„Dacă calc pe bec înseamnă că merg pe tavan”
Ombladon, piesa „N-am plecat” de pe albumul „Condoleanțe” – 2004
Deși credeam că am epuizat cu totul subiectul relativismului AICI, simt că în primul material am tratat în mod destul de superficial un concept extrem de important, anume „cadrul de referință.”
Acest concept este foarte greu de explicat și de găsit informații despre el, fiind vorba mai mult despre ceva ce se înțelege intuitiv, printre rânduri, decât ceva despre care să poți găsi cu ușurință informații și materiale pentru studiu și documentare aprofundată. Prin acest material, în cât mai puține cuvinte posibil, voi încerca să vă dau o idee despre ce este vorba.
Deși pare a fi ceva foarte abstract, de fapt, cadrul de referință este ceva de care depinde însăși viața și percepția noastră generală asupra lumii și realității.
Ce este cadrul de referință?
Cadrul de referință este un concept strâns legat de relativism, ceva ce am întâlnit și înțeles tangențial din minimele interacțiuni pe care le-am avut până acum cu fizica cuantică, filozofia, știința în general și informatica.
Nu există o definiție anume a conceptului de cadru de referință. În principiu, ce am înțeles eu este că un cadru de referință înseamnă un ansamblu de condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru ca ceva să fie adevărat sau să existe. Cu alte cuvinte, ceva poate fi adevărat sau există relativ la „x” sau „y” lucru. Fără „x” sau „y”, acel ceva este fals, sau nici măcar nu există.
„X” și „y” reprezintă cadrul de referință al „ceva”.
Pentru o mai bună înțelegere a conceptului, voi enumera mai jos o listă de exemple de cadre de referință.
Exemple de cadre de referință
Canibalismul, omorul, sclavia și prostituția sunt imorale sau odioase, doar relativ la standardele culturale ale anumitor comunități. Relativ la alte societăți omenești, acestea fac parte din standardul cultural acceptat, poate chiar moral și firesc al membrilor săi.
Anumite persoane, având anumite caracteristici fizice, sunt atractive doar relativ la cei cărora acele caracteristici le par atrăgătoare. Relativ la alții, aceleași persoane, având aceleași caracteristici fizice, le pot părea mai puțin atractive, sau chiar urâte. Același cadru de referință se aplică în tot ceea ce ține de gusturi și preferințe: arte, mâncare, vestimentație etc.
Creștinismul este cea mai adevărată religie relativ la practicanții săi, botezați, crescuți și educați în spiritul acestuia. Relativ la musulmani, creștinismul este o păcăleală și o manipulare periculoasă a omenirii, așa cum relativ la creștinii practicanți ai acestei religii, Islamul pare a fi un fel de rău absolut, o distragere și o blasfemie.
Știința Evului Mediu pare o vrăjitorie relativ la știința și nevoile zilelor noastre. Relativ la acele timpuri, științele medievale erau apogeul evoluției, extrem de progresiste și SF.
În sens invers, medicina, astronomia, genetica, inteligența artificială, robotica și cibernetica contemporane sunt extrem de progresiste și SF relativ la nevoile noastre de acum și la stadiul de progres actual al civilizației. Relativ la nivelul anilor 2300 – 2500, cel mai probabil, acestea vor părea niște glume, vrăjitorii medievale.
Culoarea roșie există doar relativ la cineva care nu este orb sau daltonist, adică pentru cineva al cărui aparat vizual îndeplinește anumite condiții de sănătate.
Ceva este la modă relativ la data de azi. Relativ la data de mâine, acel ceva poate deveni demodat.
Homosexualitatea în România era infracțiune relativ la legislația penală anterioară anului 1997. Relativ la legislația românească a anului 2022, homosexualitatea este un drept a cărui încălcare reprezintă discriminare pe criterii de orientare sexuală.
O anumită teoremă matematică este adevărată și posibilă doar relativ cu existența anumitor variabile. În lipsa acestora, respectiva teoremă este falsă, sau poate că nici măcar posibilă.
Data „x” trecută în celula A1 a unei foi Excel este adevărată doar dacă în celula B2 apare data „y” iar în celula C4 apare data „z”. Dacă în celula B2 apare data „t”, „x” din celula A1 nu mai este adevărată.
Relativ la anumite persoane, un loc de muncă poate fi extrem de satisfăcător din punct de vedere material și profesional. Relativ la alte persoane, la așteptările și la nevoile acestora, același loc de muncă, în aceleași condiții, poate părea execrabil.
Relativ la un milionar, 1000 de lei poate părea puțin. Aceeași mie de lei, relativ la cineva care lucrează pe salariul minim, poate părea o avere.
Legile fizicii sunt adevărate și de neschimbat doar în realitatea perceptibilă de către noi. Fizica cuantică a dovedit, cel puțin la un nivel teoretic, că într-o gaură neagră, legile fizicii cunoscute de către noi se schimbă total (literalmente, dacă se întâmplă să calci pe bec, să însemne că mergi pe tavan, ca să parafrazez un mare clasic în viață, ca într-un fel de Alice în Țara Minunilor).
Ca să rămânem în domeniul fizicii, gravitația este posibilă doar relativ la natura specifică planetelor Terra, Jupiter sau altele asemenea. În cazul altor planete sau al spațiului cosmic interplanetar, gravitația este redusă sau nu există deloc.
De ce sunt importante cadrele de referință?
„Așa, și?…cu ce mă ajută pe mine toate astea? Dacă astea sunt cadrele de referință desigur că le-am înțeles, exemplele sunt absurd de evidente.”
Într-adevăr, cadrul de referință este unul dintre acele concepte atât de evidente, încât le avem permanent sub nas, atât de la vedere, încât nici măcar nu le mai percepem. Practic, ne trăim toată viața din perspectiva unor cadre de referință. Deși elementele acestora se schimbă destul de des, în egoismul, inconștiența și ignoranța noastră maxime, întotdeauna, tindem să absolutizăm cadrele noastre de referință. Aplicăm mereu mentalitatea de genul „dacă eu văd că pixul ăsta e negru, e negru și gata, toată lumea trebuie să vadă, să înțeleagă și să accepte lucrul ăsta”, fără să luăm în calcul niciodată infinitatea de variabile care pot face ca pixul pe care, din perspectiva cadrului nostru de referință să îl vedem negru, din perspectiva cadrului de referință al altuia, pixul să se vadă alb, verde, galben, de orice altă culoare, sau deloc, nici măcar să nu existe. Ba chiar mai rău, deși câteodată inclusiv cadrul nostru de referință se modifică, de multe ori, în loc să acceptăm și să ne adaptăm la schimbare, noi încercăm, cu orice preț, să încadrăm noile date, situații și variabile în cadrul de referință cunoscut și confortabil pentru noi. Aceasta este sursa multor rele din lumea noastră: dacă am fost prinși săvârșind o ilegalitate noi mințim, corupem, amenințăm sau manipulăm încercând să ne eschivăm de răspundere, dacă suntem prinși cu amanta încercăm să îi spunem partenerului înșelat că nu este ceea ce crede și că putem explica adulterul, dacă nu mai suntem mulțumiți de locul nostru de muncă în cadrul organizației în care activăm, în loc să ne găsim alt serviciu, ne dorim să schimbăm organizația așa cum vrem noi, dacă suntem milionari și ne pierdem averea, vom trage cu dinții să ne-o recuperăm în loc să luăm în calcul să ne-o reclădim sau să acceptăm că vom trăi doar decent, dacă la un moment dat partenerul de cuplu nu ne mai pare așa cum era, vom încerca să îl schimbăm așa cum ne dorim noi în loc să încercăm să îl acceptăm și să îl iubim așa cum este, în loc să ne ajutăm copiii să își găsească propriul scop în viață, vom încerca să îi determinăm sau să îi obligăm să facă ceea ce credem noi că este mai bine pentru ei etc.
Aceasta este absolutizarea. Cu cât nivelul de ignoranță și egoism este mai mare, cu atât nivelul de relativism va fi mai mic, iar cel de absolutizare va fi mai mare în gândirea și mentalitatea noastră.
Concluzii
O gândire deschisă, relativistă și flexibilă, este lucru mare.
Foto: Shutterstock
transcendental.com 