”Ceea ce un om poate să fie, trebuie să fie.”
Abraham Maslow
Unul dintre cele mai fascinante subiecte pe care l-am descoperit în ultimul timp este modelul evoluției necesităților oamenilor, dezvoltat de către psihologul Abraham Maslow la jumătatea secolului XX. Asemănător modelului evoluției în spirală a psihicului și conștiinței (despre care am scris AICI și AICI), modelul lui Maslow este tot unul de factură psihologică, descriind rezultatul studiului de o viață efectuat asupra unor aspecte care țin de fiecare dintre noi și de evoluția noastră ca oameni.
Abraham Maslow este un psiholog provenit dintr-o familie de evrei emigranți din Imperiul Țarist (Ucraina de azi) în Statele Unite, fiind unul dintre fondatorii psihologiei umaniste, pozitive, precum și ai Școlii de Psihologie Transpersonală, alături de alți psihologi non-conformiști ai anilor 1960, printre care și Stanislav Grof. Ceea ce îl deosebește pe profesorul Maslow de alți psihologi este faptul că acesta nu a lucrat cu pacienți suferinzi de afecțiuni psihice sau comportamentale, ci cu oameni perfect sănătoși din punct de vedere psihic. Pe baza cercetărilor și observațiilor făcute de-a lungul anilor cu privire la psihicul uman sănătos, Maslow a dezvoltat un model al ierarhiei nevoilor, aplicabil oricărei ființe umane.
Modelul lui Maslow a apărut ca o contra-reacție la teoriile lui Sigmund Freud, profesorul Abraham dorind să demonstreze că psihologia nu înseamnă doar schizofrenici și psihopați, că și psihicul oamenilor sănătoși mental merită studiat.
Modelul ierarhiei necesităților omenești a fost publicat prima oară în lucrarea „O teorie a motivației umane” (1943), fiind definitivat prin lucrarea „Motivație și personalitate”, publicată de către profesorul Maslow în anul 1954. De-a lungul timpului, mai mulți autori și specialiști au preluat modelul ierarhiei necesităților umane, dându-i propria interpretare.
În ce constă modelul ierarhiei lui Maslow
Modelul este extrem de simplu: acesta constă într-o serie de necesități, organizate într-un model pe verticală, nevoile de la bază ocupând o suprafață mai mare decât cele de la vârf. Datorită acestei organizări a modelului de către autorul său, cei care l-au preluat și interpretat de-a lungul timpului i-au dat forma unei piramide. De aici și denumirea sub care mai este cunoscut modelul: Piramida lui Maslow. Necesitățile oamenilor sunt organizate în următoarele niveluri:
1. Necesități de bază, fiziologice, ale supraviețuirii: apă, hrană, adăpost și sex
2. Necesități de siguranță și protecție: un loc de muncă, sănătate, proprietate, asigurarea securității acestora
3. Dragoste și simț de apartenență: familie, prieteni, intimitate
4. Stimă: respect, statut social, recunoașterea meritelor, putere, libertate
5. Auto-depășire: sentimentul pe care îl are cineva, că trebuie să devină maximul ce poate deveni
6. Auto-transcendența: sentimentul de a tinde către infinit
Ultimul nivel al ierarhiei a fost adăugat de către Maslow în anul 1954, prin acesta definitivându-se modelul în forma sa originală.
Unii autori și specialiști care au preluat modelul au susținut faptul că pentru a trece la nivelul următor al ierarhiei, trebuie împlinite și epuizate toate nivelurile inferioare. Nu există dovezi că ar fi așa. Însuși Abraham Maslow a scris că nevoi aflate la niveluri diferite, pot coexista în psihicul cuiva. Alți specialiști au susținut că deși există cu certitudine necesități umane, nu ar exista dovezi suficiente pentru a putea susține faptul că acestea s-ar afla într-o ierarhie.
Utilitatea modelului și concluzii
Nu doresc să intru în detalii tehnice psihologice cu privire la acest model. Nu acesta este scopul materialului și oricum, sincer să fiu, neștiind prea multe despre această disciplină, este posibil să nu fiu în stare să le expun prea bine. Ceea ce doresc să împărtășesc cu voi este utilitatea practică pe care o văd eu în acest model și în implementarea sa în propria perspectivă și mentalitate.
Ceea ce am observat eu este faptul că, în principiu, acest model este extrem de rezonabil, logic, simplu de înțeles, firesc și, pot spune, previzibil chiar. Mica nuanță, mai greu de observat și de înțeles pe care am remarcat-o eu este aceea că, în ierarhia nevoilor, majoritatea oamenilor, rămânem blocați în stadiile inferioare ale modelului, mai exact, în primele 3 sau 4 niveluri ale Piramidei. Ceea ce am înțeles eu este că foarte puțini dintre noi ajung în stadiul de a acorda atenție, literalmente, de a percepe, nivelurile superioare ale ierarhiei: nevoia de auto-depășire și cea de auto-transcendență.
Înțelegând acest model, am înțeles și că foarte puțini dintre noi ajung să simtă nevoia de a-și atinge la maxim propriul potențial și de a și-l depăși. De ce? În primul rând, eu cred că această adevărată dramă a speciei noastre se datorează educației execrabile pe care o avem cu toții. Trecem prin școală (cei mai fericiți dintre noi), învățăm o grămadă de noțiuni teoretice din diverse discipline, cu scopul de a ne găsi un loc de muncă cât mai bine plătit, astfel încât să ne permitem o casă, o mașină, să ne întemeiem o familie, însă deși, în principiu, nu este nimic rău în asta, eu am ajuns la concluzia că în sistemele educaționale actuale lipsește exact esența: sprijinirea omului în descoperirea propriei vocații, a scopului vieții sale. Conform teoriei lui Maslow, aceasta este treapta a 5-a în categoriile de nevoi ale ființei umane, un nivel net superior necesității de a avea bani, o casă, o familie etc. Este ca și când sistemele educaționale actuale ne-ar pregăti să ne satisfacem doar nevoile primare, chiar și pe acestea, doar parțial. Ba încă mai mult, după studii suplimentare aprofundate, 11 ani după publicarea modelului său, însuși Maslow a adăugat o a 6-a treaptă în ierarhia sa, superioară chiar și nevoii de auto-depășire și atingere a maximului propriei ființe: depășirea acestui maxim prin auto-transcendență.
Desigur că, luând în calcul ierarhia nevoilor, cel mai previzibil ar fi ca, după ce ne-am satisface necesitățile primare, cum ar fi un loc de muncă, o locuință, un cuplu sau o familie, un cerc statornic de prieteni etc., să nu ne mai oprească nimic în accesarea nivelurilor superioare de necesități. Totuși, acest lucru nu se întâmplă decât în cazuri foarte puține. Când ai un loc de muncă ce îți asigură supraviețuirea, vrei ceva și mai bine plătit, dacă afacerea ta îți produce milioane vei dori să ajungi să ai miliarde în cont, dacă ajungi să ai prieten/ă, este posibil să râvnești la un moment dat la prietenul/a altuia etc.
Auto-depășirea nu înseamnă mai mulți bani, mai multă muncă, o casă și mai mare, o mașină și mai scumpă sau o prietenă/un prieten și mai sexy. Acest concept implică evoluția în interior, din punct de vedere al nivelului de conștiință. Înseamnă să ai nevoie de acel lucru pentru care tu ești perfect, acel lucru pentru care tu ai o vocație înnăscută și pe care, dacă îl vei face, ar avea însemnătate pentru tine, pentru comunitatea în care trăiești sau, de ce nu, pentru întreaga omenire. Poate însemna o artă, un sport, o invenție, o tehnică arhitecturală sau de design nouă, chestiuni de marketing și publicitate noi, aplicații digitale, robotice sau de inteligență artificială noi și utile, produse sau servicii la care nu s-a mai gândit nimeni până acum, orice altceva asemănător sau chiar, de ce nu, pur și simplu, să stai acasă să îți crești copiii. Înseamnă să descoperi acel lucru pe care l-ai face nu în primul rând pentru bani. Beneficiile materiale ar fi doar consecința firească a practicării acelui lucru și atâtea câte ar fi, ar fi mai mult decât suficiente, fiindcă chiar și puțin, îți dă o satisfacție morală și sufletească deosebită, acesta fiind primul lucru care contează. Bineînțeles, este posibil și să ajungi putred de bogat urmând-ți vocația și scopul în viață.
Te-ai întrebat vreodată care este marea diferență între tine și un rapper, cântăreț sau artist celebru, ori persoane ca Bill Gates, Steve Jobs, Mark Zuckerberg sau chiar George Soros și Donald Trump? Crezi că este vorba în principal despre bani sau faimă? Nicidecum. Acestea sunt doar consecințele firești ale faptului că acești oameni și-au descoperit și urmat vocația și scopul lor propriu în viață „no matter what.” Aceasta este diferența majoră dintre cei ca tine și acești oameni. Dacă admiri oricare dintre aceste personaje, ăsta ar trebui să fie motivul nr. 1 al admirației tale.
Și totuși, de ce asemenea exemple sunt cazuri atât de rare raportat la populația omenirii? Din cauza educației care sub-apreciază grav, nu ia în calcul deloc conceptele de „vocație” și „găsire a propriului scop în viață”. Cred că simpla găsire și urmare a propriei vocații și a propriului scop în viață ar satisface cel puțin jumătate din nevoile de pe ierarhia lui Maslow. În viitor voi avea cel puțin un material pe tema acestor două concepte, a deficiențelor majore și dramatice din educație, așa că mai bine, mă opresc aici cu acest fir al argumentației.
Știu că iarăși, multora dintre voi, acest material vi se va părea o utopie și o fantezie frumoasă. „Ce auto-depășire?! Eu trebuie să îmi plătesc rata la casă/să aduc mâncare acasă la familie/să îmi țin copilul la școală/fără bani nu faci nimic/cluburile și sexul reprezintă tot ce contează fiindcă doar o viață am/prostii, îmi voi cumpăra o mașină nouă cât de curând, asta este important” etc. De fapt, toate acestea relevă nevoile voastre din acest moment.
De aceea, în final, vă propun un exercițiu. Imaginați-vă ierarhia nevoilor lui Maslow ca un puzzle în formă de piramidă. Fiecare nevoie este o piesă în acest puzzle. Gândiți-vă profund ce piese aveți la locul lor și ce piese vă lipsesc din puzzle. Dacă de exemplu, aveți nevoie de un loc de muncă ce să vă asigure cel puțin un minim confort financiar, următoarele luni sau ani, nu ar trebui să faceți nimic altceva decât să vă satisfaceți această necesitate. Orice altceva este o distragere care vă va aduce doar frustrare, confuzie și suferință. Imediat ce vă satisfaceți această necesitate, vă veți petrece următoarea perioadă, de ordinul lunilor sau anilor, satisfăcându-vă următoarea nevoie care lipsește din piramidă. Așezați următoarea piesă la locul său în puzzle. Dacă reușiți să găsiți o legătură între nevoi, puteți să vă satisfaceți și mai multe necesități concomitent. Este alegerea voastră, asta ține de situația și strategia fiecăruia. Important de reținut este că viața trebuie organizată după o anumită strategie, după un plan care să aibă mereu în vedere satisfacerea nevoilor pe care le avem cu adevărat.
Studiile psihologiei umaniste arată că o nevoie nesatisfăcută creează un sentiment de frustrare și nemulțumire, care naște motivația de a satisface necesitatea respectivă. Personal, cred că în realitate este vorba despre o sabie cu două tăișuri. Da, frustrarea și nemulțumirea pot fi folosite în mod pozitiv, ca și motor de satisfacere a nevoilor și de evoluție pe ierarhia acestora, însă eu cred că de multe ori, aceste sentimente pot avea și un efect dăunător, care poate duce la auto-distrugere prin intrarea în patima unei dependențe, depresie, comportament anormal, îmbolnăvire fizică, mentală sau chiar devieri în comportamente criminale. Ce să zic?…în funcție de nivelul avut, fiecare face ce știe și ce îl duce capul mai bine. O susțin literalmente, nu în vreun sens jignitor.
Ideea principală este aceea că totul depinde numai și numai de noi.
Nimeni nu face excepție de la acest model. Fiecare dintre noi are nevoi care trebuie satisfăcute.
Cu cât mai multe piese sunt așezate la locul lor în puzzle-ul Piramidei lui Maslow, cu atât nivelul de fericire și împlinire va fi mai ridicat.
Luați în calcul foarte serios toate aceste aspecte.
Sursa foto: Shutterstock
transcendental.com 