Un sine limitat încearcă să își îndeplinească dorințele pentru plăcere. Pentru a supraviețui în fiecare zi, strânge și jefuiește resurse în neștire, minte, înșală, seduce, se plânge, se revoltă, venerează puterea, banii și sexul, reține atenția și dragostea pentru a câștiga conformarea celorlalți la ceea ce vrea el, face orice pentru a se simți deasupra altora, se simte superior, urăște să piardă. Asemenea calități egocentriste și narcisiste au fost responsabile pentru supraviețuirea speciei noastre acum mult timp.
Înainte să parcurgeți ceea ce urmează, recomand să vă uitați întâi peste materialul publicat AICI, pentru o mai bună și profundă înțelegere a ceea ce înseamnă sinele. Dat fiind că acesta este un concept extrem de larg și complex, precum și pentru că sinele și transcenderea sa reprezintă, până la urmă, ideea centrală a acestui blog, voi mai tot publica materiale despre sine și nenumăratele subiecte conexe acestuia.
Materialul de față este rezultatul observațiilor și contemplării pe care în ultimul timp, le-am făcut personal asupra sinelui. Acest concept mă interesează foarte mult și pentru că este genul de subiect despre care nu găsești prea multe cărți și materiale de studiu, cel puțin, nu în mod explicit despre sine și ce înseamnă acesta cu adevărat. Eventual, despre sine se mai găsesc informații în psihologie, filozofie, literatură, religie, însă nicăieri în aceste discipline, eu nu am găsit până acum o viziune și explicații holistice asupra conceptului. De aceea, sinele este cu atât mai valoros în contextul acestui blog, cu cât studierea și înțelegerea sa presupune foarte multă implicare și experiență personală. Foarte greu se găsesc despre sine cărți sau podcast-uri pe Youtube, în care să afli totul de la cineva care a studiat și experimentat deja ceea ce înseamnă acest concept; trebuie tu însuți să descoperi sinele și ceea ce înseamnă acesta.
Ce este sinele?
Înainte de a intra în tema propriu-zisă a materialului, am să reiau, foarte pe scurt, ce înseamnă sinele.
Să ne gândim la un obiect ”neînsuflețit” cum ar fi un creion sau o foaie de hârtie. Putem face orice vrem cu un asemenea obiect, îl putem folosi, îngriji, arunca, rupe, strica, orice am face, un obiect așa cum este un creion sau o foaie de hârtie, nu ni se va opune niciodată.
În comparație, un obiect ”însuflețit”, cum ar fi un animal, o insectă, un pește sau un om, nu va face chiar tot ce vrem noi. De exemplu, dacă încercăm să ”rupem” sau să ”stricăm” un asemenea obiect, dacă intervenim în vreun fel în mediul său înconjurător, acesta va reacționa, pozitiv sau negativ, în funcție de intențiile și sensul acțiunilor noastre.
Diferența între un obiect ”neînsuflețit” față de unul ”însuflețit” constă tocmai în această reacție, care este rezultatul sufletului deținut de ființele vii. Acest ”suflet”, acest ”ceva” care determină o ființă vie să reacționeze, nu este altceva decât sinele. Pentru mai multe detalii despre conceptul propriu-zis, așa cum specificam și la începutul acestui material, aruncați un ochi AICI, fiindcă mai departe, vom vedea împreună cum se manifestă sinele, adică ”sufletul”, acel ”ceva” care ne determină atât pe fiecare dintre noi, cât și pe orice altă ființă vie din Univers, să reacționeze, pozitiv sau negativ, în funcție de cauza care produce reacția.
Cum se manifestă sinele
1. Obișnuiesc să merg pe jos la serviciu. Pentru a intra în clădirea unde lucrez eu, trebuie străbătută o curte mare, în care se intră pe o poartă. În rarele situații când merg la serviciu cu mașina, am observat că am tendința, atunci când intru pe poartă, să încetinesc și să mă asigur că nu este niciun pieton pe care l-aș putea pune în pericol trecând cu mașina pe acolo. Am realizat că eu am această tendință deoarece, în majoritatea cazurilor, eu însumi trec respectiva poartă ca și pieton, spre deosebire de aproape toți conducătorii auto care trec acea poartă, și care nu se asigură de vreun eventual pieton, așa cum obișnuiesc eu.
La un nivel foarte profund, diferența între mine și ceilalți există tocmai la nivelul sinelui fiecăruia dintre noi. Cei care sunt mai rar pietoni, nu știu atât de bine cum este să te afli într-o asemenea situație, neavând un, să-l numim așa, ”sine de pieton”, suficient dezvoltat. Asta înseamnă că sinele lor nu este interesat prea mult cu privire la ceea ce presupune a fi pieton. Din postura de șofer, care circulă pe stradă mai mult cu mașina, sinele și tot ceea ce implică supraviețuirea și prosperitatea sa, presupune cu totul alte preocupări decât a te asigura sau nu de pietoni atunci când treci o poartă. Sinele de șofer presupune mai mult chestiuni care țin de viteza de circulație, starea și accesibilitatea drumului, tipul de mașină și așa mai departe. În schimb eu, care circul mai mult pe jos și am astfel un ”sine de pieton” foarte dezvoltat, chiar și atunci când conduc mașina, nu mă pot separa cu totul de ceea ce înseamnă a fi pieton, astfel că, și atunci când sunt la volan, iau în calcul cum este să fii în acea ipostază.
Știu că asemenea exemple pot părea simpliste, truisme imbecile sau despicări inutile ale firului în patru, însă vă rog să le priviți serios și să vedeți cât de profund funcționează sinele și până unde trebuie căutat pentru a înțelege cu adevărat ce înseamnă acesta. Singura cale de a pricepe și transcende sinele este aceea de a observa toate aceste detalii și ”nimicuri” cu mintea deschisă, fără prejudecăți și simț de părtinire. Așa că, vă invit să apreciați la adevărata lor importanță exemple precum cel de mai sus.
Nu mă pierdeți, urmăriți-mă în continuare.
2. Cunosc un patron care este implicat în industria petrolieră. Anul trecut, cu ocazia alegerilor prezidențiale din SUA, a devenit brusc interesat de acest proces electoral și mai mult, s-a transformat într-un mare suporter al candidatului Donald Trump. De ce? Pentru că un partener din State i-a comunicat că, dacă Trump câștigă alegerile, acesta va continua relațiile cu China într-o notă tensionată, iar urmare a acestei politici, o parte din activitatea companiei respective se va muta din China în Europa, iar el urma să aibă foarte mult de câștigat din asta. Sinele de patron al cunoștinței mele era preocupat doar de statutul său de proprietar de firmă, menținerea și prosperitatea sa ca atare. Au contat pentru el toate mârșăviile și tâmpeniile făcute de Donald Trump din poziția de președinte timp de 4 ani? Bineînțeles că nu.
Era fascinant pentru mine să observ cum, ori de câte ori vorbeam cu acest om pe tema alegerilor 2020 din SUA, el încerca să îmi aducă tot felul de argumente cum că Donald Trump este cel mai bun candidat, că a dezvoltat economia, că a creat o grămadă de locuri de muncă etc., când de fapt, tot ceea ce îl interesa pe el era relocarea afacerii partenerului său în Europa, pentru a își dubla veniturile și, prin această dublare, să își hrănească sinele de patron. Cel mai uimitor a fost să văd cum, încercând să mă convingă pe mine, aveam sentimentul că, la un nivel foarte profund, acest om, sau mai bine zis, sinele său, încerca să se auto-amăgească cu toate acele motive și argumente despre viabilitatea lui Trump în poziția de președinte al SUA. Simțeam că asist la un proces de auto-justificare și auto-îndoctrinare cu singurul scop de a se asigura supraviețuirea și prosperarea acelui sine de patron, îngrijorat și terifiat de faptul că, dacă nu câștigă Trump alegerile, partenerul său nu își va mai reloca afacerile în Europa, el nu își va mai dubla veniturile și din patron, va ajunge un om sărac și neimportant. Aceasta este spirala și gândirea din spatele oricărui sine: teama de schimbare, nou și necunoscut, care este percepută de către orice sine ca o dispariție, efectiv, același lucru cu moartea.
A câștigat Trump alegerile? Nu. Și-a relocat partenerul cunoștinței mele afacerile în Europa? Nu. A sărăcit cunoștința mea? Nicidecum. Însă asta nu contează fiindcă sinele este, de foarte multe ori, sinonim cu ignoranța, teama, egoismul și gândirea limitată, pe termen foarte scurt.
Așa cum persoana de care vă povestesc era interesată de câștigarea alegerilor din SUA de către Donald Trump, eu eram și sunt în continuare interesat de sine, așa că tocmai acest interes m-a făcut să observ în profunzime și să înțeleg ce se ascunde de fapt în spatele susținerii vehemente a lui Donald Trump la candidatura președinției SUA. Pentru o foarte bună înțelegere și transcendere a sinelui, exact o asemenea privire și observare în profunzime ar trebui să facem, atât a sinelui nostru, cât și a altor sine care ne înconjoară.
3. Același patron despre care vă vorbesc a angajat în cursul anului trecut o persoană care, în scurt timp, s-a dovedit a fi un monument de incompetență și superficialitate pe postul ocupat. Totuși, cunoștința mea păstrează și în ziua de azi acea persoană la el în firmă, deoarece mama respectivei are grijă din când în când de mama cunoștinței mele, iar teama sa este că, dacă îi dă afară fiica, nici ea nu o va mai ajuta pe mama sa. Și atunci, ce s-ar întâmpla? Ar trebui să găsească pe altcineva care să aibă grijă de mama lui, poate pentru mai mulți bani decât salariul pe care îl plătește deja fetei respective, sau poate chiar el însuși ar trebui să facă acest efort. Acceptă sinele său așa ceva? Bineînțeles că nu, sinele este interesat doar în activitățile și lucrurile care îi mențin și hrănesc statutul de patron, iar alocarea de prea mult timp sau bani îngrijirii mamei, ar știrbi această imagine.
Astfel că, așa cum sinele despre care vorbim se auto-înșală și auto-îndoctrinează că Donald Trump este de fapt un personaj bun, când în realitate, tot ceea ce îl interesează este o afacere bănoasă, la fel, același sine, se auto-înșală și auto-îndoctrinează cu ideea că, de fapt, este bine să o țină ca salariată pe acea persoană, deși îi creează în continuare o grămadă de probleme.
4. Până acum, nu mi-am exprimat nicio opinie propriu-zisă cu privire la pandemia de coronavirus care, la momentul la care acest material este conceput, face încă ravagii și este subiectul nr. 1 în toată lumea.
În primul rând, observ că atunci când vine vorba despre acest subiect, se delimitează două categorii de oameni și două perspective opuse asupra pandemiei, care ies în evidență:
Pe de o parte, sunt cei pe care eu îi numesc ”conspiraționiști-conservatori”, care ori nu cred în existența virusului, ori cred că există, dar că nu este decât o simplă răceală, că virusul este fabricat, că vaccinurile nu sunt bune fiindcă fac parte dintr-un plan al ocultei mondiale de înrobire a umanității, că George Soros și Bill Gates intenționează să micșoreze populația omenirii prin aceste vaccinuri, că Big Pharma intenționează să profite de situație și să facă din aceste vaccinuri sute de miliarde de dolari, că toată pandemia este o farsă, un pretext pentru a instaura Noua Ordine Mondială, sau că este un plan de-al QAnon, Donald Trump, Boris Johnson și al celorlalți ”băieți buni” de a stăvili migrația la nivel global etc.
Pe de altă parte, sunt cei pe care eu îi numesc ”progresiști materialistico-științifici” sau mai pe scurt ”hipsteri”, care cred în existența virusului și în gravitatea situației, în general acceptă sau chiar susțin restricțiile impuse de către autorități din cauza pandemiei, cred și susțin vaccinarea, au încredere foarte mare sau totală în medicină și în știință etc.
În al doilea rând, observ că cele două categorii se disprețuiesc, urăsc și critică reciproc, fiecare crezând despre cealaltă parte că este îndoctrinată, proastă, incultă, dezinformată, ignorantă etc.
În al treilea rând, strict punctul meu de vedere este acela că pandemia există numai și numai din cauza sinelui.
De ce cred asta?
Fiindcă acest coronavirus afectează major specia noastră, nu alta. Dacă, să zicem, oamenii de știință ar fi descoperit un virus care ar fi decimat populațiile de canguri sau de crocodili, s-ar mai fi decretat stare de pandemie, s-ar mai fi blocat țările, economiile, s-ar mai fi limitat atât de sever libera circulație a oamenilor și toate celelalte drepturi și libertăți fundamentale? Evident și, până la urmă, firește că nu. S-ar fi luat niște măsuri măcar pentru a stăvili infectarea în rândul cangurilor sau a crocodililor, s-ar fi preocupat oamenii de știință de crearea vreunui vaccin sau tratament? Bineînțeles că nu, am fi stat să urmărim ce se întâmplă fiindcă am fi privit totul ca un spectacol, un fenomen al naturii în care este mai bine să nu intervenim. Există vreo diferență între pandemia de coronavirus și un virus care ar afecta orice altă specie din acest univers? Este coronavirusul mai puțin spectacol, fenomen al naturii decât orice alt virus? Mulți conspiraționiști-conservatori nu vor fi de acord cu mine, însă în realitate, nu este nicio diferență, acest Covid-19 nu este altceva decât un fenomen natural, la fel ca oricare alt virus. Și atunci, de ce această panică, de ce acest circ și atâtea restricții, de ce a ajuns umanitatea într-o asemenea stare de parcă am fi într-un război mondial? Care este în principal diferența care impune o asemenea atitudine a oamenilor față de coronavirus, în comparație cu un virus care ar afecta orice altă specie? Este coronavirus într-adevăr mai ucigaș și mai periculos decât alte virusuri care afectează alte specii?
Nu.
Singurul motiv pentru care există această pandemie este sinele oamenilor. Coronavirus este o problemă fiindcă ne afectează pe NOI și ne afectează NOUĂ existența. De un virus care ar afecta altă specie și nu ne-ar afecta pe noi, nu ne-ar păsa câtuși de puțin. Am fi total indiferenți la o situație asemănătoare prin care ar trece cangurii sau crocodilii de exemplu.
Vreau să observați și să conștientizați voi înșivă această manifestare a sinelui și, în același timp, să îi observați toate implicațiile și consecințele. Încercați să înțelegeți magnitudinea consecințelor pe care le implică sinele, mai ales atunci când se simte în pericol de moarte. Vreau să observați cum uneori, sinele este în stare să întoarcă lumea pe dos și riscă să ruineze o întreagă civilizație, numai pentru a se salva și menține ca atare.
Despre asta vorbim aici, și nu este nimic de luat în derâdere sau tratat cu superficialitate atunci când este vorba despre sine.
Ba chiar încă mai profund de atât…Mai sunt o mulțime de virusuri și boli, cancere, soiuri de diabet și așa mai departe, încă mai înfiorătoare decât acest coronavirus, care afectează foarte sever sănătatea oamenilor, de foarte mult timp, probabil că unele dintre ele, de sute de ani. Ce are acest coronavirus atât de special? De ce toată această panică tocmai cu acest virus și nu cu altul care afectează lumea chiar acum, în acest moment? De ce suntem într-o stare de pandemie pentru un virus care la momentul în care este conceput acest material, are o rată de forme grave de 0,6%?
Deoarece acest virus este NOU, iar oamenii nu știu nici măcar acum întru totul cu ce se confruntă. Din această cauză toate restricțiile și carantinele instituite peste tot în lume la acest moment. Omenirea s-a pregătit și ”blindat” până acum pentru tot felul de situații cataclismice, războaie atomice, nucleare, invazii rusești în Occident, invazii occidentale în Rusia, însă nimeni nu s-a gândit la acest scenariu catastrofal: ce ne facem dacă apare un virus nou? Ce facem, suntem oare pregătiți în fața acestui gen de amenințare?
Deși asta este cea mai credibilă și posibilă cauză a problemei pandemiei, pare atât de greu de crezut că asta ar fi problema, încât am senzația că absolut toată lumea, inclusiv cele două categorii, ale conspiraționist-conservatorilor și ale hipster-ilor, o exclud, nici nu se gândesc la ea, și dacă prin absurd, cineva le prezintă și această perspectivă, o descalifică din start ca o absurditate, pe motiv că ”este o armată de specialiști, medici și oameni de știință care se ocupă de asta, sigur știu ei ce fac” (de partea hipster-ilor) sau ”este un plan bine pus la punct de către evrei și oculta mondială, etapa finală a unui proces care durează deja de zeci de ani, iar această pandemie este pretextul pentru a da lovitura de grație, motivul cel mai bun pentru a instaura Noua Ordine Mondială…” și alte argumente de acest tip (de partea conspiraționist-conservatorilor).
Constat că, deși o mare parte dintre noi am trecut deja de mii de ani de stadiul de triburi, se păstrează încă foarte viu animismul specific acestui stadiu. Mai exact, dacă în epoca triburilor, oamenii credeau că tot ceea ce îi înconjoară reprezintă spirite bune sau rele, în ziua de azi, la fel, oamenii cred că există una sau mai multe super-minți bune sau rele, care manevrează și coordonează tot ceea ce se întâmplă, ca și când oamenii de știință, specialiștii, experții sau marii bogătași ai planetei, ar avea vreun control.
În realitate, nimeni nu are niciun control. De fapt, nimeni nu știe cum să reacționeze și ce măsuri să aplice în această pandemie, fiindcă nimeni nu s-a gândit vreodată să preîntâmpine un asemenea scenariu. De aceea, un virus cu rata de 0,6% cazuri grave, a pus pe butuci economia, viața normală a fiecăruia dintre noi și sistemul medical global. Practic, aproximativ 100.000 de bolnavi mai grav în plus, la o populație de aproape 8 miliarde de oameni, au blocat întreaga omenire, și asta numai și numai din cauza ignoranței și superficialității guvernelor și autorităților supra-statale ale O.N.U.
În acest caz, dacă cineva de la O.M.S., sau Joe Biden, Boris Johnson, Vladimir Putin sau Emanuel Macron ar vedea că aceste cifre se mențin constant, cu atât mai mult cu cât acum există mai multe vaccinuri și campanii ample de vaccinare împotriva coronavirus, vor lua în calcul vreun moment să relaxeze restricțiile și să recunoască, mai mult sau mai puțin explicit, că totul a fost o exagerare tristă din cauza unei lipse crase de prevenție și de viziune? Bineînțeles că nu! Nimeni nu va face asta, sinele lor nu le va permite să recunoască așa ceva, nici față de alții, nici măcar față de ei înșiși, fiindcă în acest moment, eu sunt convins că toți acești oameni de la O.M.S. și din guvernele statelor, deși văd și ei cifrele pandemiei, sincer, neagă o evidență pe care o reprimă în propriul subconștient, și își auto-justifică mai departe necesitatea restricțiilor datorită unei așa-zise gravități foarte mari a situației. Nu este niciun geniu rău sau bun în spate, sunt și ei doar niște oameni care au în responsabilitate viețile a altor câteva miliarde, și care sincer, vor să își asume răspunderea, vor să facă ceea ce este mai bine pentru toți, însă nu știu cum să facă asta, nici măcar acum, după atâta amar de vreme de pandemie. Fiindcă habar nu au ce să facă.
Și toate acestea, nu reprezintă altceva decât manifestări de-ale sinelui.
5. Recent, asociatul meu a decis, încă o dată, sponsorizarea cu o sumă destul de mare de bani, a unei echipe de volei. Mi s-a părut deplasat că, deși ne presăm angajații că nu sunt destui bani și că se poate și mai bine, bani de sponsorizări se pare totuși că avem. I-am spus asociatului meu că nu mi se pare o idee bună să sponsorizăm ceva în acel moment, însă el mi-a destăinuit că, din acele sponsorizări, conducătorul echipei de volei îi returnează, lui personal, jumătate. M-a revoltat destul de tare o asemenea abordare și motivație, însă adevărul este că, de când mi-a destăinuit acest detaliu, asociatul meu mi-a dat întotdeauna o parte din banii care îi reveneau lui din acele sponsorizări. Atât de mult încât, făcându-mi recent un calcul, am realizat că am primit, neimpozabil și neoficial, aproximativ jumătate din profitul pe care ar fi trebuit să îl încasez pe anul acesta (profit pe care, apropo, din firmă și pe cale oficială, nici nu îl voi mai primi, din cauza unei pierderi de anul trecut). Deci…
Trecând peste detaliile probabil aride și plictisitoare de ordin financiar ale acestui exemplu, m-am mai revoltat eu împotriva acestor sponsorizări? Nu, însă sunt conștient de mica nemernicie imorală care se ascunde în spatele acestor operațiuni. De asemenea, sunt conștient că singurul care mă îndeamnă să accept și să fiu părtaș la această mică imoralitate este sinele meu, care simte anumite nevoi financiare pe care trebuie să mi le satisfac.
6. Ce legătură există între vaccinare și sine? M-am mai referit la vaccinarea împotriva COVID-19 AICI și AICI. Am primit o mulțime de reacții la aceste două materiale, mai ales contra vaccinării, însă am senzația că prea puțini, atât cei pro cât și cei contra vaccinării, au înțeles care a fost ideea. Scopul final al materialelor nu a fost acela de a îndemna pe cineva să se vaccineze sau nu, ci acela de a oferi o perspectivă nouă asupra subiectului…anume aceea de a ieși din propriile dogme și prejudecăți, aceea de a îți forma o părere și de a lua o decizie liberă de teamă, îndoieli sau furie. Zic și ”furie”, fiindcă am observat că unii cetățeni au luat treaba asta cu vaccinarea extrem de personal și au reacționat virulent prin simplul fapt că au întâlnit pe cineva care nu este de acord cu ei.
Vedeți, exact despre asta este vorba, în asta constă creșterea nivelului de conștiință și spiritualitate: tolerarea și înțelegerea faptului că există oameni care nu sunt și nu gândesc ca noi, indiferent dacă vorbim despre vaccinare sau altceva. Ba mai mult, adevărata spiritualitate și un nivel cu adevărat înalt de conștiință presupune iubirea, îmbrățișarea acestor diferențe, acceptarea și surprinderea frumuseții care rezultă din faptul că în realitate, toți suntem diferiți și nu gândim la fel.
Câți dintre voi ați făcut ceea ce materialele mele v-au îndemnat de fapt să faceți, câți dintre voi ați urmărit și surse contra a ceea ce credeți voi, înainte de a lua decizia de a vă vaccina sau nu? Este adevărat, în cele două materiale, aparent se poate simți un ton destul de evident pro-vaccinare…ceea ce este posibil să fie așa, eu însumi fiind vaccinat, însă desigur, toți cei care au urmărit materialele mele pe tema vaccinării, imediat s-au împărțit în două tabere, cei contra vaccinării, unii dintre ei extrem de iritați și agresivi, interpretând că i-am făcut proști și retrograzi pentru că nu s-au vaccinat, și cei vaccinați, care au dat o apreciere sau un comentariu că sunt de treabă, fiindcă sunt ca ei și cred ca ei. De fapt, și nu vreau să jignesc pe nimeni aici, însă de fapt, nici unul dintre voi, vaccinat sau nevaccinat, nu este mai bun, fiindcă reacțiile și opiniile voastre, despre vaccinare și orice altceva, izvorăsc din ignoranță, mentalități și dogme care v-au fost inoculate de-a lungul timpului, iar voi le-ați înghițit ca pelicanii.
Este foarte greu, să cercetezi măcar, o perspectivă diferită de a ta, este foarte dificil să cercetezi tot felul de perspective, fără a îmbrățișa nici una, pare imposibil să ai o perspectivă care să cuprindă de fapt toate perspectivele. Până nu ajungi măcar să înțelegi importanța și valoarea unui asemenea stadiu de conștiință, nu poți să zici că ai vreo legătură cu spiritualitatea.
Și ce te împiedică să atingi acest stadiu? Numai și numai sinele tău, speriat, obtuz și rigid la schimbări. Privind tema sinelui din acest punct de vedere, ridicarea nivelului de conștiință și spiritualitatea nu înseamnă altceva decât o flexibilizare extremă a sinelui, atât de mult încât să ajungi să înțelegi și să accepți că absolut orice este posibil, și că nimic nu este mai bun sau mai rău ca orice altceva. Practic, înseamnă o renunțare la sine și o unire cu orice altceva îl înconjoară, înseamnă să nu te mai deranjeze că e soare sau plouă, că cineva s-a vaccinat sau nu, ori îți impune să te vaccinezi sau nu, înseamnă să nu mai judeci că cineva este bun sau rău, că cineva este homosexual sau nu, și așa mai departe. Înseamnă să înțelegi, să accepți și să trăiești cu gândul că nimic din ceea ce te înconjoară nu îți place sau displace, totul, inclusiv tu, există. Și existența este cel mai important lucru, de fapt, singurul lucru care este, restul fiind detalii, chestiuni imaginate de sine pentru ca acesta să supraviețuiască și să se mențină cât mai mult, separat de restul realității.
Concluzii
Nu trebuie să vrem să fim perfecți, adică să avem un sine relativ total altruist și 100% conștient. Stabilirea unui asemenea obiectiv personal este doar un ideal, imposibil de atins vreodată. Universul este infinit iar legile sale există în acord cu această infinitate, astfel încât, oricât de mult ne-am transcende sinele, când am mai depăși o etapă, am ajunge la concluzia că de fapt, este ca și când am fi încă la început, că în realitate, mai avem +infinit etape de parcurs până la a putea aprecia că sinele nostru este perfect, 100% altruist și conștient. Singura posibilitate în care am putea atinge această perfecțiune ar fi să realizăm Sinele (conceptul ca și absolut), care este reprezentat de Universul, Adevărul, Conștiința, Dumnezeu însuși, sau oricum vreți să îl numiți. De aceea, a te axa pe sinele tău, care este un concept relativ, și să îl transformi în ceva infinit, este ceva ce este mai bine să nu se încerce, fiindcă ar genera doar frustrare, suferință și confuzie.
După cum se poate vedea din cuprinsul acestui material, nimeni nu este în situația de a da lecții despre sine și ce este bine sau rău. Eu, împreună cu fiecare dintre noi, avem doza noastră, mai mică sau mai mare, de egoism și ignoranță. Oricum ar fi, sinele nostru egoist și ignorant reprezintă singurul rău, unicul diavol care există în Univers. Sinele egoist și ignorant reprezintă și singurul păpușar care ar fi în stare să manipuleze un om în sensuri criminale, sclavagiste, dictatoriale, lacome, mincinoase, extremiste sau ipocrite. Un sine egoist și ignorant este în stare de orice pentru a se menține ca atare. Un sine ignorant și egoist este închis la idei și perspective noi, rezistent la schimbări, inadaptabil, obtuz, foarte ideologic și îndoctrinat, extremist, super-conservator, fricos, laș, agresiv și răutăcios când se simte amenințat.
Știu că, încă o dată, din cuprinsul acestui material, pare ca și cum aș demoniza sinele. Nu vreau să cadă nimeni în greșeala de a crede că, pentru a fi un om bun și pentru a fi fericit, ar trebui să ajungem să nu mai avem sine. Un asemenea scop ar reprezenta într-adevăr moartea. Literalmente, fizic, fără un sine, ai muri.
”Și atunci, ce ar trebui să îmi doresc?”
Aici intervine munca spirituală și de dezvoltare personală. Ceea ce putem și ar trebui să ne dorim fiecare dintre noi ar fi ca, încet-încet, să progresăm ca și sine, adică să nu mai rezistăm atât de mult la influențe din jur, să nu mai fim atît de obtuzi, conservatori, extremiști și ideologici, să acceptăm că există idei și perspective diferite de ale noastre, să le luăm în calcul, dacă găsim ceva valoros, să învățăm din ele, să nu ne mai temem atât de mult de elementele din jur care ar fi capabile să ne schimbe și, în primul rând, să acceptăm, să îmbrățișăm schimbarea, să înțelegem că modificările care intervin în sinele nostru, în ființa noastră, sunt într-adevăr, oarecum o moarte, însă reprezintă în același timp o renaștere într-o formă mult mai bună, mult mai conștientă și altruistă decât cea de dinainte.
”Sună foarte bine, dar cum pot face asta?”
Numai și numai prin iubire. Exact opus la ceea ce probabil se înțelege la prima vedere din acest material, singura cale prin care se poate transcende sinele, este prin a-l iubi, oricât de ignorant, egoist, răutăcios sau diabolic ar fi el. Unica modalitate de transcendere a sinelui este aceea de a-l iubi atât de mult, până când se schimbă în ceva mai bun. Iar această iubire este unul și același lucru cu ridicarea nivelului de conștiință.
Cam asta este esența spiritualității, din punctul meu de vedere cel puțin.
Și pentru a putea realiza toate acestea, trebuie făcuți pași mici. Trebuie observate, înțelese, recunoscute și lucrurile care nu ne plac la noi sau la cei din jurul nostru. Sinele, după cum probabil v-ați dat seama deja, este un adevărat maestru în auto-amăgire, auto-justificare și auto-îndoctrinare. De aceea, pentru sine, ”ascunderea mizeriei sub preș” este cea mai confortabilă și utilă atitudine, însă evident, este și cea mai periculoasă și păguboasă, care este total contrară conștiinței și spiritualității.
Este foarte dificil să te privești în interior, ca în oglindă, și să observi că ai anumite defecte. Este mult mai simplu să îți auto-inoculezi ideea că ai furat sau ai mințit fiindcă ai fost obligat de anumite împrejurări, decât să recunoști că ai făcut-o strict din egoism, pentru a-ți fi bine ție și, eventual, în cel mai bun scenariu posibil, copiilor și familiei tale. Cum rămâne însă cu ceilalți, cu copiii și cu familiile lor? Este scris undeva că tu, familia sau copiii tăi, sunt cei mai importanți și merită să ucizi, furi sau să minți pentru ei? Pentru tine da, sunt cei mai importanți, însă în schema largă a Universului, lucrurile stau cu totul altfel.
Și mai dificil este să accepți și să iubești toate aceste defecte și lucruri, să accepți faptul că ”în acest moment al vieții mele, ăsta sunt eu.”
Fiindcă totul este, după cum desigur ați realizat deja, foarte contraintuitiv, exact această atitudine de auto-acceptare și auto-toleranță, precis această perspectivă a sinelui despre sine, este calea către transcendere și fericire.
Este al dracului de greu, însă merită, fiindcă în realitate, nu ar trebui să avem altceva mai bun de făcut.
transcendental.com 