurat tuturor un pachet salarial motivant, libertate de decizie și acțiune tuturor în limitele atribuțiilor de serviciu, libertate de exprimare etc., și sunt un susținător al activităților care implică produse cât mai ecologice și mai puțin poluante, cu toate că activăm în industrie.
În proporție de maxim 20% consider că am trecut în stadiul galben, fiindcă încep să văd limitările perspectivei portocalii, și mai ales preponderent verde pe care le am eu acum, încep să înțeleg că schimbările, pentru a fi implementate cu succes, nu trebuie făcute peste noapte, ci sistemic, luând în calcul și nivelul celor cărora li se adresează schimbările respective. De ceva timp, sunt un adept și practicant al filozofiei sistemelor, care începe să aibă din ce în ce mai mult sens pentru mine (am și scris deja despre acest subiect AICI). Am trecut peste multe prejudecăți legate de religie, am început să văd limitările științei și tehnologiei, sunt foarte interesat de științe, studii și teorii de nișă, încep să simt și să înțeleg ceea ce numim „legile naturale ale Universului”, citesc și urmăresc gânditori și specialiști precum Stanislav Grof, Timothy Leary, Cristian Presură, Gregg Braden, Jorge Luis de Borges și alții asemenea. Am început să am interes pentru spiritualitatea autentică, citesc și urmăresc mistici precum Alan Watts sau Ioan al Crucii, mă interesează din ce în ce mai mult relatările celor care au experimentat misticismul în forma stărilor alterate de conștiență, prin psihedelice, meditații, contemplări, rugăciuni și altele asemenea. Pot spune că am avut deja o pseudo-experiență spontană mistică (mai mult la stadiul verde decât stadiul galben), prin practicarea unei variante a respirației holotropice, și cred că pot evolua și deveni preponderent galben doar prin una sau mai multe experiențe mistice autentice.
Orgoliul și simțul meu de părtinire, actualmente, rezonează cu sustenabilitatea, durabilitatea, mai multă cooperare în locul competiției, ciclicitate, relativism, perspectivele meta, sistemice, practicarea înțelegerii și acceptării față de existența unor perspective opuse convingerilor mele și evoluția mea personală, însă mai mult în interior decât în exterior. Toate aceste concepte se vor regăsi în materialele mele, de acum încolo, urmând să descoperim împreună o mulțime de aplicații practice ale acestora, prea puțin explorate și folosite în zilele noastre.
Așa se face auto-încadrarea pe spirală: cu mintea total deschisă, sincer și într-un spirit de auto-înțelegere și auto-acceptare cât mai mare, independent de ceea ce standardul cultural și ideologiile specifice locului în care trăiți sau celor la care ați aderat, vă îndeamnă să credeți că este sau nu ok, „normal” sau „nebun”.
Concluzii
În ceea ce numim „lumea civilizată”, din perspectiva spiralei, consider că, în următorii 50 – 100 de ani, omenirea va evolua dintr-un stadiu preponderent albastru-portocaliu într-unul preponderent portocaliu-verde urmând ca, în aproximativ 200 – 250 de ani de acum încolo, în această parte a lumii, să se treacă în nivelul 2, prin accederea în stadiul galben.
Dinamica evoluției în spirală este o piatră de temelie între aceste materiale, fiindcă în continuare, fie prin subiecte mai filozofice, spirituale și abstracte, fie prin teme foarte practice și aplicabile în viața de zi cu zi, vom descoperi împreună cum putem evolua dintr-un stadiu preponderent albastru-portocaliu într-unul predominant portocaliu-verde sau verde pur.
Concluzia la care am ajuns automat înțelegând modul cum funcționează acest model este că:
Evoluția psihicului și ridicarea nivelului de conștiință înseamnă de fapt renunțarea cât mai mult la orgoliu și egoism, înțelegerea și conștientizarea cât mai mult a faptului că lucrurile pe care noi le susținem cu multă tărie, care credem că literalmente, formează lumea fizică, tangibilă care ne înconjoară, și care avem convingerea că dau sens vieții noastre, astfel încât, dacă le-am pierde, am simți că am muri sau că am înnebuni, nu sunt altceva decât standarde culturale, ideologii și doctrine, care se schimbă foarte des. A evolua pe spirala psihicului și conștiinței nu înseamnă altceva decât conștientizarea că în realitate, fie că este vorba despre religie, știință, tehnologie, spiritualitate, democrație, capitalism, comunism, evoluționism sau orice altceva, toate acestea nu sunt decât mituri și prejudecăți, povești cu Moș Crăciun și can-can-uri. A evolua pe spirală înseamnă a învăța să nu mai privim toate acestea ca adevăruri absolute, ci ca ceea ce sunt ele de fapt: perspective. A realiza toate acestea înseamnă a ne deschide mintea cât mai mult către noi posibilități și perspective, pe care să le comparăm între ele.
Modelul dinamicii evoluției în spirală este doar una dintre perspective. Simplul fapt de a înțelege despre ce este vorba și cum funcționează acest model, vă va conduce cu un stadiu înainte față de cel în care vă aflați acum pe spirală. Da, înțelegerea acestui model poate fi o adevărată dilemă transcendentală. Din proprie experiență, vă garantez că implementarea acestui model în propria viziune și mentalitate asupra vieții și lumii, vă va îmbunătăți covârșitor viața, indiferent care sunt interesele voastre: religie, carieră, familie, sex, spiritualitate sau oricare altele.
Rămâneți cu mine și haideți să ne ridicăm împreună nivelul ca oameni.
Sursa foto: Shutterstock
transcendental.com 