După cum probabil s-a observat deja, repet aproape obsesiv, în fiecare material, cât de important este să ne formăm opiniile și convingerile, să alegem ideologiile, conceptele și perspectivele pe care le îmbrățișăm, într-un mod cât mai conștient posibil, fie prin studiu și analiză aprofundată fie, și mai bine, în limita posibilităților bineînțeles, prin propriile experiențe și trăiri. Consider că aș fi un ipocrit să fac excepție de la niște idei pe care eu însumi le promovez, de aceea, mereu încerc să abordez subiecte despre lucruri pe care, înainte să scriu sau să vorbesc despre ele, eu le-am trecut, într-un fel sau altul, prin propriul filtru.
Unul dintre aceste subiecte este reprezentat de un exercițiu pe care îl practic de ceva timp. Este simplu, nu costă nimic, poate fi practicat oricând aveți un moment de liniște, preferabil, înainte de culcare sau în week-end-uri, când sunteți mai liberi și nu aveți prea multe activități de făcut într-o zi.
Eu am cunoscut acest exercițiu în limba engleză, sub denumirea de ”exercise of mindfulness” (în traducere liberă în limba română ar însemna ”exercițiu de conștiență”). Pe mine personal mă ajută la relaxare, îmbunătățirea somnului și cunoașterea mai bună a propriei mele persoane, în special a corpului meu. Practicând acest exercițiu am reușit, de multe ori, să observ care îmi sunt cele mai tensionate părți ale corpului, și să mi le relaxez.
Nu o să mă mai lungesc, voi intra direct în subiect.
În ce constă exercițiul?
Exercițiul pe care vi-l propun presupune să stați întinși în pat, cu ochii închiși și să intrați într-un ritm ușor și relaxat de inspirație-expirație. Întâi, concentrați-vă pe respirație. Apoi, concentrați-vă pe fiecare parte a corpului: urechi, ochi, nas, față, brațe, degete, piept, burtă, spate, mijloc, picioare etc., și încercați să observați cum se simte fiecare dintre acestea. Este ok? Simțiți durere, tensiune sau orice tip de disconfort într-o anumită parte a corpului? Dacă vi se întâmplă să simțiți orice tensiune sau încordare oriunde în corp, încercați să vă relaxați. Concentrați-vă pe o parte pe care o simțiți relaxată, după care reveniți cu atenția asupra părții tensionate sau încordate, și încercați să o simțiți ca pe cea relaxată, folosindu-vă și de ritmul ușor al respirației.
Continuați până când vă simțiți relaxat tot corpul. Ar trebui să vă aflați într-o stare de prezență și conștiență maximă de voi înșivă și de acel moment. Încercați să fiți într-adevăr acolo. Când zic ”să fiți”, mă refer literalmente, să existați în acel moment. Nu trebuie să faceți sau să vă gândiți la ceva anume. De fapt, puteți să vă gândiți la absolut orice doriți voi. Încercați să observați cum vi se simte mintea și cum vă fac să vă simțiți imaginile și gândurile care vă trec prin cap.
Acesta este momentul exercițiului în care eu personal experimentez o stare de semi-transă, în care îmi persistă în minte imagini care m-au impresionat, pozitiv sau negativ, în ziua în care practic exercițiul. Nici măcar nu realizez, până să ajung în acel moment, că o anumită imagine sau întâmplare, m-ar fi impresionat într-un mod pozitiv sau negativ. Nu sunt expert, nici nu am studiat fenomenul, însă tind să cred că, într-o oarecare măsură, acest exercițiu poate ajuta la accesarea unor niveluri, mai mult sau mai puțin profunde, ale sub-conștientului.
Încercați să observați cum vă fac să vă simțiți acele imagini sau gânduri. Nu le evitați, nu le negați, nu le reprimați, nici gândurile, nici senzațiile care vă încearcă. Îmbrățișați-le, umpleți-vă de ele, fie că sunt negative, fie că sunt pozitive. Fiți acolo, pur și simplu, existați. Este momentul în care nu trebuie să faceți nimic altceva, este momentul în care nu trebuie să performați la serviciu, nu trebuie să vă îngrijiți de copii sau de casă, nu trebuie să faceți pe placul sau în ciuda cuiva, nu trebuie să convingeți pe nimeni de nimic. Nici măcar pe voi înșivă.
Dacă ați ajuns în acest stadiu mai profund al exercițiului, încercați să vedeți cum vă face să vă simțiți propria existență. Cum este să exiști, atât și nimic mai mult? Îmbrățișați și afundați-vă în această senzație. Observați cât de minunat, ușor, relaxant și lipsit de griji este simplul fapt de a exista. Nici măcar gândurile și imaginile de mai devreme nu vă mai fug prin minte, așa e? Tot corpul este relaxat așa cum de mult timp nu a mai fost, adevărat? Tot ceea ce vedeți acum este…nimic. Încercați să aprofundați și mai mult, și cuprindeți la un loc nimicul, propria minte și propriul corp. Încercați să le simțiți ca și când ar fi una. Nu mă refer să vă imaginați sau să faceți vreo abstractizare filozofico-mentală, vreau să zic, într-adevăr, să vă permiteți vouă înșivă să trăiți, să fiți, să simțiți toate acestea.
În funcție de cât de profund intrați în starea provocată de acest exercițiu, așteptați-vă să ieșiți foarte ușor din ea. Poate fi o mașină mai zgomotoasă pe stradă, o bufnitură în clădire, un bâzâit de muscă sau chiar un gând mai zgomotos care să vă treacă prin minte te miri de unde, capabile să vă scoată din starea de semi-transă în care ați intrat.
Personal, la finalul exercițiului, mă simt foarte relaxat și somnoros. De aceea, prefer să practic acest exercițiu înainte de culcare.
Cum poate ajuta acest exercițiu?
Este o modalitate foarte simplă de relaxare, eliminare a tensiunilor și încordărilor din corp, îmbunătățirii somnului și mai ales, un exercițiu cu anumite conotații spirituale deosebite. Ceea ce se încearcă de fapt prin acest exercițiu este cunoașterea existenței, în forma sa cea mai pură.
Revenind la corp, veți putea observa care sunt cele mai tensionate și încordate puncte ale acestuia. Personal, am avut surpriza să constat că de fiecare dată când practicam exercițiul, mereu, aceleași zone mi le simțeam tensionate și încordate, mai exact zona umerilor și partea inferioară a spatelui.
Ideal ar fi (încă eu nu am ajuns în acest punct) să se atingă stadiul în care acest exercițiu să se practice și pe parcursul zilei, cu ochii deschiși, chiar și în mijlocul unei activități, pentru eliminarea tensiunilor și încordării care apar inerent, fie că suntem la serviciu sau la volan de exemplu. Pentru a ajunge în acest stadiu însă, trebuie mai multă practică, astfel încât, la final, să nu te simți somnoros, în stare doar să mergi să te culci, ci doar relaxat și eliberat de orice tensiuni din corp sau din minte.
Consider acest exercițiu foarte bun și în cazul celor cu vicii și dependențe. Eu de exemplu, fiind fumător, practic exercițiul atunci când aleg să rezist tentației de a aprinde o țigară. Pur și simplu, încerc să mă observ pe mine însumi, ce senzații mă încearcă și în ce părți ale corpului, încerc să îmbrățișez și să mă afund în acele senzații, pentru ca la final, să încerc să mă relaxez cât mai mult. Recunosc că de multe ori sfârșesc cu o țigară aprinsă în colțul gurii în locul unui corp relaxat, însă merită încercat. Posibil ca mulți dintre voi să fiți mai puternici ca mine.
În această idee, este extrem de important să aveți în vedere că toți suntem diferiți, astfel încât, în funcție de o multitudine de factori (personalitate, experiență de viață, stare mentală și afectivă, situația medicală etc.), acest exercițiu să nu fie la fel pentru toată lumea. Eu nu am avut nicio experiență negativă până acum practicându-l ci dimpotrivă, însă cu toate că pare a fi ceva foarte simplu și total inofensiv, vă recomand să aveți grijă.
Esențialul pe care vi-l recomand este ca, în condiții de siguranță pentru voi, să încercați exercițiul pe propria piele. Ca de obicei, vă rog frumos să nu mă credeți pe cuvânt, încercați voi înșivă și trageți singuri propriile concluzii.
transcendental.com 