Demontarea mitului realității –construcțiile sociale și mentale

„Lumea este iluzorie, nu are o existență reală. Asta se înțelege prin imaginație. Ai fost determinat să îți imaginezi că lumea este ceva separat și realmente independent, ceva aflat în afara Absolutului. În realitate însă, nu este așa.”

Ibn’ Arabi

Visul pe care îl visezi singur este doar un vis. Însă visul pe care îl visăm împreună, este realitatea.

Yoko Ono

Realitatea este un concept mult prea complex și larg pentru a putea fi epuizat într-un singur material. Tocmai de aceea, simt că trebuie să revenim asupra lui și probabil că va fi cazul să o facem de mai multe ori, prin mai multe materiale de acum încolo.

Pentru ca ceea ce urmează să fie inteligibil pentru voi, trebuie să aveți o minimă idee despre ceea ce înseamnă ”realitate” și ”sine”, așa că vă recomand să parcurgeți materialele de AICI, AICI și AICI înainte de a intra în subiectul propriu-zis dezvoltat în continuare.

De asemenea, trebuie să vă avertizez că mai mult ca oricând, deschiderea minții la modul radical, este absolut necesară.

Deci…nici nu știu cum să încep și cum să explic ceea ce urmează să explorăm împreună.

Nu pot să o exprim altcumva decât direct:

Realitatea nu este altceva decât un ansamblu de construcții sociale și mentale pe care le creăm noi înșine. Cu alte cuvinte, realitatea nu este altceva decât un mit, o iluzie pe care ne-o construim fiecare în minte, în funcție de ceea ce sinele fiecăruia dintre noi consideră necesar propriei supraviețuiri.

Asta este perspectiva pe care o vom explora acum. Destul de îndrăzneț și nebunesc, știu, însă nu avem nimic de pierdut dacă încercăm să privim lucrurile și în felul ăsta, nu-i așa?

Vi se pare o inepție faptul că realitatea este o iluzie, doar o construcție a minții fiecăruia dintre noi? Să vedem împreună dacă este așa sau nu.

Ce este guvernul, de exemplu? Conceptul de guvern este vreun dat, vreo forță a naturii, universală și absolută, care există independent de voința noastră? Desigur că nu! Guvernul este o construcție socială pe care oamenii au creat-o în sensul asigurării unei coordonări și ordini în comunitățile lor. Gândiți-vă bine și realizați faptul că guvernul există numai fiindcă așa vrem noi și fiindcă, până în acest moment al progresului nostru, este singura soluție pe care specia noastră a găsit-o pentru gospodărirea unei comunități. Cel mai probabil, nici nu se va găsi prea repede altă soluție și vreo alternativă viabilă la guvern, însă asta nu schimbă cu nimic faptul că acest concept este, la urma urmei, doar o construcție creată de către noi oamenii și că ea va exista atât timp cât vrem și cât credem noi în ea.

În afara minților noastre, nu există niciun guvern.

Practic, guvernul este o construcție socială formată dintr-o mulțime de alte construcții de acest gen: ministere, departamente, autorități, servicii publice, societăți de stat, primării, consilii și alte asemenea organisme care toate la un loc, nu reprezintă altceva decât chestii create de noi și în care credem numai noi. Pentru oricine altcineva din Univers, aceste construcții nu au nicio relevanță, ele nici măcar nu există. Dintr-o asemenea perspectivă, conceptul de guvern apare ca fiind un castel imens, construit din cărți de joc pe nisipuri mișcătoare.

Dar conceptul de țară? Există țările în realitate? „Bineînțeles că există”, veți gândi mulți dintre voi. În realitate, ”țara” este un concept cu nimic mai palpabil decât guvernul. Știu că noi trăim cu gândul că există niște frontiere care delimitează teritoriile țărilor între ele, puncte vamale de trecere a acestor frontiere, însă cine creează până la urmă toate acestea? Ele există efectiv, sunt lucruri care există independent de voința oamenilor, sunt chestiuni precum ploaia sau vântul, pe care vrem nu vrem, trebuie să le luăm ca atare? Nu! Ele nu sunt altceva decât, la fel ca toate celelalte elemente care constituie societatea omenească, construcții sociale și mentale create de imaginația noastră. Conceptul de ”țară” are doar anumite implicații juridice, administrative și jurisdicționale, în sensul că un guvern, adică o construcție socială imaginată de oameni, își poate exercita autoritatea doar în limitele unui anumit teritoriu, în afara acestuia existând alte guverne, adică alte construcții ale minții umane, care își exercită autoritatea.  

Să ne gândim: oare pentru urși sau lupi, există țările cu granițele noastre, punctele de trecere a frontierei și guvernele? Desigur că nu! Îndrăznesc să cred că fiecare animal sau grup de animale are propriile ”țări”, adică propriul teritoriu în care trăiește, cu propriile frontiere delimitate prin diverse metode și propriile ”guverne”, fiindcă s-a dovedit că toate ființele sociale de pe această planetă, nu doar oamenii, au o anumită ierarhie, ordine și disciplină în grupurile în care conviețuiesc. Astfel, așa cum pe noi ne doare în fund de ”țara”, ”guvernul” și ”granițele” unei haite de lupi sau a unui mușuroi de furnici, la fel, oricăreia dintre aceste viețuitoare, nu îi pasă de țările, guvernele și vămile noastre. Pentru oricine altcineva în afară de noi, acestea nici măcar nu există. Țările și frontierele lor există doar în capetele noastre și sunt exclusiv produsul imaginației umane.

Aceeași situație există și cu națiunile. Conceptul de ”națiune” este doar o construcție socială și mentală a fiecăruia dintre noi. Faptul că ești român, neamț, englez, chinez, sud-african, finlandez, american, sârb sau columbian, are relevanță doar pentru tine și reprezintă ceva ce se petrece și există doar în mintea ta. În schema largă a lucrurilor nu există decât oameni, fără să conteze câtuși de puțin de ce națiune și țară aparțin ei, iar într-un context Universal, privit din cea mai meta perspectivă posibilă, ca și Absolut, nu există altceva decât Conștiință și Iubire infinită.

Avem aceeași situație și dacă vorbim despre legi, cultură și tradiții. Conștientizați faptul că acestea sunt creații ale minților noastre, transformate mai mult sau mai puțin în chestiuni fizice, palpabile, însă care au importanță și semnificație doar pentru noi. Inutil să mai subliniez faptul că orice cultură, tradiție sau legislație omenească, nici măcar nu există pentru alte specii, însă mai mult de atât, construcția socială și mentală a realității merge atât de departe încât inclusiv chestiuni culturale, juridice sau tradiționale, dacă au relevanță, există și sunt semnificative pentru un grup de oameni, este posibil ca pentru alt grup, aceleași lucruri, să nu însemne nimic. De exemplu, dacă oricare dintre noi ar ajunge în mijlocul unui trib care venerează un băț, pentru oricare dintre membrii tribului, respectivul băț va fi însuși Dumnezeu, în timp ce pentru noi ar rămâne doar un băț. În acest context, bățul este tot un produs al imaginației omului.

Să privim puțin economia și banii. Există în realitate economie și bani? ”Eh, cum să nu?…” vor gândi acum scepticii, ”păi dacă merg la magazin să cumpăr o pâine ce, asta înseamnă că pâinea și faptul că o cumpăr, nu există?”

Pe lângă faptul că pâinea da, există, însă este tot o creație a minții umane, la fel se întâmplă și în cazul tranzacțiilor și banilor care formează economia. Cine crede că economia în forma actuală de tranzacții financiare și piață de capital este singura care a existat și care va exista, să se mai gândească o dată. Economia ”pe bani” este doar una din infinitatea de forme pe care le poate lua acest concept. Ca dovadă, pentru cea mai mare parte a existenței speciei noastre, oamenii au practicat economia sub forma trocului, nu sub cea a schimburilor comerciale bazate pe finanțe. Chiar și acum, în funcție de nevoile și împrejurările în care există și se dezvoltă o comunitate umană, ”economia” este un concept care poate lua cele mai nebănuite forme.

La fel se întâmplă și cu banii. O preconcepție, un standard cultural referitor la bani constă în imaginea pe care o avem în general despre aceste obiecte, de bancnote și monezi strălucitoare, cu steme, blazoane și chipuri de oameni morți dar importanți pe ele. Nicidecum, banii pot lua și forma de perle, mărgele, cochilii de scoici, boabe de fructe, pietre sau mai nou, forme virtuale gen criptomonede și așa mai departe. Cu alte cuvinte, bani pot fi orice obiecte vrem noi să le dăm o asemenea semnificație și valoare. Vreau să conștientizăm împreună faptul că bancnotele, monedele sau criptomonedele, sau orice altceva ne imaginăm noi că înseamnă bani, au valoare doar atât timp cât alegem noi să fie așa. Fără imaginația și construcția super-sofisticată a minții noastre, bancnotele ar fi doar hârtii, monedele bucăți de metal și criptomonedele kilobiți, fără nicio semnificație sau importanță anume. De fapt, în afară de noi, cei care credem în aceste concepte și ne imaginăm banii în aceste forme, bancnotele, monedele și criptomonedele nici nu reprezintă altceva decât bucăți de hârtie, metal și kilobiți, cu nimic mai valoroase și mai importante decât hârtia igienică, fierul ruginit sau orice alți kilobiți care formează internetul.

Ce vreau să zic este faptul că și economia, și banii, sunt construcții sociale și mentale care există doar în mintea noastră, produsul imaginației noastre. În afara capetelor noastre, economia și banii, nu există. Când apare vreo știre că economia ”duduie”, ne bucurăm, iar când apar vești de scădere economică sau depreciere a monedei naționale, ne îngrijorăm. O facem însă inconștient, deoarece într-un mod ignorant și naiv, credem în toate aceste concepte ca în niște legi universale și forțe ale naturii care nu pot fi controlate, când de fapt, dacă ne-am gândi puțin, am ajunge la concluzia că toate acestea, ”creștere economică”, ”recesiune economică”, ”finanțe”, ”comerț”, ”bani” sau ”monedă națională”, există doar în mințile noastre, pentru că le-am creat noi, ca pe niște halucinații colective pe care ni le imaginăm și auto-inoculăm atât de puternic, încât le simțim ca pe niște chestiuni fizice, concrete, palpabile, lucruri vitale de care depinde însăși viața noastră.

În fond, toate acestea sunt doar iluzii, care în realitate nu există, și care sunt și vor fi mereu exact așa cum vrem noi și vor exista doar atât timp cât ni le vom imagina noi, exact în forma pe care ne-o vom imagina. Da, este chiar atât de simplu: dacă ne imaginăm economia crescând, așa va fi, în timp ce dacă ne-o imaginăm scăzând, dacă ne imaginăm moneda națională împuternicindu-se sau prăbușindu-se, orice ne-am imagina, exact așa va fi.

Ce părere aveți despre religie? Există sau nu în realitate religia? Cei mai mulți veți gândi că da, există, singura polemică va fi dacă este bună sau rea, dacă ne ajută sau nu, dacă ne ridică sau trage în jos religia asta, ce religie este mai dreaptă și mai adevărată, însă atâta tot. Asta în timp ce evident, religia nu este cu nimic mai puțin construcție socială și mentală decât legile, cultura sau tradițiile. Toate scrierile sfinte, toate canoanele, rugăciunile, statuile, icoanele, templele, tot ceea ce ține de religie, indiferent despre ce religie vorbim, chiar dacă sunt concepute de sfinți sau lucruri de inspirație divină, tot construcții de-ale minții sunt.

Există proprietatea? Nu, desigur că nu există! Proprietatea este o invenție prin care sinele încearcă să justifice și să apere de alte sine ceea ce el consideră că este al lui. Probabil că proprietatea este și cea mai egoistă invenție imaginată până acum de sine, fiindcă proprietatea este un concept care se asociază cu separația, individualismul, abuzul, furtul, minciuna, ipocrizia, posesia exercitată uneori în detrimentul altora, lăcomia, auto-gratificarea, corupția și alte asemenea caracteristici egoiste și limitate, care nu au altă menire decât să mențină statusul unui sine care își imaginează că este proprietarul a ceva.

Există în realitate compania pentru care lucrezi? Este vorba tot despre o construcție, produs al minții umane, care apare în niște documente, în arhivele unui serviciu guvernamental, care există începând de la o dată stabilită printr-o lege, care poate face sau nu anumite lucruri în funcție de anumite norme care îi reglementează activitatea, care se poate desființa după anumite reguli…evident, nu cred că poate fi un exemplu mai bun de construcție socială și mentală, concept imaginat de om, care este exact așa și atât cât doresc oamenii.

Dacă pe casa în care locuiești se deplasează o furnică, pentru ea nu există nicio casă. Ea există ca atare, ca și casă, numai pentru tine, iar acel obiect pe care tu îl denumești ”casă” există în acea formă și cu acea funcționalitate numai în mintea și imaginația ta de om. Pentru o furnică, un copac, o floare, o pasăre sau un câine care ar interacționa cu casa ta, nu ar exista nicio casă, ci altceva, în funcție de ceea ce supraviețuirea propriului sine le-ar dicta să vadă și să creadă că semnifică obiectul respectiv. Pentru orice alt element al realității, o casă poate fi o casă, în sensul de adăpost, la fel ca pentru un om, sau poate fi orice altceva.

La fel se întâmplă cu toate celelalte aspecte ale vieții noastre: timpul, spațiul, limbajul, alfabetele, clădirile în care trăim și care ne înconjoară, mașinile și celelalte mijloace de transport cu care ne deplasăm, internetul, calculatoarele, aplicațiile informatice, robotica, inteligența artificială, realizările științei și ale tehnologiei, familia ta, școala și lecțiile pe care le înveți acolo, echipa sportivă al cărei suporter ești, magazinul din care cumperi lucruri, cumpărăturile pe care le faci, orice carte sau revistă ai fi citit vreodată și vei mai citi, absolut toate acestea nu sunt altceva decât construcții ale minților noastre, produse de-ale imaginației noastre și există doar pentru noi. În afara imaginației și a minților noastre, ele nu există.

”Ok, însă până acum ai dat exemple numai de lucruri care într-adevăr, sunt create de om. Însă ce se întâmplă cu elementele naturii care mă înconjoară? Iarba, florile, copacii, apa, munții, vântul, ploaia? Și pe astea mi le imaginez, tot construcții de-ale minții mele sunt? Până la urmă s-a specificat adineauri, chiar în cuprinsul acestui material, că ploaia și vântul sunt forțe ale naturii pe care vrem nu vrem, trebuie să le luăm ca atare, că ele există independent de voința mea! Deci nu chiar tot ceea ce înseamnă realitate este produsul imaginației mele!”

A vedea sau nu ploaia, vântul, florile și copacii ca fiind sau nu construcții mentale, depinde de perspectiva din care vezi lucrurile. Din punctul de vedere al unui sine relativ, din punct de vedere al realității (cu ”r” mic), da, acestea nu sunt produsul minții sau al imaginației tale, sau mai bine zis, al sinelui tău, fiindcă nici nu are cum. Un sine relativ este prea limitat pentru asemenea capacități. Însă cu totul altcumva stau lucrurile din perspectiva Realității (cu ”R” mare), privită din perspectiva Sinelui, ca și absolut.

Dintr-o asemenea perspectivă, tot ceea ce a fost, este și va fi, este produsul imaginației Realității și a Sinelui.

Absolut totul, fără nicio excepție.

Concluzii

Aș vrea să conștientizăm cu toții implicațiile profunde pe care le are asupra noastră o asemenea revelație: practic, tot ceea ce înseamnă existența noastră reprezintă o construcție a imaginației noastre. Inclusiv noi înșine suntem un produs al propriei imaginații, parte din Sine și Realitate ca și concepte Absolute, însă ca și sine relative mici, limitate, preocupate doar de propria supraviețuire și confort, suntem inconștienți și ignoranți cu privire la acest aspect.

Din momentul în care Realitatea, Sinele (care de fapt sunt unul și același lucru) își imaginează ceva, acel ceva intră din planul non-existenței în cel al existenței și inclusiv non-existența, tot din Realitate, tot din Sine face parte și tot produs al imaginației Realității este.

Mai departe, dacă ți se întâmplă să ai o asemenea revelație, îți vei reconsidera întreaga atitudine cu privire la tot ceea ce înseamnă conceptele de ”națiune”, ”familie”, ”țară”, ”religie”, ”timp” sau ”spațiu”. Națiunea și familia ta vor deveni întreaga umanitate, țara și religia ta întregul Univers, iar timpul și spațiul, cel mai probabil, se vor dizolva pur și simplu. Mai departe, te vei întreba ce rost are fanatismul? Care este rațiunea să fim ultra-naționaliști? Ce rost are extremismul de orice fel? Care este rațiunea pentru care au existat și există în continuare războaie pe criterii de națiune sau religie, care este scopul genocidelor și al epurărilor etnice? Te vei întreba, probabil pentru prima oară în viață în mod conștient și cu adevărat: oare un om este superior sau inferior altuia doar pentru că are sau nu o anumită religie sau nație? Aceasta este de fapt originea egalității și nediscriminării între oameni, care este statuată ca principiu sacru al drepturilor omului și al democrației, cel puțin aici, în Occident. Originea și motivul adevărat al acestor drepturi care ne par firești nu este voința națiunilor, nici a vreunui guvern sau parlament, nu este vreun privilegiu sau favoare pe care ne-o fac Uniunea Europeană sau Statele Unite. Originea, rațiunea pentru care aceste drepturi într-adevăr sunt firești este reprezentată de Conștiință, de Iubirea aceasta eternă, universală și infinită, care nu face nicio diferență între elementele care o compun.

Și totuși, nu vreau să fiu înțeles greșit sau cineva să cadă în vreo extremă. Nu vreau să creadă cineva că în conceptele de ”guvern”, ”țară”, ”națiune”, ”proprietate”, ”timp”, ”spațiu” și așa mai departe, ar fi ceva rău. Niciunul dintre noi nu se poate baza pe aer, nimeni nu poate supraviețui doar din concepte abstracte și înălțătoare, care chiar dacă reprezintă Adevărul Absolut, acea cheie universală a tot ceea ce a fost este și va fi, nu este pentru majoritatea dintre noi, fiindcă nu suntem capabili să o înțelegem corect și complet.

Gândiți-vă că avem, chiar acum, sub nasul nostru, și am avut dintotdeauna în noi înșine, cheia rezolvării oricărei probleme cu care ne-am confruntat, ne confruntăm sau ne-am mai putea confrunta în viitor, și totuși, nimeni nu folosește această cheie, pentru că nimeni nu știe că ea există. Suntem atât de limitați de satisfacerea propriilor nevoi, și majoritatea dintre noi, suntem atât de îngrijorați cu propria supraviețuire, încât nici măcar nu mai suntem interesați să aflăm cine și ce suntem noi de fapt. Astfel, egoismul, lăcomia, individualismul, simțul de separare, teama de a pierde ceva, atitudinea ”eu” sau ”noi vs. ei” și ignoranța devin regula și conceptele precum ”Conștiință”, ”Iubire” sau ”Adevăr” rămân, în cel mai bun caz, vorbe frumoase.

De aceea, la stadiul actual de progres al speciei noastre, avem nevoie de guverne, țări, granițe, drepturi de proprietate, timp, spațiu, companii, bani, comerț, religie, tradiții, legi, tehnologie și toate celelalte elemente pe care ni le imaginăm, fiindcă toate acestea ne creează o iluzie atât de ”beton”, încât o confundăm cu realitatea. De fapt, ne auto-inoculăm și auto-îndoctrinăm că aceasta este realitatea noastră, că nu putem trăi în alt cadru, fiindcă fără această iluzie ”beton”, nici măcar nu am mai exista. Epicentrul iluziei suntem noi înșine, iar dacă am realiza că de fapt casa în care locuim, familia, timpul, spațiul, țara, orașul, guvernul care ne conduce, locul de muncă pe care îl avem, totul este un produs al imaginației noastre, în cele din urmă, am realiza că noi înșine suntem un produs al propriei imaginații, iar în acel moment noi, împreună cu întreaga iluzie creată, am dispărea, revenind la origine, adică reunindu-ne cu Conștiința, cu Adevărul și cu Iubirea.

Vrei să știi cum arată realitatea de fapt? Ca atunci când dormi. Realitatea în forma sa cea mai autentică este ca atunci când ai un somn profund și fără vise. Realitatea vieții noastre este ca un somn cu vise, lucruri pe care ni le imaginăm și care par atât de reale încât simțim că într-adevăr le trăim și le putem atinge.

Deci…Matrix într-adevăr există. Singura diferență este aceea că noi creăm acest Matrix și nu este neapărat ceva rău în asta.

Sursa foto: Shutterstock

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: