Despre economia fericirii și știința bunăstării oamenilor

Listen to the audio version (available only in Romanian)

„Din ce în ce mai mult, fericirea este considerată a fi măsura adecvată a progresului social și obiectivul politicilor publice”

World Happiness Report 2016 – Partea a I-a, Capitolul I

„Fericirea: spre o definiție holistică a dezvoltării”

titlul Rezoluției nr. 65/309 a ONU, adoptată în 19 iulie 2011

„PIB-ul este important, însă nu singurul care este important”

World Happiness Report 2012 – Capitolul IV

Cuvintele-cheie ale acestui material sunt „fericirea” și „bunăstarea”.

Așa cum menționam și în materiale precedente, în ultimul timp am un interes din ce în ce mai mare pentru științele și conceptele de nișă, cele care se află abia la începutul explorării lor de către oameni, acelea care par a fi cele mai complete și care se încadrează în categoria sustenabilității și a dezvoltării durabile a comunităților și a societății umane per ansamblu. Unul dintre aceste concepte este fericirea și noua știință care o studiază pe aceasta, dintr-o perspectivă subiectivă, adică așa cum o percepe fiecare dintre noi, în strânsă legătură cu ideea de bunăstare.

Există mai multe studii, statistici și rapoarte publicate cu privire la fericire și bunăstare, atât  de-ale autorităților publice cât și efectuate de către asociații private, atât la nivel de companii multinaționale sau țări cât și la nivel mondial, unele dintre ele fiind elaborate de către instituții foarte respectate și renumite în domeniu, printre care World Gallup Poll și OECD.

Cel mai important document în materie de studiu al fericirii și bunăstării oamenilor rămâne probabil World Happiness Report, publicat anual de către Rețeaua Dezvoltării Durabile a ONU.  

Extrema importanță a acestui tip de indici, studii, statistici și rapoarte, în comparație cu PIB-ul sau ranking-uri de tipul „Cele mai „trăibile” orașe din lume”, care au un caracter materialist și obiectiv, bazându-se pe criterii, concepte și idei considerate ca fiind cele mai relevante în opinia unor experți, studiile de tipul World Happiness Report au un profund caracter subiectiv, analizând de fapt modul în care diferitele condiții sociale și economice prezentate în studiile, rapoartele sau indicii mainstream, arhicunoscuți și super-utilizați de către toată lumea, sunt percepute de către cei care le trăiesc.

Prin acest material vă propun să vedem împreună, cât mai succint, dar și cât mai relevant posibil, mai multe statistici, bazate atât pe criterii subiective, cât și pe considerente obiective, care ne vor ajuta să ne formăm o perspectivă meta asupra fericirii si bunăstării oamenilor.

Ce este fericirea?

Conform DEX, „fericire” înseamnă „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”.

Ce este bunăstarea?

Conform DEX, „bunăstare” înseamnă „belșug, bogăție, înflorire, prosperitate.”

Economia fericirii

Potrivit Wikipedia, economia fericirii „reprezintă studiul cantitativ și teoretic al fericirii, a efectelor pozitive și negative, a bunăstării, a calității, satisfacției vieții precum și a conceptelor conexe, combinând de obicei economia cu alte domenii, cum ar fi psihologia, sănătatea și sociologia.”

Cu alte cuvinte, economia fericirii reprezintă acea ramură a științelor economice, care se ocupă cu studiul nivelului de bunăstare și mulțumire subiectivă a oamenilor. Economia fericirii se dorește a fi un domeniu științific care să ofere informații noi și valoroase specialiștilor în politici publice, guvernanților și conducătorilor de companii, prin punerea omului și bunăstării acestuia în centrul preocupărilor și obiectivelor care ar trebui atinse, în locul criteriilor materialiste și obiective, cum ar fi PIB-ul, creșterea economică, nivelul salariilor minime sau al investițiilor și altele asemenea. Ideea nu este ca indicii materialiști și obiectivi actuali să fie uitați și dați deoparte, ci ca aceștia să fie corelați și integrați cu alte criterii, extrem de importante, care momentan nu sunt luate deloc în considerare în managementul public sau privat al colectivităților umane.

Practic, ceea ce am înțeles eu este că, pe baza unor sondaje, rezultatele acestora se procesează într-o serie de ecuații statistice, care pot oferi o imagine riguroasă asupra nivelului de fericire și bunăstare subiective ale unei colectivități umane. Cel puțin, așa susțin economiștii care activează în acest domeniu. Sondajele constau în întrebări care au ca și posibile răspunsuri încadrarea nivelului de mulțumire și bunăstare ale subiectului intervievat pe o scară de la 1 la 10, în care 1 reprezintă cel mai rău caz posibil, iar 10 reprezintă cel mai fericit caz posibil.

Prima oară când s-a vorbit serios despre acest domeniu a fost în anii 2010 – 2011, când s-a decis discutarea abordării guvernului din Bhutan, care și-a înlocuit PIB-ul ca indice de bază al nivelului de dezvoltare național, cu un indice de fericire și bunăstare ale populației. Mai exact, prin Constituția adoptată în anul 2008, Bhutan-ul a înlocuit PIB-ul cu un nou indice, anume cel de măsurare a gradului de fericire al populației. Pe baza exemplului Bhutan-ului, în cadrul unei conferințe ONU cu privire la dezvoltarea durabilă, s-a subliniat importanța crucială a măsurării și asigurării unui anumit nivel de fericire și bunăstare pentru toți oamenii, recomandând-se guvernelor lumii înlocuirea PIB-ului ca indice de măsurare a bunăstării unei populații, cu indicele de fericire a acesteia.

În acest sens, în anul 2011, s-a publicat Rezoluția nr. 65/309 a ONU – „Fericirea: spre o definiție holistică a dezvoltării”, pe care o puteți regăsi disponibilă în mai multe limbi AICI. În cuprinsul acestui document se recunoaște importanța faptului că obiectivul suprem al ONU ar trebui să fie reprezentat de asigurarea bunăstării și fericirii omenirii, dreptul la găsirea fericirii este unul fundamental pentru orice ființă umană, dezvoltarea durabilă și sustenabilă a națiunilor ar trebui să ia în calcul bunăstarea și fericirea oamenilor care le alcătuiesc, producția, consumul și toate celelalte mecanisme economice ar trebui să se ralieze acestui obiectiv iar PIB-ul reprezintă un indice statistic incapabil să reflecte adevăratul nivel de fericire și bunăstare al unei națiuni, asumându-se importanța și necesitatea identificării și dezvoltării unui nou indice, care să ia în considerare și aspecte pur subiective, anume nivelul de fericire și bunăstare al unei populații.

O abordare foarte nouă și interesantă, adevărat?

Raportul Fericirii Mondiale (World Happiness Report)

În urma acestei Rezoluții, Rețeaua de Dezvoltare Durabilă a ONU a publicat anual, începând cu 2012 (exceptând anul 2014), un raport cu privire la nivelul de fericire al omenirii, pe baza unor statistici efectuate în fiecare an, în mai mult de 150 de țări din toate colțurile lumii, având diverse regimuri politice, culturi și stadii de dezvoltare. Raportul Fericirii Mondiale folosește mai multe date statistice, însă cele mai importante rămân cele ale World Gallup Poll și într-o mai mică măsură, cele aparținând OECD. Raportul Fericirii Mondiale se publică în perioada martie-aprilie a fiecărui an, cuprinzând rezultatele anului precedent și poate fi vizualizat, în fiecare ediție din 2012 și până astăzi, AICI.

Din 2011 și până acum, într-o mai mică sau mai mare măsură, indicele de fericire a populației adoptat constituțional de către Guvernul Bhutanez, a fost adoptat de către diverse autorități naționale sau locale din toată lumea, în versiuni diferite, proprii nevoilor și specificului acestora: Victoria – British Colombia în Canada, Seattle – Washington, Wisconsin, Vermont, Somerville – Massachusetts, Creston și alte localități și zone din SUA, Emiratele Arabe Unite, Filipine, Tailanda, statul São Paolo în Brazilia, Biroul Național de Statistică și Bristol în Marea Britanie etc. Și în România, Primăria comunei Ciugud – jud. Alba, plănuia recent introducerea unui asemenea indice de măsurare a gradului de fericire și satisfacție al cetățenilor rezidenți ai localității.

Există o multitudine de studii, statistici și rapoarte aparținând științei economice a fericirii populației. În principal, eu am folosit ca și sursă de informare Wikipedia, din trimiterile existente acolo, ajungând la alte surse, cea mai importantă fiind World Happiness Report al Rețelei de Dezvoltare Durabilă a ONU. Vă recomand parcurgerea cât mai multor articole Wikipedia pe tema economiei fericirii, dar mai ales a materialelor la care acestea fac trimitere. Desigur, dacă identificați și alte surse relevante care mi-au scăpat mie, dați dovadă de un nivel ridicat de conștiință, nu fiți egoiști și lăsați-le într-un comentariu cu link atașat.

În cele ce urmează, voi prezenta pe scurt rezultatele unor studii, sondaje și statistici efectuate în cadrul studiului fericirii și bunăstării oamenilor, în special din World Happiness Report 2012 – 2020. Unele rezultate sunt previzibile, altele nu prea, fiind mai degrabă contra-intuitive.

Oamenii sunt mai fericiți când desfășoară activități cum ar fi plimbări în parc sau în natură, decât atunci când sunt la muncă. Pe cale de consecință, oamenii care au mai mult timp liber, sunt mai fericiți decât cei care obișnuiesc să muncească pe multe ore suplimentare.

Oamenii angajați sunt mai fericiți decât șomerii.

Oamenii care lucrează independent, având propriile afaceri, sunt mai fericiți decât cei care lucrează ca și salariați.

Oamenii de afaceri care au salariați sunt mai fericiți decât cei care lucrează singuri în cadrul propriei companii.

Oamenii cu copii mici nu sunt prea fericiți, iar pe măsură ce copiii se maturizează, nivelul de fericire al părinților crește.

Părinții din țările dezvoltate sunt mai puțin fericiți decât cei din țările în curs de dezvoltare sau mai puțin dezvoltate.

Legăturile sociale și de familie par să crească foarte mult nivelul de fericire al națiunilor aparținând Americii Latine, spre deosebire de alte națiuni ale lumii, mult mai dezvoltate decât acestea, însă în care legăturile sociale și de familie nu sunt atât de valorate sau dezvoltate, oamenii fiind mai singuratici.

În țările puternic dezvoltate, oamenii care trăiesc în mediul rural, în localități mici sau în suburbii ale marilor metropole, sunt mai fericiți decât cei care trăiesc pe teritoriul metropolei în sine. Motivul este reprezentat de costul mai acceptabil al vieții, liniștea mai mare și poluarea mai mică pe care o oferă o localitate rurală, un oraș mai mic sau o suburbie a unei metropole. Poate de aceea, în ranking-ul „Cele mai „trăibile” orașe din lume” publicat de The Economist în 2020 pentru anul 2019, Viena, care apare ca fiind cel mai „trăibil” oraș din lume, în World Happiness Report publicat pentru aceeași perioadă de referință, Viena apare în top abia pe locul 29.

Nivelul de trai crește fericirea oamenilor doar până la un punct. Am reținut salariul de 75.000 de dolari/an sau echivalent în alte valute, ca și limită până la care nivelul de trai și banii cresc fericirea unui om. Peste această limită, se pare că nivelul de trai și banii nu mai au nicio relevanță în creșterea fericirii unui om. Totuși, s-a concluzionat și că cei care locuiesc în cartiere bogate, familiile înstărite înconjurate de vecini bogați, sunt mai fericiți decât oamenii care trăiesc în cartiere sărace.

Sentimentele pozitive au un efect mai intens asupra noastră decât sentimentele negative.

Potrivit World Happiness Report (citat de către Wikipedia), din 2016 și până astăzi, cele mai fericite și mai puțin fericite țări ale lumii sunt:

ANUL 2016 (statistică pe baza datelor aferente anului 2015)

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Danemarca
2Elveția
3Islanda
4Norvegia
5Finlanda
6Canada
7Olanda
8Noua Zeelandă
9Australia
10Suedia
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Burundi
2Siria
3Togo
4Afganistan
5Benin
6Rwanda
7Guineea
8Liberia
9Tanzania
10Madagascar

ANUL 2017 (statistică pe baza datelor aferente anului 2016)

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Norvegia
2Danemarca
3Islanda
4Elveția
5Finlanda
6Olanda
7Canada
8Noua Zeelandă
9Australia
10Suedia
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Republica Centrafricană
2Burundi
3Tanzania
4Siria
5Rwanda
6Togo
7Guineea
8Liberia
9Sudanul de Sud
10Yemen

ANUL 2018 (statistică pe baza datelor aferente anului 2017)

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Finlanda
2Norvegia
3Danemarca
4Islanda
5Elveția
6Olanda
7Canada
8Noua Zeelandă
9Suedia
10Australia
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Burundi
2Republica Centrafricană
3Sudanul de Sud
4Tanzania
5Yemen
6Rwanda
7Siria
8Liberia
9Haiti
10Malawi

ANUL 2019 (statistică pe baza datelor aferente anului 2018)

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Finlanda
2Danemarca
3Norvegia
4Islanda
5Olanda
6Elveția
7Suedia
8Noua Zeelandă
9Canada
10Austria
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Sudanul de Sud
2Republica Centrafricană
3Afganistan
4Tanzania
5Rwanda
6Yemen
7Malawi
8Siria
9Botswana
10Haiti

ANUL 2020 (statistică pe baza datelor aferente anului 2019)

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Finlanda
2Danemarca
3Elveția
4Islanda
5Norvegia
6Olanda
7Suedia
8Noua Zeelandă
9Austria
10Luxemburg
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Afganistan
2Sudanul de Sud
3Zimbabwe
4Rwanda
5Republica Centrafricană
6Tanzania
7Botswana
8Yemen
9Malawi
10India

ANUL 2021 (statistică pe baza datelor aferente anului 2020)

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Finlanda
2Danemarca
3Elveția
4Islanda
5Olanda
6Norvegia
7Suedia
8Luxemburg
9Noua Zeelandă
10Elveția
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN FERICITE ȚĂRI ALE LUMII
1Afganistan
2Zimbabwe
3Rwanda
4Botswana
5Lesotho
6Malawi
7Haiti
8Tanzania
9Yemen
10India

Pentru mai multe date aferente World Happiness Report 2016 – 2021, precum și pentru date aferente anilor anteriori momentului 2016, vă invit cu căldură să studiați voi înșivă publicațiile.

World Happiness Report și știința fericirii per ansamblu au criticii lor.

Cea mai importantă critică își are originea în filozofia greacă antică. Se pare că filozofii greci ai Antichității au studiat fericirea într-o manieră mai mult sau mai puțin științifică, concluzionând că fericirea este ceva pur personal și individual, astfel că fiecare om are fericirea lui, nefiind posibilă identificarea fericirii unei colectivități. Cu toate acestea, mai mult de 2000 de ani mai târziu, în zilele noastre, există economiști, sociologi, statisticieni și psihologi practicanți ai economiei fericirii, care susțin cu convingere că au găsit calea de a face posibilă identificarea fericirii unei comunități de oameni.

Altă critică privește relevanța economiei fericirii. Există studii și statistici paralele, pe subiecte specifice, care arată că unele țări care în World Happiness Report ocupă locuri fruntașe în privința nivelului de fericire al populației, ocupă concomitent locuri de top și în privința unor aspecte total incompatibile cu fericirea, rata de suicid de exemplu, în cazul unei țări cum este Australia.

Originea acestui concept de economie și indice al fericirii, anume statul Bhutan, este acuzat de ipocrizie, în condițiile în care, cu o istorie de intoleranță, dictaturi și epurări etnice, ar trebui să fie printre ultimele țări din lume care vorbesc despre fericirea populației.

Indicele de percepție a corupției (Corruption Perception Index)

Fără să se concentreze pe tema fericirii, însă în legătură indirectă cu aceasta, Indicele de Percepție a Corupției (IPC, sau prescurtat CPI în limba engleză) reprezintă o statistică publicată anual, începând cu 1995, de către organizația non-guvernamentală Transparency International, pe baza opiniilor unor experți și organizații internaționale avizate (de exemplu, Banca Mondială), precum și a unor sondaje efectuate în peste 180 de țări.

Despre corupție am scris și eu AICI.

Indicele de percepție a corupției se bazează pe un scor de la 1 la 100, în care 1 este cel mai corupt, iar 100 reprezintă cel mai puțin corupt. Motivul pentru care acest indice se raportează la percepția asupra corupției este acela că, la acest moment, măsurarea unui indice absolut de corupție, se consideră a fi imposibilă.

Cu tot subiectivismul pe care îl implică, indicele de percepție a corupției publicat anual de către Transparency International este considerat a fi foarte relevant, observându-se că o cotație ridicată în acest ranking (adică un nivel scăzut de corupție) este direct proporțională cu PIB-ul, nivelul de trai ridicat și un nivel de investiții bun al unei țări. În sens invers, cu cât o țară este cotată mai jos în ranking (adică nivelul de corupție este mai ridicat), cu atât PIB-ul, nivelul de trai și al investițiilor în țările respective sunt mai mici. Mai mult, s-a observat o legătură strânsă și directă între o cotație mică în indicele de percepție a corupției, birocrația excesivă și inflația legislativă. Cu alte cuvinte, cu cât o țară este mai coruptă, cu atât birocrația este mai mare și legile sunt mai stufoase. Dată fiind relevanța acestui ranking, mai multe case de avocatură din SUA recomandă clienților consultarea indicelui de percepție a corupției înaintea luării deciziei de a investi sau nu într-o anumită țară.

Desigur, nefiind perfect, și indicele de percepție a corupției are criticii săi.

În primul rând, există voci care susțin că acest ranking este părtinitor, încercând să mențină cumva senzația existenței unei elite la nivel mondial.

Alții susțin că fenomenul corupției este mult prea complex pentru a putea fi măsurat într-un mod relevant prin metodele folosite de către Transparency International în elaborarea acestui ranking.

Altă critică (destul de întemeiată zic eu) este aceea că indicele de percepție a corupției nu ia în calcul deloc corupția care intervine în mediul privat, asta apropos de părtinire.

Casele de avocatură din SUA care își îndeamnă clienții să verifice acest ranking pentru a decide dacă merită sau nu să investească într-o anumită țară este aspru criticată ca fiind o inducere în eroare a clienților, prin îndrumarea către surse de informare prea puțin relevante și discriminatorii.

Ultima critică mai de luat în calcul cu privire la indicele de percepție a corupției este aceea că acest ranking nu ia în considerare fenomenul de „import/export” al corupției, mai exact, o companie sau cetățeni aparținând unei țări, dacă săvârșesc fapte de corupție pe teritoriul altei țări, acestea vor scădea cota acelei alte țări în ranking, nicidecum a statului de origine a companiei/cetățenilor respectivi.

În ciuda criticilor săi, indicele de percepție a corupției publicat pentru perioada 2012 – 2019 de către Transparency International arată astfel, pe baza unei medii aritmetice pe care am calculat-o personal pentru perioada de referință:

LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI PUȚIN CORUPTE ȚĂRI ALE LUMIISCOR
1Danemarca89,60
2Noua Zeelandă89,50
3Finlanda87,80
4Suedia86,80
5Elveția85,50
6Norvegia85,25
7Singapore85,00
8Olanda83,25
9Luxemburg80,87
10Germania79,87
LOC  ÎN TOPTOP 10 CELE MAI CORUPTE ȚĂRI ALE LUMIISCOR
1Somalia8,75
2Coreea de Nord11,00
3Afganistan12,62
4Sudanul de Sud13,14
5Sudan13,62
6Siria16,75
7Libia17,00
8Yemen17,12
9Venezuela18,00
10Guineea-Bissau21,12

Pentru detalii și curiozități suplimentare, verificați voi înșivă publicațiile Transparency International.

Indicele de dezvoltare umană (Human Development Index)

Potrivit Wikipedia, „Indicele dezvoltării umane (IDU, Human Development Index în engleză) este o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai.” Acest indicator a apărut tot din nevoia de a identifica indici mai compleți și relevanți decât PIB-ul, care ia în calcul doar criteriul dezvoltării economice, nu și alte aspecte socio-economice importante pentru măsurarea nivelului de bunăstare al unei colectivități umane.

IDU se concentrează pe aspecte subiective, cum ar fi măsurarea faptului dacă cineva, în țara în care trăiește, are posibilitatea de a fi și de a face lucruri care îi plac în viață: munca de care este pasionat, dacă are timpul și celelalte elemente necesare dezvoltării unui hobby, dacă are posibilitatea de a mânca ceea ce dorește, dacă are un adăpost așa cum vrea, dacă nivelul său de sănătate este bun, dacă i se oferă posibilitatea de a vota așa cum crede de cuviință, dacă are posibilitatea de a alege liber (de exemplu, în timpul unui post religios, cineva poate alege să flămânzească, aceasta fiind o situație diferită de cea în care cineva flămânzește fiindcă nu are de ales, neavând ce mânca, fie din cauza sărăciei, fie a lipsei resurselor naturale necesare hrănirii corespunzătoare a unei populații).

Apărut în anul 1990 ca urmare a muncii unor economiști, printre care și laureați ai Premiului Nobel, IDU are scopul declarat de a înlocui PIB-ul și indicii materialiști, obiectivi folosiți acum, cu alții, mai compleți, care să pună omul, bunăstarea și fericirea acestuia în centrul politicilor publice și al actelor de guvernare.

IDU, reprezentând rezultatul unor studii și statistici efectuate anual în peste 180 de țări, în cea mai nouă publicare la care am avut acces (cea a anului 2019, cuprinzând datele aferente anului 2018) arată astfel:

LOC  ÎN TOPTOP 10 ȚĂRI CU CEL MAI RIDICAT IDUSCOR
1Norvegia0,954
2Elveția0,946
3Irlanda0,942
4Germania0,939
5Hong-Kong0,939
6Islanda0,938
7Australia0,938
8Suedia0,937
9Singapore0,935
10Olanda0,933

Pentru mai multe detalii, studiați voi înșivă materiale disponibile pe această temă.

Pe lângă toate aceste statistici și studii economice cu caracter subiectiv, axate pe modul în care oamenii percep condițiile lor de viață, există și indicii, statisticile, studiile, să le numim așa, mainstream, clasice, cel cu caracter obiectiv, materialiste, care măsoară și analizează condițiile de viață în sine ale unei populații: dezvoltarea economică, nivelul de trai, calitatea serviciilor publice și a infrastructurii într-o anumită regiune.

Produsul Intern Brut (PIB-ul)

Probabil că, la ora actuală, acesta este cel mai important indice statistic pentru măsurarea nivelului de dezvoltare și bunăstare al unei populații.

Conform Wikipedia, „Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau localități.”

Tehnic vorbind, PIB-ul este un indicator care se calculează potrivit următoarei formule:

PIB = C + Inv + E – Imp

unde:

PIB = Produsul Intern Brut

C = consum

Inv = investiții

E = exporturi

Imp = importuri

Într-o strânsă legătură cu PIB-ul există conceptul de salariu minim pe economie garantat în plată, care reprezintă venitul minim brut pe care îl poate primi cineva angajat cu contract individual de muncă pe teritoriul unei țări. Autoritățile Uniunii Europene discută despre stabilirea unui salariu minim pe economie la nivel de Uniune, ca și măsură de recuperare a decalajelor între țările dezvoltate și mai puțin dezvoltate din cadrul organizației.

Cele mai „trăibile” orașe din lume

Wikipedia ne arată că „Cele mai „trăibile” orașe din lume este un nume informal dat oricărei listă de orașe care se bazează pe un studiu anual al condițiilor de viață de pe teritoriul acestora. Pe lângă furnizarea de apă curată, aer curat, hrană adecvată și adăpost, un oraș „locuibil” trebuie să genereze, de asemenea, un sentiment de comunitate și să ofere setări ospitaliere tuturor, în special tinerilor, pentru a dezvolta abilități sociale, un sentiment de autonomie și identitate.”

Există mai multe astfel de liste, cele mai celebre fiind „Indexul celor mai „trăibile” orașe” al  Monocle, „Ranking-ul „locuibilitătii” globale a orașelor” publicat anual de The Economist Intelligence Unit, „Sondajul calității vieții” al Mercer și „Studiul de „locuibilitate” al Deutsche Bank.

„Ranking-ul „locuibilitatii” globale a orașelor” publicat anual de The Economist Intelligence Unit începând cu anul 2002, analizează 140 de orașe din punct de vedere al stabilității, serviciilor de sănătate, cultură, mediu, educație și infrastructură. În 2002, precum și în perioada 2011 – 2017, cel mai „trăibil” oraș din lume a fost cotat Melbourne – Australia, în perioada 2004 -2010, cel mai „trăibil” oraș din lume a fost cotat ca fiind Vancouver – Canada, iar din 2018 și până astăzi, Viena a fost cotat pe primul loc în acest ranking.

„Sondajul calității vieții” al Mercer este un ranking care ține cont de 39 de criterii, printre care principalele sunt: igiena, educația, transportul public, siguranța, posibilitățile de recreere, cultura, serviciile de sănătate, mediul, stabilitatea politico-economică și accesul populației la bunuri și servicii. Ranking-ul se bazează pe supoziția că New York este un oraș de 100 de puncte din perspectiva tuturor criteriilor analizate, celelalte peste 200 de orașe din lume cotate în acest ranking, fiind raportate prin comparație la acest standard. În ranking-ul celor de la Mercer, Viena a ocupat locul 1 pentru 8 ani consecutiv, din 2009 până în 2017.

„Indexul celor mai „trăibile” orașe” al Monocle este un ranking publicat anual începând cu anul 2006 de către revista Monocle, cotând cele mai „trăibile” 25 de orașe din lume, în funcție de criterii cum ar fi: siguranța, conectivitatea internațională, calitatea serviciilor medicale, climatul, calitatea arhitecturii clădirilor, mediul înconjurător și accesul populației la natură, transportul public, nivelul de toleranță al cetățenilor, design-ul urban, calitatea politicilor publice ale autorităților și ale condițiilor oferite mediului de afaceri. Conform ultimei publicații a ranking-ului, în anul 2019, cel mai „trăibil” oraș din lume a fost cotat  Zürich – Elveția.

 „Studiul de „locuibilitate” al Deutsche Bank este un alt ranking care analizează diferite orașe ale lumii din perspectiva mai multor criterii: nivelul de trai, accesibilitate, calitatea aerului etc. Conform celui mai recent ranking publicat, Deutsche Bank cotează în 2019 Tokyo – Japonia ca fiind cel mai „trăibil” oraș din lume.

În anul 2020, inclusiv World Happiness Report conține o evaluare a orașelor din punct de vedere al gradului de fericire pe care îl au locuitorii acestora. La nivelul anului 2020, Helsinki – capitala Finlandei, este cotată ca fiind orașul cu cei mai fericiți locuitori din lume.

Concluzii

As vrea să nu privim știința fericirii si bunăstării oamenilor ca fantome, spiritism, chestiuni „bu-hu-hu!” sau New Age. Nu am intrat în prea multe tehnicități cu privire la calculele și formulele statistice pe care se bazează aceste studii, tocmai fiindcă sunt extrem de complexe și, trebuie să recunosc, nu le-am înțeles prea bine, economia nefiind domeniul meu forte. Am publicat acest material, în primul rând, fiindcă am văzut potențialul acestei noi ramuri a științelor economice în măsurarea și asigurarea unei cât mai ridicate calități a vieții, acesta trebuind să fie scopul principal al oricărei strategii de management, politici publice sau guvernări. Sper că am reușit să mă exprim suficient de bine pentru ca și voi să vedeți acest potențial.

Să ne imaginăm cum ar arăta o societate și un guvern care ia în calcul toate aceste aspecte. Este extrem de important, deoarece se pare că nivelul salarial și al investițiilor, bunurile și serviciile disponibile într-un anumit loc, nu sunt suficiente pentru a determina într-un mod corect, complet și riguros gradul real de mulțumire al celor care trăiesc în acel loc. Aceasta este o concepție limitată, materialist-capitalistă, cum că banii rezolvă orice problemă, și că dacă sunt bani, nu are cum să nu fie foarte bine. Văzând toate studiile, statisticile și ranking-urile făcute pe tema fericirii și bunăstării oamenilor, fie că acestea se bazează pe criterii obiective sau subiective, realizezi că da, PIB-ul și alți indici financiari sunt importanți, însă și că aceștia reprezintă o mult prea mică parte din tot ceea ce ar trebui să se ia în calcul. La PIB, trebuie să fie adăugate: calitatea infrastructurii, a educației, a serviciilor medicale și publice, conectivitatea la nivel național și internațional, posibilitățile de mobilitate și recreere, cultura, accesul la natură, transportul public, condițiile de muncă și de a dezvolta afaceri, accesul populației la bunuri și servicii, calitatea arhitecturii, suportul social de care beneficiază locuitorii zonei analizate, siguranța publică, nivelul de deschidere și de toleranță al comunității, gradul de autodeterminare, a dreptului de a face alegeri în mod liber în viață, gradul sentimentului de comunitate pe care îl au membrii locului analizat etc. Acestea sunt doar câteva dintre aspectele care ar trebui luate în calcul la elaborarea unei politici publice sau implementării actului de guvernare într-un anumit loc, în centru ar trebui pus omul, nu vreun criteriu sau aspect material și financiar. Și tot nu va fi suficient, indiferent câte criterii am mai adăuga pe lângă PIB, tot vom descoperi altele și altele care ar fi foarte relevante și ar trebui introduse în discuție.

Statisticile și studiile despre fericire nu sunt relevante doar în domeniul public, ci și în cel privat. Omul ar trebui să fie pus în centru și în ceea ce privește administrarea unei afaceri. Pe baza aceleiași concepții limitate și materialiste, cum că banii rezolvă tot, și că dacă ai bani, nu ai cum să nu fii mulțumit, se întâmplă tot felul de fenomene inexplicabile pentru angajatori. În România cel puțin, înaintea pandemiei de coronavirus, era o criză acută de forță de muncă.  Job-uri erau o grămadă, multe dintre ele bine, sau cel puțin decent plătite. Chiar și în revenirea după carantina generală instituită și în România în primăvara anului 2020, sunt multe locuri de muncă, neplătite chiar pe nimic. În construcții, salariile ajung la sume chiar frumoase. Cu toate acestea, românii emigrează încă masiv în țări din vestul Europei, pe salarii cel mult egale cu cele pe care le primesc aici. Mai mult, cei care aici „trag mâța de coadă” (cum e o vorbă veche românească),  într-o țară din Vest, face treabă cu foarte multă seriozitate. Același om, cu același nivel de educație, pregătire, personalitate și caracter. Fenomenul mi se pare foarte interesant. Pe lângă posibilitatea ca în alte țări să fie o disciplină mai riguroasă, care să nu le permită altă variantă decât să își facă treaba pentru care sunt plătiți, m-am gândit și că acolo, în alte țări, poate că respectul față de ei și munca lor, drepturile lor de lucrători, sunt mai luate în calcul decât în România. Cunosc personal lucrători români care preferă să fie angajați în Olanda, Belgia, Spania sau Germania, nu în primul rând din cauza banilor, ci din motive cum ar fi, citez: „munca îmi este mai apreciată acolo decât aici”, „mă simt mai respectat la locul de muncă”, „aici simt că am și eu drepturi”, „lucrez fără stres”, „nimeni nu mă pune să lucrez ore suplimentare, decât dacă este absolut necesar și cu plată corespunzătoare” etc. Nu încerc să influențez pe nimeni, însă mie îmi este evident că pentru a te simți fericit și împlinit la un loc de muncă, nu sunt suficiente salariile mari. Dacă salariul respectiv nu este însoțit și de alte beneficii, de ordin moral mai mult decât de ordin material, oamenii mereu își vor părăsi angajatorul și vor căuta alte locuri de muncă. Bineînțeles, nu este așa în toate situațiile, însă urmăritorii acestui articol care sunt și angajatori, ar trebui să ia în calcul și această posibilitate, dacă salariații lor demisionează repede și sunt mereu frustrați, nervoși, speriați și nemulțumiți, în ciuda salariilor cel puțin decente pe care le oferă.

Atât pentru guverne, cât și pentru companiile private, aceasta este relevanța pe care o poate avea economia fericirii.

Care este cel mai riguros și adevărat studiu, indice sau ranking?

 Răspunsul la această întrebare nu poate fi decât unul: toate. În felul său, fiecare dintre acești indici, studii sau ranking-uri sunt foarte relevante și extrem de valoroase. Fiecare captează o bucățică din realitate, și analizând fiecare dintre aceste informații, ne putem forma o viziune de ansamblu, meta, asupra a ceea ce ne înconjoară. Realitatea este ceva mult prea larg și complex pentru a putea încadra într-un singur indice financiar stadiul unei țări sau a unei comunități locale.

Desigur, tot ceea ce înseamnă economia fericirii poate fi mult îmbunătățit, însă personal, intuiesc că în următoarele decenii și secole, se vor aborda alți indici, mult mai cuprinzători și riguroși decât PIB-ul si alte asemenea concepte materialist-financiare, pentru a măsura bunăstarea unei populații și a elabora niște politici în consecință. Mereu se vor adăuga alte și alte criterii demne de luat în seamă, astfel încât la fel ca noi toți și toate celelalte care ne înconjoară, și acești indici, studii și ranking-uri statistice, vor evolua în continuu, către infinit.

În încheiere, simt nevoia să vă recomand pentru ultima oară să studiați și să vă documentați pe tema economiei fericirii. Nu am să vă împărtășesc concluziile și opiniile pe care le-am tras eu în urma studierii acestei teme, ideea este ca părerile pe care vi le formați să fie cât mai autentice și neinfluențate de către nimeni și nimic. Ceea ce vă pot împărtăși însă este că am început să mă informez pe marginea acestei teme deoarece am dorit să îmi demonstrez ceva ce, până la urmă, mi s-a dovedit a fi adevărat:

Oamenii cei mai fericiți, care beneficiază de cea mai bună educație, sănătate, infrastructură, nivel de trai, PIB, grad scăzut de corupție și orice altceva ne-am mai dori noi ca să fim mulțumiți, sunt cei cu cel mai înalt nivel de conștiință, adică cei care dau dovadă de cel mai mic grad de ignoranță, egoism și individualism.

Încă o dată, acesta este cel mai important lucru de reținut.

Sursa foto: Shutterstock

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: