Despre Educație – partea a I-a – Educația este fundamentul vieții și al civilizației

Listen to the audio version (available only in Romanian)

„Educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși.”

John Dewey

„Cine stăpânește școala hotărăște asupra viitorului, asupra tendinței vieții și asupra vieții însăși.”

Adolph Diesterweg

„Educația este pur și simplu sufletul societății trecut de la o generație la alta.”

G.K. Chesterton

„O școală bună rumegă gândirea altora, nu o memorează.”

Vasile Ghica

„Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea.”

Nelson Mandela

„Educația ne-a făcut ceea ce suntem.”

Claude Adrien Helvetius

„Fundația oricărui stat o reprezintă educația celor tineri.”

Diogene din Sinop

„Baza oricărei formații intelectuale, civice, morale, trebuie pusă în anii școlii primare.”

Ștefan Augustin Doinaș

„Menirea unui educator este să-l învețe pe copil ce înseamnă existența și să-i întărească personalitatea, mai degrabă decât să-i reprime instinctele și înclinațiile.”

Nicolae Ceaușescu

„O persoană cu adevărat educată este una care a învățat cum să învețe și să se schimbe.”

Carl Rogers

Care este mai importantă: sănătatea sau educația?

Este posibil ca aceasta să fie principala întrebare la care trebuie să răspundă toate guvernele lumii și toți specialiștii în politici publice de pe planetă. Observ că, între infrastructură, sănătate, nivel de trai și educație, tendința este aceea de a considera ca prioritare, esențiale, vitale pentru orice națiune și politică de stat, unul din următoarele două elemente: sănătatea sau educația.

Există guverne care consideră că cea mai importantă din lume este sănătatea, fiindcă dacă cineva nu este sănătos, nu poate realiza nimic, nici în plan profesional, nici în plan personal. Alte guverne consideră educația cea mai importantă, fiindcă aceasta stă la baza tuturor celorlalte elemente: infrastructură, nivel de trai, economie, politică, inclusiv sănătate, fiindcă o națiune mai educată va avea o cultură a igienei, nutriției, prevenției etc. mai dezvoltată, astfel că națiunea respectivă va fi mai sănătoasă decât altele mai puțin educate.

Cu riscul să par a fi părtinitor, eu mă aflu, cel puțin în acest moment al vieții mele, în categoria oamenilor care cred că educația este fundamentul tuturor celorlalte elemente ale societății și civilizației. Mai mult, cu riscul să exagerez, cred că educația reprezintă fundamentul vieții și al evoluției, nu numai în cazul oamenilor, ci și în cazul speciilor de animale care își cresc puii.

Exact de această temă ne vom ocupa în acest material și aceasta este perspectiva pe care o vom explora. Probabil că aceasta va fi doar prima parte dintr-o întreagă serie de materiale pe care le voi aborda pe tema educației, fiind vorba despre un subiect mult prea larg, complex, important și delicat pentru a putea fi cuprins într-un singur material.

Este foarte important să precizez, înainte de a intra în subiect, că nu am făcut o documentare serioasă înaintea conceperii acestui material. Toate ideile pe care le veți găsi aici sunt pure constatări și opinii personale, strânse de-a lungul timpului, din propriile mele trăiri și din propria mea experiență de viață.

Poate că este inutil deja să mai avertizez pe cineva cu privire la deschiderea radicală a minții înainte de a decide să citească mai departe.

Ce este educația?

Conform DEX, „educație” înseamnă:

– ansamblu de metode și de măsuri aplicate sistematic (și în cadru organizat) cu scopul formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivităților umane;

– cunoaștere și practicare a regulilor de conviețuire socială, comportare civilizată în societate;

– fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, necesare integrării lor în societate;

– îndrumare, ajutor dat pentru creșterea nivelului ideologic, profesional, cultural;

– culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional;

– faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.

Majoritatea, credem că educația se referă doar la a învăța scrisul, cititul, niște cunoștințe teoretice sau practice pe care le dobândim în sistemul de învățământ, cursuri de perfecționare sau reconversie profesională și regulile de bună comportare în societate. De fapt, educația înseamnă mult mai mult de atât. Să ne închipuim puțin cum este cineva nou-născut atunci când iese din pântecele mamei sale. Totul este nou, misterios și extraterestru pentru un bebeluș. Simpla luare în brațe a bebelușului, lângă pătuțul său, îi pare acestuia ca o călătorie în celălalt capăt al lumii. Un nou-născut nu știe absolut nimic, el trebuie să învețe și să exploreze totul de la 0: cum să mănânce, cum să doarmă, cum să își facă nevoile, cum să își lege șireturile, cum să meargă, cum să vorbească, cum să comunice pentru a se face înțeles de către ceilalți etc. Și acestea fac parte tot din educație. Ba mai mult, educația merge inclusiv până în detalii biologice și organice: în funcție de cum alimentezi un nou-născut, organismul acestuia va învăța, la un timp după naștere, cum să își facă digestia. Acesta este un detaliu foarte surprinzător pentru mine, pe care l-am aflat de curând.

Totuși, poate că cel mai important aspect al educației este reprezentat de ceea ce obișnuim să numim „morală” sau „gândire”, ori alte titulaturi asemenea. În realitate, este vorba despre perspectivele pe care ni le formăm asupra lumii și mediului înconjurător. Mă refer la ideologiile, principiile, standardele culturale și dogmele la care aderăm. Ne place să credem că gândirea și convingerile noastre sunt dobândite independent de orice influență, că noi ni le-am format, cum se zice, „pe barba noastră”, că școala și societatea sunt de fapt fabrici de idioți și roboței care să se supună fără nicio rezistență unor interese meschine ale unor băieți deștepți și foarte bogați care trag sforile, și că noi, într-un moment de iluminare, ne-am dat seama de asta, pe baza unor studii sau experiențe personale și autentice 100%. Cumva, ca și când reinventarea roții chiar este posibilă și că noi am realizat-o. Cred că de fapt, în această situație extrem de fericită de adevărată reinventare a roții se află maxim 0,001% din populația omenirii care a trăit și trăiește. Restul de 99,99%, am înghițit pur și simplu niște ideologii, principii și convingeri care ne-au fost induse sau impuse de societatea în care ne-am născut și ne dezvoltăm. De exemplu, dacă ne naștem într-o familie creștină, vom fi botezați creștini fiindcă acesta este obiceiul și standardul cultural general acceptat în familia noastră. Prea puțini sunt cei care își vor lăsa odraslele nebotezate în religia străbună până la o vârstă la care acestea vor avea suficient discernământ încât să aleagă dacă vor să adere la o religie sau la ce religie să adere. Această variantă ar însemna cu adevărat gândire liberă, critică și convingeri cu adevărat formate în mod autentic și personal. Lucru care, trebuie să recunoaștem, nu prea se întâmplă.

„Eh, nu este așa! Eu nu fac tot ce m-au învățat ai mei, de exemplu, eu nu votez cu aceeași politicieni ca ei, deși ai mei sunt religioși, eu nu merg la biserică, nu consum același tip de mâncare ca ei, mentalitatea lor e învechită, eu sunt o persoană progresistă, care gândește și alege liber!” etc.

Aceasta este o capcană în care în general, intrăm foarte ușor. Este dificil să acceptăm, însă tot ceea ce știm că nu facem ca membrii familiei noastre, să ne gândim un moment și să contemplăm: dacă nu au fost ai noștri cei care ne-au convins să facem sau să gândim într-un anumit fel, atunci cine? Anturajul, vreun profesor care ne-a impresionat mai mult? Vreun actor sau cântăreț al cărui fan suntem? Vreun politician? Vreun influencer de pe rețelele de socializare?

Acest exercițiu este foarte important fiindcă puteți lua foarte serios în considerare posibilitatea că dacă nu au fost ai voștri, alții v-au fost educatorii, nicidecum o idee sau un principiu nu l-ați căpătat voi așa, 100% independent, ca și când v-ați prins voi de adevăr într-o zi, și acum ați face parte dintr-o elită selectă de indivizi puțini și mai inteligenți decât majoritatea, care știu ei adevărul.

Cu mai mult sau mai puțină falsă modestie, cam asta facem toți: avem vanitatea de a crede că suntem, chiar și cu un milimetru, mai deștepți și mai destupați ca majoritatea celor care ne înconjoară: noi știm adevărul și ne-am prins într-o zi de el, restul sunt niște oi care merg cu turma.

Regret, nu este deloc așa. În turmă suntem și noi, acolo am fost, și dacă continuăm cum am descris în precedentul paragraf, în turmă vom rămâne.

Ideea este că cine crede că a ajuns la o anumită vârstă și că nu mai poate fi educat, se înșală amarnic. Și mai grav se înșală cel care crede că perspectiva sa asupra lumii și realității înconjurătoare este a lui și că este rezultatul gândirii lui 100% libere.

Gândiți-vă puțin: ce convingeri aveți? Este mai bun capitalismul sau comunismul? Este mai bună religia sau știința? Sunt mai bune manelele, rap-ul, rock-ul sau muzica clasică? Sunt mai bune comediile, telenovelele sau filmele horror? Este mai bine să ne vaccinăm sau nu? Există o conspirație mondială care vrea să îngenuncheze și să conducă omenirea sau nu? A ajuns omul pe Lună sau nu? Este Pământul plat sau nu? Sunt mai buni SUA și UE sau sunt mai buni China și Putin? Există Dumnezeu, sau Allah? Este mai bună o salată cu legume din grădină sau un fast-food? Este mai bine să stăm toată ziua în fața TV-ului sau telefonului, ori este mai bine să facem niște sport sau o drumeție în aer liber? Este mai bun progresismul sau tradiționalismul? Ce contează la o persoană mai mult: fizicul sau sufletul și personalitatea? Ce căutăm mai mult: sentimente sau sex? Cum vedem viitorul? Ce contează mai mult, să faci ceea ce-ți place, să câștigi foarte mulți bani sau ambele? Există schimbările climatice sau nu? Se termină petrolul sau nu? Ce ne „pornește” și ce ne lasă indiferenți? Ce ne deranjează și ce nu? Ce este adevărat și ce nu?

Nu vă limitați doar la a raționaliza niște gânduri despre o serie de convingeri, ideologii și dogme pe care oricum le aveți, încercați să vă observați și cum vorbiți și faceți lucrurile. Încercați să observați ce tip de informații consumați și din ce surse. În acest mod vă veți putea da seama cine vă educă acum, suplimentar față de cei 7 ani de acasă primiți de la cei care v-au crescut.

Toată lumea vorbește azi despre importanța educării copiilor într-un spirit care să le dezvolte gândirea independentă și critică. Îndrăznesc să cred că orice sistem susține că face acest lucru, inclusiv sistemele totalitare și dictatoriale. Toți își învață copiii să gândească liber, critic și progresist. Cel mai probabil, niciunul dintre noi nu a fost, și mult timp de acum încolo, nici copiii noștri, nu vor fi educați cu adevărat într-un asemenea spirit. Oricare dintre noi are nevoie de o epifanie serioasă, o experiență care să ne schimbe profund viața, pentru a începe să vedem lucrurile cu adevărat în acest sens.

Dacă credeți că vaccinurile sunt sau nu bune, veți crede cu tărie că așa este adevărat, că asta înseamnă o reală gândire critică și independentă, fără să luați în calcul niciun moment opinia contrară și cel mai probabil, în sensul pro sau contra vaccinuri, vă veți educa și copiii, dacă îi aveți. Nu le veți da șansa să își formeze o perspectivă cu adevărat proprie și personală asupra subiectului, din propriile trăiri, experiențe si studiu, nu îi veți lăsa să își aleagă singuri sursele de informare.

Despre un subiect care este esențial pentru voi, nu veți accepta ca cineva, în special copiii voștri, să aibă convingeri contrare. Tot ceea ce vă convine vouă să credeți va fi gândire critică, independentă și adevărată, tot ceea ce nu, va fi nociv, retrograd, fals, manipulator și conspiraționist.

În funcție de convingerile și ideologiile la care ați aderat și în spiritul cărora ați fost educat fie în familie, fie pe alte filiere, nu veți suporta, de exemplu, copilul vostru să tolereze sau nu minoritățile sexuale sau să fie una din ele, să îi placă sau nu anumite tipuri de muzică, filme sau activități, să aibă convingeri capitaliste sau comuniste, să creadă sau nu că planeta noastră este rotundă sau plată, să practice sau nu o anumită meserie, să voteze sau nu cu anumite partide și politicieni, să aibă sau nu o anumită religie, și așa mai departe, la infinit, până în cele mai mici detalii.

Cam aceasta este gândirea și educația în spirit…nu prea critic și independent, îndrăznesc eu să cred, dintotdeauna.

Există în limba română expresia „să ai cei 7 ani de acasă.” Nu este doar o simplă formă de exprimare, primii 7 ani din viață chiar sunt cei mai importanți. Se pare că între 0 și 7 ani, creierul omului este extrem de receptiv, ca un burete capabil să absoarbă orice, sau ca o bandă de magnetofon pe care se poate înregistra absolut orice, ca o foaie de hârtie albă pe care se poate desena sau colora orice. Această caracteristică a creierului uman face ca educația să fie cel mai important instrument în formarea indivizilor și a națiunilor într-un anumit mod. Practic, în funcție de ce i se dă buretelui să absoarbă, sau ce se înregistrează pe banda de magnetofon, un om poate deveni un cetățean responsabil, cult, elevat, harnic și altruist, sănătos, igienic, conștient, spiritual, puternic și încrezător, sau unul egocentrist, invidios, vicios, fanatic, extremist, intolerant, violent, criminal, sociopat, insalubru, ignorant, nesigur și fricos.

Practic, în primii 7 ani ai vieții, în funcție de familia, mediul în care suntem educați și ne dezvoltăm, ne alegem cu mentalități, perspective de genul:

– Dumnezeu există sau nu;

– este mai bine să fii mai religios au să ai o abordare mai realistă, logică și științifică asupra realității;

– unii oameni sunt superiori altora sau nu;

– femeile/bărbații sunt bune/buni sau rele/răi;

– este mai bine să gândești cât mai liber și critic posibil sau este mai indicat să îți trăiești viața ascultând supus de alții;

– trebuie să ai „x” sau „y” meserie pentru a avea succes;

– fericirea este dată de mulți bani și lucruri materiale sau fericirea vine din sentimente, afecțiune și chestiuni spirituale;

– este mai bine să fii competitiv sau cooperant în relațiile cu ceilalți;

– câteodată minciuna este un lucru bun sau minciuna nu este bună niciodată.

Desigur, ființele umane fiind extrem de complexe, nu este vorba doar despre asta, însă educația are o importanță covârșitoare. În cele mai multe cazuri, are cea mai mare însemnătate în formarea unui om într-un fel sau altul.

Este la fel ca în situația unui calculator: bineînțeles că aplicații se pot instala și dezinstala în timp, mai pot interveni formatări și partajări, însă sistemul esențial de funcționare al calculatorului,  Bios-ul său sau cum se numește acesta în termeni tehnici, va fi, în principiu, neschimbat.

Nu vreau să descurajez, dar nici să mint pe nimeni. Orice ideologie, concept sau standard moral și cultural dobândite între 0 și 7 ani, intrate în Bios-ul creierului și mentalității noastre, vor fi extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil de schimbat în structura lor, pentru tot restul vieții. Totuși, merită încercat. Dacă vrem schimbări majore în viață, trebuie să lucrăm profund, în Bios, nu la setările de suprafață și în aplicații.

Dacă nu am fost până acum fericiți în niciuna dintre relațiile amoroase pe care le-am avut, probabil că va trebui să schimbăm nu doar partenerul de cuplu, ci și imaginea asupra partenerului ideal pentru noi.

Dacă ajungem la o anumită vârstă nefericiți în plan profesional, poate că va trebui să schimbăm concepția pe care o avem asupra locului de muncă și profesiei/meseriei ideale pentru noi. Pare că acest exemplu se referă mai mult la lucruri care apar după vârsta de 7 ani, însă asta doar în aparență. De fapt, și în alegerea profesiei/meseriei, este vorba despre chestiuni care provin din copilăria noastră timpurie, despre preferințe și concepții pe care le-am dobândit, sau mai bine zis, am fost determinați să le dobândim, atunci, nu mai târziu.

Dacă ne îndoim de religia noastră, nu este suficient să studiem și să îmbrățișăm altă religie, trebuie să reconsiderăm veridicitatea conceptului de religie în sine și per ansamblu. Același lucru se aplică și dacă vorbim de îndoieli care se referă la știință sau tehnologie.

Educația este cea mai utilă, puternică și efectivă unealtă socială în modelarea Bios-ului nostru.

Pentru a înțelege importanța educației, am făcut un exercițiu de imaginație. M-am gândit că sunt un om de știință care, printr-o tehnologie dubioasă, reușesc să creez în eprubetă un embrion uman pe care îl cresc izolat într-o cameră. Îl învăț ce vreau eu și îl hrănesc cu ce vreau eu, printr-o trapă sau ceva de genul ăsta, pe sub ușă. I-am instalat în camera în care îl cresc izolat de restul lumii niște boxe și o cameră de supraveghere. Prin camera de supraveghere îl văd, în timp ce el nu mă poate vedea pe mine. Nu i-am pus în cameră nici măcar o oglindă pentru a se vedea pe el însuși. Prin boxe, îi spun ce vreau eu: că eu l-am creat, eu sunt Dumnezeul lui și singurul care există, că lumea este acea cameră pătrată fără prea multe lucruri în ea. Îi spun că este singurul ca el care există. Îi spun că 1 + 1 = 100, îi dau să citească ce vreau eu și îi spun că mâncarea pe care o consumă, o scot din joben, ca pe Iepurașul de Paște.

Știu că această imagine pare total absurdă și exagerată, însă este extrem de relevantă cu privire la modul în care se petrece educația majorității oamenilor, chiar și în zilele noastre.

Singura cale prin care putem să vedem cum sunt lucrurile de fapt este să ieșim din cameră, din „satul” nostru, să cunoaștem cât mai multe locuri, cât mai mulți oameni, cât mai multe perspective și standarde culturale, preferabil, cât mai diferite de ale noastre, să studiem și să accesăm cât mai multe teorii, discipline și surse de informare, chiar și contradictorii între ele, pe care să avem capacitatea ca, fără resentimente și prejudecăți, să le luăm în calcul, să le analizăm, (atenție!!) să nu le îmbrățișăm și să aderăm la ele imediat, pentru ca apoi să le comparăm cu cele aparținând culturii și mentalității noastre, dezvoltându-ne astfel în timp capabilitatea de a cunoaște mai multe perspective, ideologii, teorii și standarde culturale, interschimbabile între ele.

Dezvoltarea acestei capacități ar trebui să fie doar o mică, dar extrem de importantă parte, zic eu, a unei educații solide și de calitate.

…în loc de concluzii

În materiale ulterioare vom descoperi atât de ce educația este așa cum este, precum și care sunt cele mai importante concepte care ar trebui să fie nelipsite în educația oferită de o societate conștientă și evoluată, acestea constituind baza unor indivizi și națiuni care se bucură de prosperitate, performanțe, dar mai ales, de fericire.

Foto: Shutterstock

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: