Urmează-ți instinctul!
Ascultă-ți inima!
Până la urmă, rațiunea trebuie să primeze.
În rezolvarea unei situații, cât preț pui pe primul gând care îți vine în minte?
Ce tip de persoană ești: genul care îți urmezi instinctul, sau tipul care înainte de a zice sau face ceva, trece întâi toate datele și informațiile relevante prin filtrul logicii și al rațiunii?
Ce părere ai despre așa-zisul ”al șaselea simț”? Îl consideri important și relevant, o calitate care poate fi folosită în anumite circumstanțe?
Ce crezi despre persoanele care în general își urmează instinctul, pentru care logica și rațiunea nu sunt cele mai importante? Ce impresie ai despre cei care posedă ”al șaselea simț”?
Vreau ca rezultatul acestui material să constea în trezirea curiozității de a găsi propriile răspunsuri la aceste întrebări. Știu că eu de exemplu, de ceva timp, descopăr și observ din ce în ce mai mult pe marginea acestor teme care țin de domeniul inteligenței. Până la urmă, totul se reduce la a contempla asupra următorului subiect:
Ce este inteligența și ce face un om să fie inteligent?
Concep acest material ca cineva care până nu demult, era foarte ignorant cu privire la ceea ce înseamnă inteligența și ce anume face un om să fie inteligent. Mai exact, eram genul care asocia inteligența numai cu logica, IQ-ul și realismul. Să fiu foarte sincer, nici nu prea știam în profunzime ce înseamnă intuiția, acest concept parcă nici nu exista pentru mine. Eram total autist cu privire la tot ceea ce este intuitiv, și voi explica în continuare ce înseamnă ”autism” în acest context. Cei care acționează din instinct îmi păreau repeziți, incoerenți și oarecum imbecili. ”Al șaselea simț” mi se părea ceva gen spiritism, o idioțenie care probabil doar într-un film, pentru mai mult efect, ar putea avea vreun sens, nu îi puteam găsi vreo aplicabilitate utilă în viața de zi cu zi. În timp, din momentul în care mi-am deschis mintea cu privire la ceea ce însemnă de fapt ”inteligență” și ce face ca cineva să fie inteligent, mi-am dat seama că în realitate, repezitul, incoerentul și oarecum imbecilul, eram eu, datorită perspectivei extrem de limitată pe care o aveam asupra conceptului de inteligență. Am realizat că judec fără ca măcar să am o minimă idee despre ce este vorba, așa că am început să lucrez în acest sens.
Deși, recunosc, am mai și citit pe tema inteligenței și în special despre intuiție, ca de obicei, tot observarea și experiența personală au fost cele mai valoroase, astfel că acest material cuprinde concluziile și constatările mele despre inteligență, logică și intuiție. Concluziile sunt doar preliminare, descoperirea acestor concepte și adevărate unelte de supraviețuire este un proces încă în plină desfășurare pentru mine, astfel că trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca opiniile exprimate în acest material, să se poată schimba în timp.
Ce este logica?
Conform DEX, ”logică” înseamnă ”știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte; știința formelor și legilor gândirii; gândire justă, raționament consecvent și temeinic; judecată.”
Ce este intuiția?
Conform DEX, ”intuiție” înseamnă ” capacitatea conștiinței de a descoperi în mod spontan esența, sensul unei probleme, al unui obiect; descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc.; inspirație, presentiment; pătrundere instinctivă în esența unui lucru; capacitate de a prevedea desfășurarea unor evenimente”.
Și, pentru că va avea relevanță în cele ce urmează, ce este autismul?
Conform DEX, ”autismul” desemnează ”starea patologică caracterizată prin pierderea contactului psihic cu realitatea și trăirea intensivă a unei vieți interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei”.
În primul rând, trebuie să atrag atenția asupra faptului că logica este caracteristică Masculinului, în timp ce intuiția este specifică Femininului. Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, parcurgeți materialul publicat AICI, în care am oferit explicații extinse despre ce înseamnă Masculin și Feminin în sensul psihic, comportamental și existențial al acestor două concepte.
Foarte pe scurt, Masculinul și Femininul sunt, înainte de orice, două perspective asupra lumii pe care un om le poate avea, perspective care aparent sunt opuse, însă care de fapt, se completează una pe cealaltă.
În acest context, Masculinul înseamnă logică, pragmatism și identificare a soluțiilor, construirea și sistematizarea realității, cucerirea acesteia într-un mod expansiv și curajos.
De cealaltă parte, Femininul desemnează acea atitudine și perspectivă de interiorizare, acceptare a lumii, vieții și realității așa cum sunt ele, creare a relațiilor în mod durabil, sentimente înaintea faptelor, intuiție înaintea logicii.
În al doilea rând, este important să reținem că ceea ce trăim noi acum, în Uniunea Europeană și America de Nord cel puțin, se cheamă Civilizație Vestică sau Occidentală, a cărei trăsătură dominantă este reprezentată de realismul științifico-materialist. Nu cred că veți găsi nicăieri acest concept, recunosc că este un termen inventat de mine acum, în timp ce concep acest material.
Totuși, ce înseamnă asta mai exact?
Înseamnă că trăim vremuri în care aproape totul trebuie validat prin dovezi și lucruri palpabile, doar prin chestiuni pe care le poți atinge și vedea.
În Civilizația Occidentală, nimic nu este demn de luat în seamă dacă nu provine din vreun laborator științific sau dacă nu este validat ca ”bun de consumat” de către vreun expert sau de vreo comisie provenită din mediul academic.
Înseamnă că succesul, performanța unei națiuni și bunăstarea populației se măsoară în PIB și alți indicatori financiari, adică în cât de mulți bani au un individ sau un colectiv de oameni, ce îți permiți să cumperi, ce marcă de mașină deții sau ce brand de haine porți, ce restaurante frecventezi sau în ce destinații îți petreci concediile, de câți bani consumi într-o noapte în club, cât de atrăgătoare este femeia ta și cât cheltui cu ea sau cu câte femei te-ai culcat (astea în cazul bărbaților), ce tehnologii de ultimă generație știi și îți permiți să folosești, cât profit produce compania pe care o deții sau la care ești angajat, vânzări cât mai multe bazate pe un marketing cât mai dibaci etc.
Civilizația Vestică, acest realism materialistico-științific, este preponderent Masculin, iar din punct de vedere al Dinamicii Evoluției în Spirală, se încadrează mai mult în stadiul Portocaliu. Pentru a afla mai multe despre modelul Dinamicii Evoluției în Spirală, accesați materialele de AICI și AICI.
În asemenea condiții, o civilizație precum cea occidentală, clădită pe baze științifice, materialiste și realiste, profit cât mai mare și consumerism susținut, nu poate exista altcumva decât pe bază de logică. Nu are cum să fie altcumva, fiindcă nu poți dezvolta și oferi spre folosire o tehnologie în contextul în care trăim noi acum, este imposibil de construit o afacere sau menținut o piață globală, altcumva decât pe bază de chestiuni faptice, clare, care se pot dovedi, care sunt extrem de simplificate și standard, cât mai informatizate, robotizate și digitalizate posibil, fundamentate pe tot felul de indici ”de lemn”, financiari, statistici, care se pot conecta cât mai logic și simplu cu putință. Nu poți avea capitalism, democrație și comerț liber fără negocieri, iar o negociere fără logică, practic, nu mai poate avea loc.
În același timp pare și că intuiția, într-un asemenea context, nu mai poate avea loc. Civilizația Occidentală privește intuiția ca pe ceva New Age, hippie, sentimentalist, incoerent și în mare parte inutil, în cel mai bun caz, o distracție în timpul liber, sau așa cum o vedeam eu până nu demult, un element care poate face un film sau alt produs să se vândă mai bine potențialilor consumatori New Age și hippie. În mare parte, intuiția este ceva ignorat și fără prea multă importanță în contextul realist, capitalist, consumerist, materialist și științific, în care trăim acum.
Totuși, din chiar definiția intuiției, aceasta reprezintă inclusiv capacitatea spontană de a prevedea desfășurarea unor evenimente. Nu o fi prea logic, însă este și asta ceva destul de dat dracului, nu-i așa?
Afirmația îndrăzneață a acestui material este aceea că definiția intuiției din dicționar ar trebui modificată puțin. Și intuiția este tot o formă de inteligență, iar privirea intuiției doar ca pe ceva New Age, hippie, incoerent și inutil, este o prejudecată referitoare la ceea ce înseamnă de fapt inteligență.
Cred că această preconcepție rezidă din felul în care noi, oamenii, percepem și simțim aceste două procese.
Logica se simte ca fiind într-adevăr un proces, în sensul că ai niște date și informații, pe care le procesezi în minte, le conectezi, simți că tragi niște concluzii. Practic, logica se simte ca fiind cu adevărat un proces, care are o anumită întindere în timp, ceva ce poți conștientiza.
Pe de altă parte, intuiția, deși este tot un proces, nu se simte ca atare. Intuiția nu are nevoie de date și informații multe, nu are nevoie de multă prelucrare sau timp pentru a se petrece. Intuiția îți dă concluzia brusc, imediat, sub forma unui sentiment care de multe ori, nici măcar nu înțelegi ce înseamnă. Intuiția este ceva ce percepem ca provenind din inimă, nu din creier. Intuiția este ceva uneori greu de conștientizat, resimțit de către noi ca un sentiment, o senzație, o emoție, de aceea o asociem cu sentimentalismele și incoerența, nu cu logica. Intuiția nu se bazează pe conexiuni și concluzii pe care le tragi pe baza unor date și informații pe care le conștientizezi ca atare, ci pe un amalgam de experiențe, date, informații, senzații, sentimente, instincte și gânduri din trecut.
De exemplu, dacă mergi pe stradă și la un moment dat ai senzația că ar fi mai bine să traversezi pe cealaltă parte, poate ți se întâmplă asta fiindcă altă dată ți-a căzut sau era cât pe ce să îți cadă în cap ceva de pe o clădire, iar acum intuiția îți spune că este mai sigur să mergi în zonele în care nu sunt clădiri sau să cauți locurile în care există o anumită distanță de la stradă până la clădiri. Nu are prea multă logică, într-adevăr, însă intuiția există și trebuie luat în calcul că da, pe de o parte, din punct de vedere logic să zicem, este absurd să crezi că îți poate cădea ceva în cap de pe o clădire de mai multe în ori în viață, însă pe de altă parte, trebuie luat în calcul și că da, așa ceva se mai poate întâmpla, așa că este recomandat să îți iei minime măsuri de precauție.
În asta constă intuiția, acesta fiind doar un exemplu foarte simplist, însă relevant.
Un alt exemplu de intuiție, încă și mai relevant, este acela când din primul moment în care o vezi, simți că o persoană îți place sau nu, ”o citești”, cum se zice. Nu are nicio logică, corect? De unde până unde să simpatizezi sau antipatizezi pe cineva, cât timp nu știi cine este, ce face, nici măcar cum îl/o cheamă? Totuși, aceste lucruri ni se întâmplă tuturor, destul de frecvent chiar. Deși probabil că de multe ori, încercăm să conștientizăm ce se întâmplă de fapt când pățim așa ceva, în realitate, ajungem câteodată să trăim o viață întreagă, fără să ne dăm seama. Nu ține de logică, are legătură cu intuiția ceea ce ni se întâmplă într-o asemenea situație, mai exact, lucruri care am constatat în trecut că ne plac sau displac la alți oameni pe care i-am cunoscut, le regăsim în această persoană nouă, pe care doar ce o cunoaștem, așa că ajungem, din primul moment, în stilul fulgerător și ”sentimentalist” al intuiției, să o plăcem sau să o displăcem.
Intuiția se asociază cu inspirația, de aceea este specifică persoanelor cu un simț artistic foarte dezvoltat. Atunci când te trezești noaptea din somn și scrii o piesă, o poezie, sau începi să pictezi un tablou, înseamnă că îți lucrează intuiția.
Intuiția se asociază și cu premonițiile sau capacitățile extra-senzoriale, de aceea, de multe ori, percepem intuiția ca fiind ceva paranormal, sau pe cei care au capacitatea de a accesa asemenea niveluri, îi privim ca fiind ciudați, bolnavi sau periculoși.
Intuiția se asociază cu sensibilitatea, nu în sensul acela de a plânge atunci când vezi un apus frumos de soare, ci în sensul de a simți oamenii, stările acestora sau situații pe care alții nu sunt capabili să le perceapă.
Ce ziceți de momentele în care ai sentimentul că trebuie să faci sau să te abții de la ceva? Cred că și asta ni se întâmplă tuturor, destul de frecvent, nu-i așa? Nu ai nicio informație pe care să o fi trecut printr-un filtru logic și care să îți ofere, perfect rațional și conștient, concluzia că trebuie să faci sau să te abții de la a face ceva. Totuși, sentimentul există, într-un mod puternic, persistent și inexplicabil.
Asemenea sentimente puternice persistă câteodată zile, poate chiar luni și ani întregi, fără să știi exact ce înseamnă. De aceea, intuiția este ceva mai greu de conștientizat și deslușit, de aici și confuzia pe care de multe ori intuiția o creează, fie în comportamentul nostru, fie în al altor persoane din jurul nostru, pe care le vedem mânate de intuiție.
Vedeți, în ”logica” Occidentului realist și științifico-materialist, de foarte multe ori, aceste sentimente și senzații intuitive, sunt ignorate sau reprimate. Ne gândim că ”nu are nicio logică”, ”ce prostie!”, ”știința îmi spune că nu este ok, deci nu o voi lua în seamă”, așa că ne ținem în general de ceea ce este logic, concret și palpabil, de ceea ce putem desluși din tot ceea ce ne înconjoară și ni se întâmplă. Ceea ce simțim că nu putem desluși, lăsăm deoparte, ne ferim să observăm și să cercetăm, le privim ca fiind lucruri riscante, periculoase sau pur și simplu, pierdere de timp.
În asta constă prejudecata referitoare la inteligență pe care o au foarte mulți oameni care trăiesc în Civilizația Vestică a zilelor noastre: dacă nu are logică, nu este inteligență. În asta constă de fapt ”autismul” Occidentului din punct de vedere cultural: închiderea într-o lume în care ceea ce nu se bazează pe raționamente logice, statistici, tehnologie și analize de laborator, nu există sau nu contează.
Chiar așa să fie? Fără logică nu există inteligență? Ceea ce nu se bazează pe raționamente, statistici, tehnologie și muncă de laborator, chiar nu există sau nu contează?
Toate ființele vii posedă un instinct care le ajută să supraviețuiască. Noi, oamenii, nu facem excepție de la această regulă, doar că în cazul nostru, supraviețuirea este ceva mult mai complex și sofisticat decât în cazul unei flori, insecte sau în cazul unei antilope. Noi, oamenii, după ce am clădit civilizații, tehnologii, roboți și societăți, ne-am obișnuit să punem foarte mult preț pe logică și pe concret, în defavoarea ascultării sentimentelor, senzațiilor și premonițiilor pe care cu toții le avem câteodată.
Logica este ceva, să zicem, pur uman, în timp ce intuiția este ceva specific întregului spectru viu, ceva dezvoltat în miliarde și miliarde de ani de evoluție. Sincer să fiu, am ajuns să cred că în anumite privințe, intuiția este un instrument mult mai avansat decât logica, atât de avansat încât majoritatea dintre noi, nici măcar nu știm ce să facem cu el. Intuiția este o formă de inteligență nativă, instinctuală, emoțională. De aceea, poți fi o persoană nu prea logică, cineva care nu prea a excelat în studii, însă cu toate acestea, face față cu brio provocărilor vieții, și poate este chiar cu mult înaintea altora foarte dotați cu logică. Asta nu te face mai puțin inteligent decât cei mai logici ca tine, dimpotrivă, te face la fel, dacă nu chiar mai inteligent, însă în alt mod.
Concluzii
Majoritatea informațiilor pe care le-am parcurs în pregătirea acestui material, transmiteau mesajul ”urmează-ți instinctul!” ”ascultă-ți inima!” Cu alte cuvinte, să te bazezi pe intuiție și să lași logica deoparte.
Ei bine, eu nu cred că trebuie să facem asta.
Eu cred că trebuie să găsim armonia, echilibrul dintre logică și intuiție.
Până la urmă, nu este bine să te bazezi nici pe una, nici pe alta. Eu cred că cel mai bine este să te bazezi pe ambele, iar găsirea și menținerea echilibrului dintre intuiție și logică, este unul dintre cele mai mari provocări de dezvoltare personală și spirituală. Doar asta să reușești, și vei fi deja mult mai conștient și cel puțin cu un pas înainte față de cum erai până la atingerea acestei stări de echilibru.
Așa cum calea către o viață mai împlinită și mai fericită constă, printre altele, în armonizarea Masculinului și Femininului pe care le avem fiecare dintre noi, la fel, logica fiind ceva caracteristic Masculin, iar intuiția fiind ceva specific Feminin, este foarte bine să le armonizăm, să le echilibrăm și pe acestea.
Cum putem face asta?
Așa cum Masculinul și Femininul se completează, la fel se întâmplă și cu logica și intuiția. Nu mai trebuie să privim că logica sau intuiția sunt prostii, trebuie să le vedem valoarea și să le lăsăm pe ambele să lucreze în beneficiul nostru. Din experiența mea, sunt momente în care este mai bine să îți asculți mintea, altele în care ai mult mai mult de câștigat dacă îți asculți inima. Depinde, este foarte greu acum să dau în exemplu, însă ceea ce pot spune este că în niciun moment, nu cred că ar trebui să te lași doar ”pe mâna” formei de inteligență care îți pare a fi mai puternică.
Dacă te fulgeră un sentiment intuitiv, nu îl descalifica din start, investighează-l puțin, încearcă să vezi ce ar putea însemna, unde te poate duce, care ar fi consecințele dacă îți urmezi acel sentiment, cu alte cuvinte, descoperă-ți, observă-ți și investighează-ți intuiția cu ajutorul logicii. În timp, antrenându-ți acest ”mușchi” al găsirii echilibrului între logică și intuiție, vei vedea și că nu vei mai avea acea stare de rahat pe care toți o avem în general, atunci când mintea și inima se sfâșie în luptă în interiorul nostru. Practic, te vei simți mai bine, mai împăcat cu tine însuți, și ăsta este cel mai mare câștig în final.
Cele mai valoroase momente, pe care ar trebui să încercăm să le multiplicăm de cât de multe ori putem, sunt acelea în care „al șaselea simț” ne ghidează într-un fel, și după ce procesăm prin filtrul logicii situația, ne dăm seama că intuiția noastră ne-a ghidat cum trebuie. Acestea sunt momentele în care putem realiza că intuiția nu este întotdeauna o prostie New Age hippie, însă ar trebui tot timpul să băgăm și ceva logică la mijloc, fiindcă vom observa că intuiția mai este și înșelătoare câteodată.
Este ca atunci când intuiția îți spune că nu va ploua azi și că este ok să nu îți iei umbrela. Cel mai bine este să consulți și un buletin meteo înainte de a decide dacă ieși sau nu din casă fără umbrelă.
Primul pas este acela de a nu îi mai judeca pe cei cu o intuiție dezvoltată ca fiind repeziți, proști, incoerenți, ciudați sau bolnavi. Sunt doar diferiți de tine, atâta tot.
Mai mult, trebuie să renunți la preconcepția că intuiția ar avea sau ar trebui să aibă…vreo logică. Intuiția ne ajută în unele moduri iar logica este cu totul altă mâncare de pește, eu am înțeles că cele două nu se pot amesteca în acest fel.
Cam acestea ar fi concluziile mele preliminare. Reluăm subiectul când am noutăți, așa că rămâneți cu mine pentru mai mult.
Sursa foto: Shutterstock
transcendental.com 