Când am început acest blog, mă gândeam ca cele mai importante idei și mesaje pe care voi dori să le transmit, să nu le dezvolt într-un mod prea explicit, ci să le las mai mult ca lucruri care să se citească printre rânduri, ca acele mesaje care să rezulte implicit din fiecare material publicat. Motivul unei asemenea abordări nu este vreo secretomanie sau rea-intenție din partea mea, ci în principal faptul că, cu cât am creat mai multe materiale, cu atât m-am convins mai mult de relativitatea și limitările foarte mari ale cuvintelor. Uneori, a te exprima în cuvinte este ca și când ai încerca să atingi intangibilul sau să te sprijini în gol. Unele lucruri, pur și simplu nu pot fi exprimate totalmente în cuvinte; pentru a fi înțelese pe deplin, este infinit mai relevant și mai util ca acele lucruri să fie trăite și simțite pe propria piele.
Totuși, ca și o provocare personală, am decis să schimb această abordare și să încerc să îmi exprim punctele de vedere inclusiv cu privire la asemenea concepte, extrem de dificil de explicat în cuvinte. Acesta este primul material dintr-o serie care va aborda niște teme foarte abstracte. Materialele pe aceste subiecte nu vor fi prea multe, însă atâtea câte vor fi, mă voi strădui, atât cât mă duc capul și priceperea, să le fac cât mai inteligibile posibil.
Trebuie să precizez că nu am studiat foarte mult subiectele de acest tip înainte de a scrie sau vorbi despre ele, mă refer, nu am calificări în filozofie, psihologie, teologie sau spiritualitate în general, nici nu am citit foarte multe cărți în aceste domenii. Este vorba despre păreri, observații și convingeri pur personale, acumulate prin trăire proprie sau contemplare asupra acestor subiecte, ceea ce face ca aceste materiale să fie foarte autentice. De aceea, vreau să vă atenționez că, în ciuda faptului că mereu voi încerca să fiu cât mai obiectiv posibil, în egală măsură, sunt conștient că subiectivismul este un „păcat” de care nu m-am putut elibera întru totul.
De asemenea trebuie să vă avertizez că, deși par a fi teme abstracte si filozofice, acestea sunt extrem de importante pentru fiecare dintre noi. Este vorba despre acele concepte care formează de fapt infrastructura mentalității, convingerilor și principiilor după care ne ghidăm viețile, este vorba despre acele elemente care formează însăși ființa oricăruia dintre noi.
Vreau să vă avertizez încă de acum că toate conceptele abordate în această serie sunt extrem de sensibile. Este vorba despre idei și principii pentru care oamenii, de mii de ani, au murit sau au omorât, au construit sau distrus legături cu cei din jur. De aceea, este posibil ca punctele de vedere pe care le voi exprima prin aceste materiale, să deranjeze pe mulți dintre voi.
Trebuie să vă atenționez și că multora dintre voi, ceea ce urmează în acest material și în celelalte din această serie, s-ar putea să vi se pară de-a dreptul nebunesc, halucinant sau scandalos. În această idee, vreau să avertizez eventualii urmăritori care au convingeri puternic religioase, tradiționaliste sau naționaliste, că acest material și celelalte din această serie, li se vor părea, în cel mai bun caz, prostii incredibile și de neînțeles, iar în cel mai rău caz, blasfemii. Din acest punct de vedere, ideile pe care le voi exprima în acest material și în următoarele din serie, sunt cele care acum nu mai mult de 200 de ani, ar fi trimis pe cineva la arderea pe rug sau trasul pe roată. De fapt, cred că toate materialele de pe acest blog se încadrează, mai mult sau mai puțin, în această notă scandaloasă.
Nici progresiștii și cosmopoliții, adică aceia dintre voi care sunteți orientați către știință, tehnologie, globalizare, drepturi și libertăți, non-conformism, europenism sau occidentalism, nu veți fi mai fericiți decât naționaliștii și tradiționaliștii de materialele din această serie. Literalmente, vă voi pune la încercare convingerile, principiile, progresismul, toleranța și deschiderea la nou, astfel încât, dacă decideți să continuați alături de mine, gândiți-vă că începând cu prezentul material, această serie vă va testa limitele suportabilității în anumite privințe.
Dacă sunteți pregătiți, țineți-vă bine, și să începem.
Ce înseamnă deschiderea radicală a minții
Dați-mi voie să vă întreb: Cum vi se par persoanele care aparțin comunității LGBT? Ce părere aveți despre vaccinare? Care este opinia voastră despre 5G? Cum vi se pare non-conformismul sexual, vestimentar, verbal sau de orice alt tip? Ce părere aveți despre a-ți face un tatuaj sau un piercing? Cum vă înțelegeți cu religia și cu persoanele credincioase? Ce părere aveți despre drepturile minorităților?
În zilele noastre, observ că o „persoană deschisă la minte” este percepută ca fiind cineva non-conformist, înclinat către modernitate și libertate. Cu siguranță, este ok și dacă ajungi la un asemenea stadiu de mentalitate și conștiință. Însă asta este tot? Acesta este maximul de deschidere a minții și de conștiință pe care îl poate atinge cineva?
Bineînțeles că nu. În materie de non-conformism și deschidere a minții, ca în toate celelalte aspecte ale realității și vieții, există mai multe niveluri și perspective din care se pot interpreta aceste concepte. De fapt, nivelurile și perspectivele sunt infinite. Oare pe această scară, care se termină cu plus infinit, unde te afli tu?
O minte umană poate fi închisă (adică obtuză și limitată), deschisă, sau deschisă la modul radical.
Ceea ce vreau să spun este că, ok, foarte bine dacă ești un om tolerant, care nu îi judecă pe ceilalți după rasă, aspect, naționalitate sau orientare sexuală, foarte bine dacă ai convingeri bazate pe libertate, democrație și alte valori asemenea, însă chiar și așa, non-conformismul și progresismul, aflate la un asemenea stadiu, sunt de fapt la un nivel foarte limitat. Despre asta vom vorbi în acest material: cât de departe poate merge de fapt deschiderea unei minți umane. Există limite în realitate?
În primul rând, ce înseamnă să ai mintea deschisă la modul radical? Vreau să vă găsiți propria definiție a acestui concept. Ce înseamnă pentru voi a avea o minte deschisă radical?
Cred că unele definiții ar trebui să le căutăm în noi înșine, nu în vreun dicționar. Mai mult, cred că unele concepte au atâtea definiții câți oameni sunt. Cred că anumite concepte sunt imposibil de standardizat în definiții universal valabile pentru toată lumea.
Fără să încerc să vă influențez în vreun fel, ci doar să vedeți că poți găsi definiția unor concepte în tine însuți, am să vă împărtășesc definiția proprie și personală a deschiderii minții la modul radical, pe care am găsit-o în conștiința mea:
Pentru mine, a avea mintea deschisă la modul radical înseamnă:
– a nu te agăța de cineva sau de ceva, indiferent dacă este vorba despre persoane, sentimente, aspecte profesionale, concepte, ideologii sau convingeri;
– a lua în calcul orice posibilitate;
– a înțelege că 99,99% din ceea ce știi, nu știi din propria experiență sau trăire ci de la alții, de pe internet, din cărți sau din interacțiuni cu alți oameni, astfel că, în realitate, știi cu oarecare certitudine doar 0,1% din ceea ce tu crezi că știi.
Găsiți mai multe detalii despre cunoaștere AICI.
Ceea ce vreau să spun este că, dacă tu crezi că Pământul este rotund sau plat, că vaccinarea este utilă sau nu, că există Dumnezeu sau nu, că Bill Gates, George Soros sau Vladimir Putin sunt răi sau buni, asta se datorează numai și numai unor surse de informare: cărți, presă, internet sau alte persoane, cărora tu le acorzi încredere din motive pur subiective.
Ca să fiu și mai exact: dacă tu ai convingerea că Pământul este rotund, asta este pentru că așa ai învățat la școală, din manualul de geografie, și fiindcă așa ai văzut în niște fotografii de la NASA. Te gândești, bineînțeles, că Pământul sigur este rotund, fiindcă ce motiv ar avea cei care te-au învățat la școală sau NASA să mintă cu așa ceva? Ce ar avea de câștigat NASA sau sistemul de învățământ, să promoveze ideea că Pământul cu certitudine este rotund, când de fapt, el ar fi plat sau ar avea altă formă? Este evident că cei care cred orice altceva sunt limitați, dezinformați, manipulați, retrograzi, proști etc. Datorită unor asemenea convingeri și abordări, în general mă refer, nu doar cu privire la teoria formei Pământului, tu te intitulezi progresist și deschis la minte, sceptic, inteligent, foarte bine informat și foarte greu de manipulat.
Acesta însă nu este adevăratul progresism sau scepticism. Deschiderea radicală a minții la care mă refer eu aici intervine atunci când realizezi că de fapt tu, niciodată nu ai ajuns undeva în cosmos, astfel încât să poți vedea într-adevăr care este forma Pământului, dacă acesta este rotund, plat sau pătrat, și cel mai probabil, nici nu vei vedea vreodată. Adevărul adevărat este că habar nu ai. În general, oamenii s-au obișnuit să își imagineze Pământul ca pe o sferă perfectă. Așa apare și în cărți, în desene, în globuri pământești geografice și în reprezentări computerizate 3D. Totuși, dacă ne informăm mai bine, părerea generală actualmente este aceea că Pământul este rotund, însă nu o sferă perfectă. Atunci…care este forma Pământului în final? Și care mai este rostul sau miza acestui război ideologic între adepții teoriei Pământului rotund și cei ai teoriei Pământului plat?
Vreau să conștientizăm importanța imensă și profunzimea unei asemenea perspective și filozofii asupra realității. Atunci când conștientizezi faptul că în realitate, aproape tot ceea ce cunoști, știi de la alții, realizezi că de fapt, cei care cred altceva decât crezi tu, o fac din aceleași motive din care tu ai propriile convingeri: consumă doar anumite surse de informare, din motive cum ar fi faptul că asta este educația pe care a primit-o sau că se scrie bine, se vorbește bine, platforma pe care se găsesc informațiile consumate este ok, sursa de informare are autoritate larg cunoscută etc.
Însă acestea ar trebui să fie criteriile după care descoperim adevărul?
Care este diferența dintre o asemenea abordare și o dogmă religioasă în care fanaticii cred orbește? Cum poți să te crezi progresist, bine informat, sceptic și greu de manipulat, dacă ai încredere oarbă în orice îți zice cineva, doar fiindcă se recomandă ca fiind ”mare om de știință” sau ”laureat Nobel”? Ai încercat vreodată să verifici măcar recomandările unui asemenea personaj, sau pur și simplu, ai încredere fiindcă sursa ta de informare ți se pare ok? De ce crezi că acea sursă de informare, și nu alta, este cea mai credibilă? Vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiți profund și serios ce vă dă încredere într-o sursă din care vă alimentați constant, spre deosebire de altele. Să fie vorba oare de faptul că acea sursă de informare, și nu altele, îți reconfirmă și îți întărește ideologiile, dogmele și prejudecățile pe care le ai tu adânc înfipte în minte?
De ce crezi că George Soros și Bill Gates sunt răi și Vladimir Putin este bun, sau invers? Adevărul este că 99,99% dintre cei care își dau cu părerea despre aceste personaje cu renume mondial, nu știu cum sunt de fapt acești oameni, fiindcă nu i-au cunoscut. Citesc și văd lucruri despre ei, că au făcut sau zis ”x” și ”y” chestie, însă în realitate, noi nu am fost acolo să vedem că într-adevăr a fost așa, noi nu cunoaștem acești oameni, nu știm cum sunt ei de fapt. Doar aflăm din diverse surse diferite lucruri, însă ce ne oferă garanția că acele surse sunt într-adevăr cele mai credibile? Atenție! Este o mare diferență între a aprecia o sursă ca fiind cea mai credibilă, în comparație cu a fi cea mai credibilă PENTRU NOI.
”Practic, să înțeleg că a avea mintea deschisă la modul radical înseamnă să reneg tot ceea ce cred și să mă îndoiesc de tot, să încetez să cred că Pământul este rotund, și să încep să cred că planeta noastră este plată?” Nicidecum. A avea o minte deschisă la modul radical nu înseamnă să fii nebun, paranoic sau prost. Înseamnă doar să ai curiozitatea, deschiderea de a interacționa și cu alte perspective, concepte sau ideologii, decât cele care ne fac pe noi să ne simțim cel mai confortabil și ne servesc cel mai bine interesele și simțul nostru de părtinire. Înseamnă să descoperi asemenea noi perspective, concepte și ideologii cu mintea liberă de orice preconcepții și prejudecăți, ca și cînd ai afla pentru prima oară că există așa ceva. Înseamnă, în exemplul cu forma Pământului, dacă tu ai convingerea că planeta este rotundă, să cauți și surse de informare care susțin că Pământul este plat, să vezi tu, cu ochii tăi, și să apreciezi tu, cu mintea ta, argumentele și convingerile acestei categorii de oameni. Ai curiozitatea să faci așa ceva? Dacă da, înseamnă că ești într-adevăr o persoană deschisă, realmente sceptică, bine informată și greu de manipulat. Dacă găsești tot felul de motive să nu faci un asemenea studiu și demers, cum că ar fi inutil, pierdere de timp etc., dar vreme îți găsești să râzi și să critici pe adepții teoriei Pământului plat ori de câte ori ai ocazia, înseamnă că ești o persoană limitată și îndoctrinată.
Toată viața mea am fost pasionat de istorie, însă am realizat la un moment dat că în realitate, nu putem ști cu certitudine ce s-a întâmplat cu privire la un anumit personaj sau eveniment din trecut. Majoritatea surselor istorice pe care le avem la dispoziție acum, sunt în general cronici scrise cu zeci sau sute de ani după petrecerea evenimentelor despre care se relatează în respectivele cronici, care oricum, până astăzi, au fost rescrise și răstălmăcite de mai multe ori. În fața ochilor mei, am realizat că au ajuns doar niște povești, care nu am de unde să știu în ce măsură sunt adevărate. Să nu mai vorbim de faptul că o cronică, chiar și în forma sa originală, și chiar dacă a fost scrisă într-un moment contemporan evenimentelor relatate, este foarte posibil să fi fost concepută cu anumite interese ale momentului și cu foarte mult simț de părtinire. Cum putem ști cu maximă certitudine că Cezar, Traian, Napoleon sau Hitler au făcut într-adevăr ce scrie în cărțile de istorie?
Să ne îndreptăm puțin atenția asupra Imperiului Roman. Teoria general acceptată în acest moment este aceea că Imperiul Roman a fost un super-stat centralizat, condus de la Roma de către un împărat, care avea în teritoriile imperiului reprezentanți împuterniciți, numiți „guvernatori”, și care în perioada sa de maximă întindere teritorială s-a întins pe trei continente, din Anglia până în Irak-ul de azi și de la Rin în Germania, până în Africa de Nord. Aceeași teorie general acceptată astăzi susține că la un moment dat, acest imperiu glorios și fastuos a fost distrus de niște popoare rele și sălbatice, venite din nordul Europei sau din stepele Asiei, invidioase pe prosperitatea Imperiului Roman astfel că, din amestecul acesta de popoare, au rezultat națiunile europene care suntem astăzi.
Prea puțini sunt cei care pun la îndoială această concepție despre Imperiul Roman, invocându-se în susținerea acestei teorii general acceptate numeroase surse scrise, arhive și cronici, sau urme arheologice.
Eu cred totuși că, în zilele noastre, nu putem avea nicio certitudine cu privire la ceea ce a însemnat Imperiul Roman.
Cu privire la credibilitatea surselor scrise, am să amintesc doar cronica „Getica” (posibil intitulată „Gotica” în versiunea sa originală), care pe vremea când eram eu la școală, reprezenta un dintre principalele surse de documentare a manualelor de istorie în România. Această cronică a fost scrisă de către un got romanizat din Italia, Iordanes pe numele său, care la vremea sa încerca să dea legitimitate popoarelor gotice care aveau o influență din ce în ce mai mare în acea vreme. Citind recent „Getica” sau „Gotica” lui Iordanes, am descoperit că această cronică este de fapt o poveste care sugerează o confuzie între goți și geți, susținând că geții (același neam cu goții în concepția autorului) au venit din nordul Germaniei, că Burebista, Deceneu sau Decebal (conducători geți) au fost de fapt goți și că astfel, acest popor ar fi cel mai extraordinar dintre cele care au existat vreodată. De unde putem ști cu certitudine că este așa sau nu? Cum putem ști că lucrurile s-au întâmplat așa cum susține Iordanes sau că de fapt, adevărul este așa cum scrie în cronicile lui Cassius Dio, Strabon sau Pliniu?
Despre sursele arheologice, am să vă invit să vă imaginați puțin cum se va vedea civilizația noastră europeană peste 2000 de ani. Să ne imaginăm că civilizațiile care vor trăi aici în anii 4000, vor descoperi surse scrise și arheologice despre noi, așa cum noi găsim astăzi surse despre Imperiul Roman. Vor găsi pe tot cuprinsul actualei Uniuni Europene urme de autostrăzi, arhitectură și cultură asemănătoare. Dacă vor fi limitați și închiși la minte, și ei vor putea interpreta că Uniunea Europeană a fost o super-țară, condusă de niște organe centralizate, cu organe de conducere împuternicite pe întreg teritoriul Uniunii, ca niște guvernatori în provincii, că această țară s-a întins pe tot cuprinsul Europei, că aici se vorbea doar engleza și alte concluzii asemenea. Noi știm că o asemenea perspectivă este foarte departe de adevăr. De unde știm că este mai adevărat ceea ce credem noi astăzi că a însemnat Imperiul Roman? Cum putem ști cu certitudine că Imperiul Roman a fost ceea ce credem noi, sau că, în schimb, poate a fost o organizație de genul Uniunea Europeană a zilelor noastre?
Despre barbarii răi, vandali și huni care au distrus și jefuit Imperiul Roman, să ne gândim că sunt aproape 1000 de ani despre care azi ne lipsesc cu desăvârșire aproape orice surse, scrise sau arheologice. De aceea, respectiva perioadă este și cunoscută în istoria omenirii ca Mileniul Negru sau Mileniul Întunecat. În asemenea condiții, cum putem afirma cu certitudine si cum putem preda în scoli faptul că vandalii, hunii sau orice alt popor, a fost rău sau bun?
Imperiul Roman este doar un exemplu, îndrăznesc să cred că la fel se întâmplă și în cazul celorlalte imperii din istoria omenirii. Cu cât perioada este mai îndepărtată de cei care o studiază ca și moment istoric, cu atât incertitudinea este mai mare. De aceea, afirmarea sus și tare a unor certitudini cu privire la niște lucruri care s-au petrecut în trecut, nu poate reprezenta decât ori ignoranță, ori manipularea unor date cu egoism, interes și mult simț de părtinire. În toate variantele, este vorba despre minți închise și limitate.
O minte deschisă la modul radical înseamnă a nu te agăța de teoria Pământului rotund sau plat, conformism sau non-conformism, globalism sau naționalism, capitalism sau comunism, teism sau ateism, ci în loc de o asemenea îmbrățișare, de cele mai multe ori, fără discernământ a unui concept sau ideologie, să descoperi și să apreciezi tu însuți toate aceste perspective, liber de orice așteptări sau gânduri.
Nu este vorba doar despre religie, istorie, filozofii, doctrine politice sau teoria formei Pământului. De fapt, o minte deschisă sau închisă se manifestă în toate detaliile vieții, de la politicianul cu care simpatizezi, până la ce produse cumperi de pe raftul magazinului.
Poate părea atât de simplu citind sau ascultând pe acest blog, însă în realitate, observ că este atât de complicat, pentru fiecare dintre noi, să aibă o asemenea abordare, cu adevărat sceptică și deschisă, în sensul de a descoperi diverse opinii și perspective fără prejudecăți și părtinire, într-un mod curios, relaxat și obiectiv. Probabil este atât de dificil pentru că asta înseamnă, înainte de orice, ieșirea din zona de confort, recunoașterea unor lucruri care poate că ne-ar pune, cel puțin temporar, în situații deranjante, ba chiar poate că ne-ar cauza depresii sau crize existențiale. De exemplu, sunt puțini credincioși care sunt dispuși să recunoască faptul că au religia pe care o au fiindcă au fost botezați în acea religie, nu fiindcă și-au ales-o conștient sau din convingere. Practic, puțini creștini sau musulmani realizează că sunt creștini sau musulmani fiindcă aceasta este religia majoritară a comunității în care s-au născut sau au fost botezați.
Pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine despre ce este vorba, am să vă expun mai departe mai multe exerciții de deschidere radicală a minții. Vreau ca în următoarea perioadă să vă gândiți, documentați, să contemplați, trăiți și să luați în calcul foarte serios oricare dintre exercițiile următoare, doar pe cele care simțiți că vi se par false, incorecte, prostii sau enormități. Vreau să vă concentrați exact pe acele exerciții care simțiți că vă deranjează, revoltă sau enervează. Vreau să vă lăsați deoparte pentru un moment opiniile, ideologiile și principiile și să vedeți cum este să crezi exact în conceptele opuse. Vreau să observați cum se simte asta. Vreau să explorați până la epuizare fiecare dintre exercițiile cărora, în primă fază, simțiți nevoia să le opuneți rezistență. Nu mai rezistați pentru o clipă, îmbrățișați acele perspective ca și când ar fi convingerile în care credeți voi cel mai mult. Vedeți cum vă simțiți și cum gândiți din respectiva optică. Reveniți apoi la optica voastră obișnuită și vedeți cum vă simțiți după un asemenea exercițiu.
O vom lua gradual, unele exerciții poate că într-adevăr vor fi absurdități totale, însă absurditatea este irelevantă în acest context, ideea principală a acestor exerciții fiind aceea de a-ți demonstra ție însuți niște chestii într-un mod cât mai autentic și personal posibil, prin studiu, documentare, căutare, procesare și trecere prin propriul filtru a unor informații pe care le priveai ca fiind adevărate sau false, preluându-le ca atare de la alții. În cazul ideal, demonstrarea adevărului sau falsității unui concept sau al unei informații, ar trebui făcută prin trăire proprie, practic, să devii și să fii pentru o perioadă lucrul care vrei să vezi dacă este adevărat sau fals.
Exerciții de deschidere a minții la modul radical
Luați în calcul posibilitatea, heterosexuali fiind, că puteți avea o relație interumană normală cu o persoană aparținînd comunității LGBT.
Luați în calcul posibilitatea ca cineva cu multe tatuaje și piercing-uri să nu fie un sălbatic sau un ciudat.
Luați în calcul posibilitatea ca cineva care are alte concepții, preferințe, interese și mentalități decât voi este doar diferit, nicidecum rău sau inferior vouă.
Luați în calcul posibilitatea ca politicianul preferat, dacă aveți vreunul, să fie cel mai corupt și rău intenționat din toată scena politică a țării voastre.
Luați în calcul posibilitatea ca țara voastră să nu fie cea mai bună/rea de pe planetă, după caz, în funcție de percepția pe care o aveți pe această temă.
Luați în calcul posibilitatea că există o religie mai dreaptă și mai bună decât cea de care aparțineți și în care credeți cu multă convingere.
Luați în calcul posibilitatea ca Occidentul să fie cel care manipulează și spală pe creier omenirea.
Luați în calcul posibilitatea ca Vladimir Putin să nu aibă niciun aparat de propagandă anti-occidentală.
Luați în calcul posibilitatea ca socialismul să fie o doctrină politică și economică superioară, mai bună decît capitalismul.
Luați în calcul posibilitatea de a nu avea nevoie de averea pe care o dețineți, dacă sunteți mai înstăriți.
Luați în calcul posibilitatea de a ajunge milionari în dolari, urmându-vă scopul în viață și pasiunea. Găsiți AICI mai multe despre găsirea propriului scop în viață și ce înseamnă acest concept.
Luați în calcul posibilitatea ca oculta mondială și Noua Ordine Mondială să fie/nu fie o teorie a conspirației (după caz).
Luați în calcul posibilitatea ca evreii să nu fi fost gazați în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Luați în calcul posibilitatea ca George Soros și Bill Gates să fie într-adevăr niște filantropi care vor numai binele omenirii.
Luați în calcul posibilitatea ca nimeni să nu vrea să ne omoare prin vaccinuri, unde 5G și mâncare mult prea bogată în calorii.
Luați în calcul posibilitatea ca naționalismul/globalismul, după caz, în funcție de percepția pe care o aveți pe această temă, să fie calea către o țară mai bună.
Luați în calcul posibilitatea că extratereștrii există și că trăiesc pe Marte și pe Venus.
Luați în calcul posibilitatea că Pământul este plat.
Luați în calcul posibilitatea că Antarctica nu există.
Luați în calcul posibilitatea ca eroii și martirii glorificați în istoria țării tale, să nu își merite statutul de eroi sau martiri naționali.
Luați în calcul posibilitatea de a fi creștini, musulmani, budiști, sau altă religie după caz, doar fiindcă aceasta este religia majoritară a comunității în care v-ați născut și ați fost botezați. Cu alte cuvinte, luați în calcul posibilitatea de a nu avea religia în care credeți din convingere.
Luați în calcul posibilitatea de a nu fi persoana potrivită în contextul în care vă aflați: în familie, la muncă, în orașul ori țara în care trăiți, sau în orice alt context asemănător.
Luați în calcul posibilitatea ca Isus, Mohamed, Buddha și alți profeți, în funcție de religia pe care o aveți, să nu fi existat în realitate.
Luați în calcul posibilitatea ca ceea ce numiți ”realitate” să fie de fapt o iluzie.
Luați în calcul posibilitatea ca un desen animat să fie de fapt realitatea veritabilă.
Priviți-vă mâna și luați în calcul posibilitatea ca mâna voastră, pe care o aveți în fața ochilor, să fie de fapt Dumnezeu.
Priviți o mobilă sau orice alt obiect din camera în care vă aflați acum, și luați în calcul posibilitatea ca respectiva mobilă sau obiect să fie la fel de importante ca țara sau religia voastră, persoana voastră, a părintelui sau copilului vostru.
În fine, luați în calcul posibilitatea ca tot ceea ce găsiți pe acest blog, să fie o minciună și o falsitate.
Concluzii
În final, luați în calcul posibilitatea ca orice să fie posibil. Trebuie doar să avem deschiderea, curiozitatea, perseverența și tragerea de inimă să aflăm cum stau lucrurile de fapt.
Sursa foto: Shuterstock
transcendental.com 